sâmbătă, 31 decembrie 2011

Happy New Year mate!!!

Asa cum se stie, noi (Australieni) sarbatorim trecerea in noul an inaintea tuturor... :)

                                                               (31.Dec.2011 - 18:12 PM)


Fratii va ureaza un an nou plin de bucurii, de implinirii si de sanatate.
Pentru cei ce asteapta marea veste...rabdare, o sa vina.
Cei ce se pregatesc sa plece pe acest drum va dorim ca acest an sa va aduca mult noroc in decizia luata si multe puncte la aplicatie.

LA MULTI ANI!!!!
2012 - Land Down Under.



miercuri, 21 decembrie 2011

celalalt... Spiders of Our Australian Home

   Fara a incerca sa sperii sau sa descurajez pe cineva, am sa postez aici poze cu paienjenii de pe langa casuta noastra. N-am vazut, inca, niciunul mai mare decat ce am vazut prin Romania, dar tot ce am vazut este periculos mai mult sau mai putin...
   Pentru comparatie va furnizez un link catre un site australian cu si despre vietuitoarele periculoase din Australia, cu caracteristici, simptome si masuri de prim ajutor:



   Bun, si acum sa trecem la experientele personale.
   Chiar in seara asta, ma plimbam prin casa descult, am luat niste haine sa le pun la muradare si vad pe jos ceva ce semana cu o funica mare...nici urma de panica, doar mai vazusem zeci prin curte si pe trotuar, pe langa plaja, prin oras...Asa ca iau hainele linistit, le scutur (aici in OZ cica asa trebuie sa faci cu orice iei de pe jos, sau de pe undeva unde a stat mai mult timp nemiscat, inclusiv incaltari - scuturi) si ma gandesc sa vad daca "furnica" care a cazut din haine (sau cel putin mie asa mi s-a parut) e moarta, asta insemnand ca era de la inceput in casa, de cand am dat cu insecticid general, sau mai e vie, ceea ce insemna ca insecticidul nu e chiar atat de grozav pe cum i-au facut reclama... Dau cu degetelul, nimic...Imping cu degetelul si parca vad o miscare...Ma apropii cu ochiul meu vigilent si mai dau cu degetelul un pic...Cand o ia la fuga, usor topaind, caci ii rupsesem 2 picioare prin interventiile mele precedente, ditamai "White-Tail" ... Va rog sa ma credeti ca am transpirat instantaneu, si cred ca eram alb la fata ca varul...eu unul asa ma simteam, camuflat total cu peretele...



   De retinut ca am avut foarte FOARTE mare MARE noroc ca nu m-a muscat... Dupa primul soc, mi-am gasit aparatul foto, si pe al meu frate care facea sex la telefon (adica vorbea pe skype cu prietena), si astfel am putut sa impartasim cu voi imaginea de mai sus, instantaneu surprins cu cateva secunde inainte de a ne ataca, lucru care a generat invariabil o ploaie de slapi si shprai de insecte si strivit cu servetelul...

   Intr-o alta seara, tot de curand, dupa ce a plouat pentru cateva zile, am prins in cadru un alt ratacit ce fugea de apa... "Black-House"...care n-a avut nici o sansa pentru ca intai l-am gazat, si dupa aia am incercat sa impartim cu el berea noastra...cu toate ca inca mai misca, un pic, si in capacel...



   Am mai vazut, tot acum cateva zile, langa burlan, mai exact in spatele lui avea cuibul, un "Wolf" spider...si mai avea si vreo 4 pui...evident ca i-am gazat pe toti :-)




   Ieri seara, am vazut si un "Garden-Orb"...dar astia sunt nocturni, si cand am pus lumina pe el mai insistent a fugit intr-un loc numai de el stiut...si astfel a scapat de poza si gazare...dar, avea o panza circulara, ca in filmele de groaza, de 1 metru diametru...subtire...

  Hai va pup si va salut! Pe curand...



sâmbătă, 17 decembrie 2011

ol' little shit-hole...casa noastra pt 2 saptamani

Dragilor, nu ne scuzam pt absenta...am avut treaba, si inca mai avem, cu mutatul...
Si am zis ca intre timp, sa va delectam cu ceea ce a fost domiciliul nostru temporar, de cand am aterizat - 29 noiembrie, pana pe 12 decembrie, cand ne-am mutat in casa noastra pt urmatoarele 12 luni cel putin...

"Ol' Little Shit-Hole" - Ii zice "Backpack OZ" - Hostel, chiar in centrul orasului.
Culmea, nu era mizerie foarte mare. Asternuturile curate, curat prin camera, pe la bai, care erau la comun, si pe la bucatarie. La bucatarie era regula simpla ca daca folosesti ceva (aveam de toate la dispozitie - cratite, castroane, farfurii, cani, tacamuri,etc.) trebuie sa il speli, sa il stergi si sa il pui la loc de unde l-ai luat. Binenteles ca erau si nesimtiti care isi lasau cele folosite, imprastiate peste tot si murdare. Evident ca erau unii (foarte multi din pacate) care spalau vasele la mishto, si se intampla des sa iei o cana, sau farfurie, sau tacam, si sa fie cu grasime sau urme de cine stie ce...
Dar, problema cea mai mare era aerul conditionat. Astia nu aveau separat pe camere, era tot hostelul racit prin tubulatura trasa prin tavan, si cu guri de aer in fiecare camera, fix in mijlocul tavanului. Problema e generata de faptul ca astia au doua dormitoare foarte mari: unul de 12 persoane si unul de 7. restul erau de 4 si 3. Noi am stat intr-un de 3, dar nu au mai dat si locul al 3-lea, astfel ca am stat toata perioada doar noi doi. Imaginativa cum trebuia sa duduie aerul ala ca sa raceasca un domitor de 12 suflete...ce mai contau 2 rataciti intr-o camera la etaj unde batea de-a dreptul vantul rece de sus...
a doua problema ca marime era apa calda/rece. astia pe aici sunt cam tampitei de fel, ca nu exista in nici o baie (nici noi in casa noua nu avem!) robinete care sa amestece apa cald cu cea rece. adica, simplu, ori te speli cu apa calda, doar calda, ori cu apa rece... Ia ganditiva cum e sa te speli pe dinti la dus...sau pe fata, dimineata...
Un alt minus ar fi ca nu aveam masa in camera, nici macar scaun...drept urmare, sigurul loc unde puteam sa ne punem laptop-urile era in camera de zi, la mesele cele lungi, pentru calea erau singurele cu prize...in rest, daca vroiai sa iesi cu laptopul afara pe terasa, sau sa stai la canapele, ciuciu priza...si cum in tot hostelul, mai mereu, eram in jur de 40 de oameni, dupamiaza incepea vanatoarea de locuri la masa...
Singura parte frumoasa este ca ai posibilitatea sa cunosti si sa stai la povesti cu oameni din toata lumea. am cunoscut 2 coreence, 1 taivaneza, 1 elevetian, un cuplu din islanda, 2 canadieni, un cuplu mexic/austria, un grup de 4 frantuzoaice, 2 nemtoaice, 4 scotieni, 1 iralndez, 2 cupluri de belgieni, 2 olandezi...si numai de astia imi aduc aminte...
Trebuie sa recunosc ca acest tip de hostel e grozav de potrivit pentru turistii cu buget restrans, si atat. Si pentru noi a fost OK primele zile, o saptaman, dar dupa aia, deja nu mai suportam...nu aveam un dulap sa ne scoatem hainele, nu aveam un cuier sa atarni cate ceva...dar am scapat, asa ca va las sa va delectati cu cateva poze, pana punem casa pe picioare sa va aratam unde ne-am mutat.





 

vineri, 2 decembrie 2011

Big Sister (SYD) and Small Brother (ADL)... (Little BRO`)

Hello lume,

Stiu ca nu am mai scris de ceva timp, dar pe cat de frumos este aici pe atat de obositoare au fost primele zile. Nu va ganditi la fusul orar sau jetlag...am alergat in sus si in jos dupa acte, internet, masina, casa...etc. Ar trebuii sa scriu 2 zile ca sa prezint toata povestea, asa ca am sa sar de la subiect la subiect.

Sa o luam de la inceput.
Am aterizat in Sydney undeva pe la ora 7 seara, ora locala. Aveam zborul a-II-a zii de dimineata deci urma sa stam toata noaptea prin aeroport. Vine prima surpriza, terminalele domestice din aeroportul din Sydney sunt inchise noaptea, de la ora 11 pana la ora 4 dimineata. Foarte tare...urma sa imbratisam niste mese sau vre-o banca din parc si sa o rupem pe somn. Odata in oras, sa dus dracu si somn si oboseala si tot...este ceva ce trebuie sa fie vazut, este o metropola asa ca in filme. Este un oras IMENS, cu cladiri IMENSE. Este frumos, dar dupa 3 ore de plimbare te doare gatul, sa nu mai vorbim de picioare.


O surpriza este ca oriunde intorci capul trebuie sa vezi un petic de verdeata. Daca este o crapatura in asfalt sau in dalele de pe trotuar acolo vin si planteaza ei un boschetel mic sau iarba. Totusi frumusetea orasului este cand mergi cu capul pe sus, vezi cladirile care nu se mai termina si daca sunt nori pe cer...vederea este imposibil de relatat prin cuvinte sau poze.



Urmatoare zii...Adelaide. CBD-ul de aici este infim pe langa Sydney, dar frumusetea acestui oras nu este in inaltime... Adelaide este frumos cand te uiti in fata...
Asta este diferenta intre Sydney si Adelaide...
Suntem aici de 6 zile si am cutreierat orasul asta mai mult decat localnicii. Am mers pe jos, pe biciclete, cu transportul public si chiar si cu masina. Am vazut 50 de suburbii si 2000 de cartiere...toate frumoase, curate si verzi. Peste tot sunt parcuri, terenuri de sport, scoli, gradini incredibile si o curatenie de necrezut. In Bucuresti daca ma asezam pe asfalt, aruncam hainele respective imediat ce ma ridicam. Aici am stat si pe jos si pe garduri si pe trotuar, pe banci, pe masini...rahat...am stat si pe stalpi...NU te murdaresti.


Oamenii sunt extrem de politicosi...dracu sunt prea politicosi pentru noi romanii, invatati cu scarbele din romania... :) sunt saritori, foarte corecti si relaxati. Pe astia in doare in p**** (a se citii penis nu p**a) de tot, nu au griji, nu au stres si nu au probleme. Zambesc non-stop si merg cum mergem noi la inmormantare.
Orasul este minunat, si momentan nu i-am gasit defecte. Totul arata bine si totul este asa cum am visat.





Atat pentru moment...revin maine cu detalii legate de inceperea procesului de asezare.
As fii vrut sa stau nca 1 zi in Sydney, ca sa pot sa va povestesc mai mult si mai detaliat...dar asta este.

Pe maine.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Can G urii...defapt este 1 (Little BRO`)

Uite ca am fost si la Belgrad...capitala Serbiei.

Drumul : Traseul selectat de noi a fost Bucuresti-Pitesti-Craiova-Dr.Tr.Severin (Vama Portile de Fier) - Donji Milanovac-Veliko Gradiste-Pozarevac-Belgrad.
Aproximativ 630 Km.

Calitatea drumului este buna in Romania si ceva mai proasta in Serbia.
Am invatat un lucru important, cand vezi un semn de avertizare in Serbia...sa il iei in considerare!!! Pe drumul de la granita pana in Veliko Gradiste sunt o gramada de semne care te avertizeaza de alunecari de teren. Vreau sa spun ca erau ditamai bolovanii de calcar in mijlocul drumului. Suficient de mari incat sa iti faci masina praf.

Orasul : Am ajuns in Belgrad undeva in jurul orei 9. Atentie, ei sunt cu 1 ora in urma noastra (09:00 la ei este 10:00 la noi). Ambasada este la etajul 8 al unei cladiri moderne si mari, care este defapt un fel de mini business center.
La parter au o banca, si o cafenea ieftina dar buna unde sa astepti ora de prezentare. Noi am ajuns cu mult mai devreme, asa ca intre timp am dat o fuga pana la catedrala Sf.Sava, care este o constructie impresionant de mare, dar neterminata. Poti sa intri si sa admiri domul imens, sa cumperi un suvenir si sa faci 1-2 poze, dar din pacate nu o sa vedeti picturi, detalii interioare sau alte elemente fiindca acum le fac.

Orasul este frumos, majoritatea caselor sunt noi si destul de mari. Doar blocurile de cate 20 de etaje sunt mai vechi si eu un aer comunist. Totul se datoreaza razboiului civil care, din cate am inteles eu, aporape ca a ras orasul de pe fata pamantul

Ambasada : Asa cum am spus mai sus, se afla la etajul 8 al unei cladiri moderne. La intrare trebuie sa prezinti pasaportul si sa spui la ce ora ai programarea, altfel nu intri. Dupa ce esti verificat te indruma catre lifturi.
Ca sa intri in ambasada, suni la o sonerie draguta si dupa ce se aude clichetul de deschidere, te apuci si tragi de o usa blindata, groasa cat 5 usi normale.
Ca la orice ambasada, iti lasi telefonul, cheile, maselele de fier si placile de fier din cap la intrare...si treci printr-un detector de metale, care indiferent ce ai pe tine...el bipaie cu toti decibelii lui.
Intri in sala de asteptate si iei un cur de loc si astepti sa fii strigat.
Te duci la ghiseu, lasi pasaportul si scrisoarea de notificare (Grant Letter) si astepti undeva la 15-20 min.


Viza : Viza este o eticheta draguta, care nu are pe ea 2 cangurii....ci un cangur si un emu (Pasarea).
Pe ea sunt trecute detaliile vizei si locul unde a fost pusa, data de intrare si valabilitatea.
Pentru cei care au fost in sutiatia mea...te usurezi pe pasaportul vechi. Eu m-am dus cu ambele dar viza a fost pusa in cel nou. Pe cel vechi l-a aruncat in tavita si a spus "You don`t need this one...!".

Diverse: Desii nu sunt in UE, majoritatea accepta si Euro. Tara este ieftina si ca sa va faceti o idee... cafea mare 170 Dinari, Tigari 140 Dinari, ceai cald, 90 Dinari. Cursul este de 1 Euro = 100 Dinari (aprox).
Noi am mancat, 4 persoane, cu 80 Euro...dar am mancat frate...mult si bun. Cate o portie de friptura cu garnitura si salata, paine facuta pe loc, bere, cafea si suc...etc.


That is all... for now.

PS by celelalt: ...asta micu', al meu frate, nici n-a plecat bine din romania ca a si uitat cum se scrie corect in romana "Canguri" , nu "Canuri"! :-)))) asa ca am fost nevoit sa intervin providential si sa corectez terifianta greseala...




luni, 7 noiembrie 2011

Belgrad...Here we come (Little BRO')

Dap... In seara asta plecam la Belgrad.
Mergem sa ne punem cangurii in pasapoarte si sa oficializam acele scrisori. Maine la ora 11:25 avem programarea la ambasada.

O sa incerc sa imortalizez momentul in care o sa ne luam pasapoartele...probabil ca o sa avem niste zambete mai mari decat fetele...
Ne auzim peste 2 zile cand postez "aventura".



sâmbătă, 5 noiembrie 2011

celalalt...SURPRIZE, SURPRIZE...celalalta fata a Australiei

   Deci trebuie sa va povestesc...si despre celalalta fata a Australiei, aia mai intunecata...
  
   Avem biletele de avion, avem deja cam toate treburile puse in ordine, maine plecam la Belgrad la ambasada sa ne punem vizele in pasapoarte...Dar nu avem cazare pentru cand vom ateriza in Australia!
  
   Planul e simplu, cautam o cazare temporara, pentru 1 saptamana, maxim doua, de preferat un "shared accommodation" sau "short term rental"...
   Exista o suta de mii de milioane de zeci de site-uri care gazduiesc anunturi de acest gen... Cand am inceput sa cautam, nu ne-am gandit nici o clipa, si nici nu am fost preveniti, de posibilele tzepe...
   Drept urmare, am cautat, am gasit vreo 15 chestii care ne-au trezit interesul, am contactat pe respectivii, si am asteptat un raspuns. Din 15, au raspuns 10...din astia 10, am ales si noi vreo 6 carora le-am dat mesaj exprimandu-ne interesul clar pentru prorpietatea respectiva...E, ca sa vezi, ne-au raspuns doar trei pana acum, in doua zile, toate trei fiind "shared accommodation"...
   Ce sa va spun, niste conditii ideale, net, tv, utilitatile incluse in chirie...iar chiria de 600-800 $ pe luna!...si unde mai pui ca aproape toate anunturile erau date de "27 years old singel female" sau pe la 30...cat de bine sa sune?!
  
   Luam legatura pe skype cu primul care ne-a raspuns...pe camera web o fatuca nici urata nici frumoasa, nici prea slaba, dar nici grasa...asa, de o plimbare ;-) ... numai ca nu vorbea ea! vorbea un barbat cu vocea subtiata, iar ea nici macar nu mima sau sa dea din buze ca la un playback obosit!... si ca sa vezi "ghinion", nu le mergea nici netul prea bine, drept urmare am inchis camerele web, si noi vorbeam, iar "ea" scria...
   Nici asta nu ar fi fost o problema, ca daca nimerim cu o "ea" de i se scoala dimineata si face pipi din picioare nu ar fi bai, ca sunt metode mai dure sau foarte dure de a refuza posibilele oferte de placeri carnale anormale...daaar...
   Din "nefericire", ea tocmai era in vizita la sotul ei din UK, sau alte variante aflate ulterior, la un curs de specializare "overseas" in UK sau la un job temporar tot in UK...drept urmare avansul, ca totul era cu plata in avans (si chiria si garantia) nu puteai sa o faci in contul "ei" de banca, care ar fi fost in Australia, ci transfer prin Western Union...urmand ca tu sa iei legatura cu persoana imputernicita care ramasese in OZ, si care ar fi facut actele cu tine, dupa care "ea" iti da un numar de referinta de la FedEx ca sa ridici cheile de la apartament, sau ii dai adresa si iti va tirmite cheile...

   Multumesc Romania, pentru sistemul si oamenii tzepari si corupti, ca altfel cred ca luam o mare tzeapa! Dar cum am fost educat de viata de zi cu zi sa fiu suspicios la tot ce e prea bun, cu cateva clikuri pe net si o cautare mai amanuntita, am aflat ca asta e o schema de inselaciune de cativa ani, care prinde mai ales la tarile cu programe de emigrare (America, Australia, UK, Noua Zeelanda, Canada)...

   Am sa incerc sa fac si eu un cat de mic bine, si am sa postez lista cu numele tzeparilor care au fost depistati pana acum, dar care sigur nu este nici pe departe completa:
• Ann Clare Collings
• Tara Collings
• Clare Collings
• Sandra Roland
• Nedved Henrick
• Laurie Paucot
• Chloe Hourde
• Anna Liffey
• Diette Clemence
• Chelsea Bluessports
• Mr. Smith Rolland
• Sarah Doyle
• Laurent Bizet
• Williams Harry
• Hilton Kurth
• Jean Loux
• Herrerias Stephanis
• Mary Arteda
• Alexandra Martine
• Sarah Hansen
• Marie Millecamps
• Edouardo Martel
• Angel Cunningham
• Susan Northmore
• Ruth Carthew
• Mona Linda

   In concluzie, feriti-va de situri de genul www.shared-accommodation.net care nu au tarife pentru postarea de anunturi, si mai mult de atat, daca un anunt pare foarte bun, mai faceti o cautare dupa adresa sau zona, si o sa aveti surpriza sa gasiti si un al doilea anunt, cu pret mult mai mare, care este de fapt cel adevarat...

   Uite ca si Australia are "glumele" ei, adaptate la societatea si sitemul tarilor cu emigranti multi...

   Succese nebanuite si atentie sporita!
  

joi, 27 octombrie 2011

LUME, LUME....adunarea!!!

Sambata (29 OCT 2011) se intalnesc veteranii emigrarii de peste tot sa-si ia ramas bun de la noi.
Toata lumea este invitata, cate 2, cate 3...cate 3 in 2... cati vrei, cum vreti...

Detalii :

Ora 18:00
Locatia :
http://www.lamisto.ro/pags/contact.php

Rezervarea o sa fie pe numele lui Horia, asta daca se intampla sa ajunga cineva inaintea noastra.

Nu este necesara confirmarea...veniti direct acolo!

miercuri, 26 octombrie 2011

celalat...deoadata...sa traiasca familiile lu' gunoierii de pe strada mea!

   Marti...marti spre miercuri, noaptea mea s-a tranformat in zi...sosise termenul limita conform spuselor celor doi ofiteri de la ambasada...
   DEODATA m-au cuprins emotiile...si cand spun emotii, ma refer la EMOTII...nu am putut sa dorm, nu am putut sa manac...evident, ca nu a durat mult atacul de panica...pe la 4 noaptea m-a luat somnul, si aia a fost, am dormit agitat, putin, si prost...

   Joi...joi seara nu am putut sa mai rabd...imi propusesem sa ii scriu COului abia Luni, sa ii acord cateva zile fata de termenul pe care mi l-au dat aia de la ambasada...a trecut ziua, a trecut seara, iar in miezul noptii m-au colpesit emotiile iar... m-am sucit, m-am gandit, m-am frecat ca un coi intr-o caldare si am decis II DAU MAIL.

  Asta urma, oricum, sa fie ultimul mail catre el...asa ca ce rost avea sa astept pana Luni...asa ca ii dau mesaj si gata...In momentul in care am dat send m-am linistit instant...M-am pus in pat, pe asteptat un film bun la tivi sau un mail...am adormit intr-un final, cred ca era trecut de 6 dimineata pentru ca incepuse sa se lumineze usor...

   Pe la 7:20, bunicamea, care printre multe calitati mai este si bolnava cu capu' (are alzheimer din nefericire), si care s-a mutat cu mine-n curte de vreo luna, si care imi face diminetile amare, si zilele, si noptile...ca la manele (si culmea, nu stiu de unde a invatat, ca nu asculta manele!)...se apuca sa-mi bata in geam la dormitor, cu coada de la lopata (da, ati citit bine - lopata), ca sa ma trezeasca din somnul de veci cred, sau vroia doar sa-mi sparga geamul, nu stiu...e secretul ei...
   Va dati seama ca adormisem de o ora si un pic, iar asta tot batea! M-am intors pe partea cealalta, m-am intors cu capul la picioare, m-am bagat sub perna...nimic nene, ziceai ca e aviata japoneza in atacul de la Pearl Harbour... Tocmai cand mai avea un pic sa ma asasineze decid sa ma scol si sa arunc cu pianul dupa ea, sa ii pun piedica pe scarile rulante, sa ii pun dinamita sub colacul de la veceu...sa protestez cumva...
   Saraca, nu avea putere sa deschida poarta ca sa vina gunoierii sa ne ia si noua tomberonul (pardon, ecopubela)...si neaparat sa ma scol eu, sa scot tomberonul in strada, si evident ca asta presupunea ca trebuie sa si stau sa-l pazesc...ca la mine-n cartier, tomberoanele, cand le lasi singure pe strada, prind viata si fug undeva unde nu le mai gasesti niciodata...
   In fine, ma ascund intr-un trening, bag cafeaua la facut si ma apuc sa trag de tomberon spre poarta...Abandonez incarcatura dubioasa pe marginea trotuarului si intru in birou...Macar daca stau sa pazesc tomberonul, sa stau  la cald, cu cafea pe buze si tigara-n gura...
   Nici calculatorul nu-l pornisem...eram rupt in gura de somn, eram deprimat caci nu primisem pana la ora aia nici un mail, mai ales ca speram sa-mi raspunda COul dar deja era vineri la pranz in australia si incepea weekendul, asa ca renuntasem sa mai sper la un mail pana luni...deci nasol nene, tristete in suflet, afara frig, in casa asa si-asa...cafeaua prea fierbinte, tigara prea tare, scaunul prea rece...si nici gunoierii nu mai apareau...uff, numai probleme dom'le!

   Pe masura ce treceau minutele, si somnul imi parasea cerebelul, rutina zilnica isi cerea dreptul...asa ca pornesc calculatorul si deschid mailurile...

   ...ora 7:32...nimic...doar ca parca s-a mai racit cafeaua, pot sa mai beau din ea...pe strada nimic, nu tu gunoieri, nu tu tigani tarcoale pe la tomberonul meu...

   ...ora 7:35...aceleasi stiri...PDL ne fura, Basescu ne fura, Boc ne fura...Orban nu fura, Antonescu nu fura, PSD n-a furat nciodata...Udrea fura si ea...Antonescu nu...bag o tigara si caut un film porno la tivi, ca nici pe canalele de muzica nu mai vezi muzica...vezi doar lalaieli, jmecheri, soprane ratate si alte talente afoane...mai beau din cafea, si dam refresh la mailuri...

   DEODATA, ora 7:38, mail de la CO...

OLAR, Ioan Horia - Grant Notification
 

DEODATA am devenit rezident australian! In sfarsit, si eu!

   ...nu am plans...nu am ras...nu mi-au tremurat mainile...nu m-a luat cu ameteli...dar linistea si fericirea interioara care ma cuprinsese era ceva ce nu mai simtisem pana atunci in toata viata mea...

    DEODATA a inceput cu adevarat emigrarea...asteptarea de pana atunci mi se pare acum un fleac...acum a inceput (de patru zile deja) adevarata prima faza a emigrarii - pregatirea psihica si fizica pentru despartirea de prieteni dragi si familie...

marți, 25 octombrie 2011

celalat...deodata...inca fara viza...(am viza acum, da?!)

AS: ca sa nu creem panica, am primit viza intre timp...dar nu am avut timp si rabdare si inspiratie sa va povestesc cum a fost, cum a inceput...asa ca iata acum SOC! ADEVARATA POVESTE! DETALII EXPLOZIVE! SENZATIONAL!  

Ca de obicei, duminica 16 octombrie, venise vremea sa ii scriu COului...de la inceputul lui iulie, o data pe luna, ii trimite-am mesaj, poate poate ma fericeste si pe mine...

   Australia, mai exact Adelaide - Australia de Sud, este cu 7 ore si jumatate inaintea noastra. adica, mai simplu, duminca noaptea ora 23 la noi, este 6:30 luni dimineata in OZ...

   Dupa cum spuneam, duminica spre luni noaptea, la ora 1, i-am trimis mail COului, ca sa ii vina fix la 8:30 luni dimineata, chiar cand incepe omu' munca...

   ...pana aici nimic spectaculos, nimic iesit din normal...am stat treaz ca de obicei pana pe la 5 dimieata, cu un ochi pe mail, cu un ochi la tivi, cu un ochi la o casutza de lucram la ea...ora 5 a venit cu mos Ene, si am decis sa pun capat zilei/noptii de lucru si asteptare...m-am bagat la somn...

   DEODATA suna telefonul...era 9 dimineata, doar ce dormisem 3-4 ore...cam cheaun...foarte cheaun de fapt. Era fratimiu (Little Bro') -asta de e rezident australian din iulie- disperat de-a dreptul: "Bah, trezeste-te in  bipul meu ca sunt australienii la poarta!".

   Va imaginati ce a trecut prin mintea mea atunci... "du-te ma in bipul meu ca dorm, ca m-am culcat tarziu, si tu te plicitsesti la munca de fac misto de mine?!" si dau sa inchid telefonul cand pe fratimiu il apuca urlatul in telefon cum ca nu glumeste, ca nu face misto, ca sa ma duc repede la poarta ca sunt australienii in fata biroului, si ca au batut la geam, la poarta, la gard, la caine...si nimic, nu raspunde nimeni...

   Eram in pantolinii scurti de pijama, intr-un tricou atat de sifonat incat puteai sa juri ca mam invelit in hartie creponata...M-am ascuns in papuci si mi-am deplasat fizicul prin juma' de casa, prin frig si viscol, pana la geam, in birou, sa vad si io australienii de la poarta mea...intre timp, fratimiu continua sa ciripeasca in telefon...

   Binenteles ca nu era nimeni...nici macar pietoni in trecere nu erau...cine draq sa fie pe strada la ora aia?! la 9 dimineata lumea doarme...unii acasa, unii la munca...

  Mintea mea, in gandul ei, deduce ca e o gluma, ca mi-a facut COul o surpriza si mi-a dat viza...si eu stau si dorm in loc sa ma pregatesc sa plec in asutralia...Deci, deschid laptopul (sa ii dea Dumnezeu sanatate lu' ala de a inventat SSDul ca sa imi porneasca mie laoptopul super-repede), deschid mailul, si ca sa vezi surpriza: imi raspunsese COul la mail!
   M-am inviorat instant! Deja o luasem razna....parca faceam prima data sex!

   DEODATA realizez ce imi tot repeta fratimiu in telefon (nu inchisesem telefonul nici atunci, iar fratimiu inca ciripea) : sunt niste oameni de la ambasada australiei la mine la usa...de fapt, au fost, si se dusesera vis-a-vis, intr-o cafenea, sa-si consume lichidele atat de necesare dimineata, si asteptau un telefon de la fratimiu care sa-i anunte cand vine cineva la birou ca sa ii primeasca si pe ei...

   ...si ca sa nu uit, COul nu-mi dadause viza...era un mesaj prietenesc, foarte amical, in care isi exprima parerea de rau ca nu poate sa-mi dea vreo informatie noua legata de aplicatia mea deorece nici el nu stie, si ca ma roaga sa am rabdare, ca imediat cum va avea noutati ma va contacta...
I am sorry to tell you that your application is still in process at this stage.  I will let you know as soon a decision can be made.
   ...eu n-am facut armata, am scapat cu studentia...dar in dimineata aia m-am imbracat atat de repede ca nici eu nu mi-am dat seama cum de am reusit...in tot biroul erau numai cutii, si hartii, si dosare...era haos. Dar am reusit sa le adun pe toate, gramada, in dormitor, sa curat scrumiera si sa imi dau cu apa pe fata...iar in tot timpul asta mai vorbeam si cu fratimiu pe speaker...
   II sunam pe aia de la ambasada, pe un numar de celular de serbia, si ii anunt ca sunt la birou...N-am apucat sa inchid telefonul ca erau deja la poarta...nu stiu ce cafea au baut ei, si cum au platit nota, dar au facut-o foarte foarte repede...in fine, aia e am zis, nu mai apuc sa beau si io o gura de cafea...

   Singurul document pe care au cerut sa-l vada a fost diploma de facultate in original...nu fluturasi de salriu, nu alte acte de la firma, nu mapa de proiecte...doar diploma...dupa care am mai stat la povesti, cu greu, inca vreo 40 de minute...
   Ma balbaiam atat de tare ca nici eu nu intelegeam ce rosteam in engleza cica...La un moment dat, mi-am revenit si mi-am cerut scuze, le-a spus ca am lucrat pana tarziu si ca d'aia  dormeam, si ca vizita lor e o surpriza foarte mare, ca emotiile pe care le am nu le-am avut nici cand a trebuit sa imi sustin proiectul de diploma in fata unui intreg amfiteatru... Au inceput sa rada!...Cum sa rada de necazul omului?!
  Mi-au explicat ca exact asta au urmarit, surpriza totala, ca numai asa pot sa isi dea seama daca totul e adevarat, sau am umblat cu cioara vopsita...

  Erau doi, un domn de varsta mea, si o doamna mult mai in varsta (dar care arata grozav de bine pt varsta ei), foarte draguti, amabili si rabdatori... La sfarsit, mi-au spus ca sunt satisfacuti, ca totul e OK, ca vor trimite imediat raportul catre CO, care ma va contacta Miercuri in legatura cu aplicatia mea...

  Dupa ce au plecat am inceput sa realizez ce tocmai se intamplase...verificare la locul de munca...de fapt nu au venit sa ma verifice pe mine, ci sa vada daca exista firma si daca are punct de lucru, birou, si mai ales daca eu sunt arhitectul firmei, nu vre-un om de serviciu, sau cine stie ce om din umbra al unei firme fantoma...

   DEODATA, calvarul necunoasterii a luat sfarsit! stiam de ce durase atat de mult, si ce insemna acele "internal reviews" de care mi-a spus COul...gata acum, asteptam ziua de miercuri ca pe o minune! Ce mai conta acum... inca doua zile de asteptare, nedormit, tone de cafea, milioane de tigari...Miercuri! (adica noapte de marti spre miercuri in romania)...

miercuri, 21 septembrie 2011

Marea emigrare...Part 2 (Little BRO')

Lumea emigrantului...o lume in care totul se bazeaza pe timp. Singurul lucru pe care nu il controlam, din care avem o suma limitata si care il cheltuim fara intrerupere si nu spre avantajul nostru. Cu cat merge el mai departe cu atat te obisnuiesti si tu, dar totusi lupta interioara nu dispare, se transforma din ce in ce mai mult intr-un razboi.
Ce nu ne dam seama, este ca indiferent de ce sa intampla cu noi si in noi...el tot se consuma si noi pierdem din el, mai mult in fiecare zi. Vrem familie, casa si o viata linistita...dar asta costa timp.
Este timpul pe care noi il pierdem intr-o lupta cu ceva, care ne tine in spate. Pe care il vedem, dar care a devenit atat de puternic incat nu avem ce sa facem si atunci facem acelasi lucru care l-au facut parintii nostri, il facem si noi si il vor face si copii nostri...platim scump...cu timp!

Dupa cum stiti, eu am viza...dar m-am hotarat sa raman (sa mai cheltui niste timp) cat pot de mult si sa-l astept si pe fratimiu. Normal ca daca raspunsul lui intarzie si ma gasesc nevoit sa plec...am sa plec. Nu pot sa dau cu piciorul unei astfel de sanse.
Dar asteptarea asta macina...si macina tare. A inceput sa-mi afecteze, serios, starea psihica si poate si cea fizica.
Multi vad asta si ma intreaba ce am...raspunsul fiind unul clar si fara pic de indoiala. Stiu cauza si sunt constient ca nu are nimeni ce sa faca sa-mi treaca. Din pacate la ce am eu nu exista nici medicamente si nici doctori...aici.

Eu sufar de "Sindromul Emigrantului". Aceasta boala are ca, cauze dorinta de mai bine...un lucru care la noi in tara este mai intalnit decat cancerul, bolile cardiace si bolile neurologice adunate... si are mai putine sanse de vindecare decat o raceala simpla.
Este o boala facuta de om si din pacate... tot pe om il afecteaza.

Exista totusi un tratament...emigrarea catre o destinatie care te atrage pe tine, in cazul nostru...mareata Australia. "The land of plenty..." cum spun ei.
A crescut numarul persoanele care au inceput sa analizeze aceasta optiune dar in acelasi timp a crescut si numarul de oameni care isi dau seama ca tot acele persoane care au creat aceasta boala si acest sistem, ii impiedica sa se "vindece". O mare parte din romani au lucrat la negru...deci nu au experienta, multi nu au studii corespunzatoare...si foarte multi nu au banii necesari unui astfel de tratament.
Se lovesc de pereti pe care nu pot sa-i mai darame, nu mai au suficienti bani (timp)...

Intr-o tara unde viata noastra este egal cu zero ne gasim pusi in situatia unde depindem de niste persoane pentru a ne deschide usa de pe partea cealalta. Aceste tari, conduse de oameni pentru care viata altuia conteaza, ne pot oferii ce oamenii in care noi ne punem speranta si viitorul, nu pot. Si ei au limitele lor si probabil ca la un moment dat, nu o sa mai deschida nici ei usa...

Atunci ce o sa se intample?






sâmbătă, 17 septembrie 2011

Romania...fuck you! (little BRO')

Ma gasesc nevoit ca pe 17 septembrie la ora 07:00 sa vin cu partenera mea la Spitalul Municipal Bucuresti, sectia de urgente. Faimosul spital unde se afla cei mai buni medici din Romanai, locul unde se pregatesc urmatoarele generatii de medici. Este locul unde omul bolnav cauta ajutor...si cica vine aici pentru ca in acest loc sunt acei oamenii care au jurat sa ofere acest lucru. Au jurat ca Basescu...pe castraveti si rosii ca ne-o trag de fiecare data cand au ocazia si o fac cu zambetul pe buze. Pe nenorociti nu ii intereseaza nimic.

Am ajuns aici la ora 07:15 si la ora 07:30 a fost grabita in sectia de Urgente Majore...da MAJORE. Dupa ce au stabilizat-o, a fost mutata la sectia de supraveghere. Titul s-a intamplat in decurs de 60 min. Peste inca o ora (aproximativ) au iesit niste analize nasoale si a fost adusa la Medicina Interna unde inca asteapta sa fie verificata.
Asata trateaza imbecilii astia, care isi spun doctori, oamenii care au nevoie de ei.

Nu am cuvinte sa explic ce haos, ce bataie de joc, ce nepasare.
Am langa mine o femeie care are 78 de ani si sta in picioare de cand stau si eu. Pe mine ma dor talpile de la stat, nu vreau sa ma gandesc ce simte ea.

Au renovas spitalul si cretinii nu au fost in stare sa puna scaune de asteptare pentru pacienti... Stau bolnavii in picioare.

Ce tara...Ce oameni....

12:37 - inca asteptam.
13:45 - am scapat....

Dupa ore de stat la coada doamna doctor si-a adus aminte si de noi si a reusit sa o consulte si sa ii dea tratament. Sper sa nu mai trebuiasca sa ajung acolo, mai ales cu o urgenta...nu din alt motiv, dar nu esti suficient de important daca nu esti mort sau foarte aproape...

joi, 15 septembrie 2011

celalalt...mail de la CO

   Dragi ascultatori,azi dimineata mi-a raspuns - in sfarsit - CO-ul la un mail dat de mine imediat dupa ce am sunat la DIAC.
  Dear Mr Olar

Please be advised that the reviewing process in done by another section of the department and I am not able to provide you with a time frame.  However, should your application be approved you will have until 06/04/2012 to make an initial trip to Australia. 

   Si eu ce sa mai zic acum?
   Dupa mintea mea, si a lui fratimiu', deduc ca finalizarea aplicatiei clar se va face fara sa imi cera sa refac medicalele, dar nu mai tarziu de decembrie. De ce decembrie? Pai simplu, pentru ca cel mai scurt termen de intrare in Australia pe care l-am descoperit de aproape 2 ani de cand bantui pe forumuri este de 3 luni...
   Tot folosind aceeasi logica, daca trece decembrie, ianuarie, si nu au finalizat aplicatia, s-ar putea sa nu fie de bine...

   Asa ca am decis cu fratimiu sa incepem oretatiunea "negustorii"...am inceput sa facem lista cu ce avem de vanzare, si la ce preturi...Recunosc ca deocamdata doar eu am facut lista, ca fratimiu e la munca, dar cand se va intoarce va completa si el cu ce descopera prin casa...
   Ce pot sa va spun este ca am fost surprins de cate rahaturi am adunat, si de care ma pot lipsi fara nici o tragere de inima...

  Papaa

Later edit: Am aflat pe cai oficiale ca nu exista o perioada minima intre acordarea vizei si data intrarii in australia regelmentata de vreo lege sau regulament. Mi s-a spus ca daca aplicatia este finalizata si daca viza este acordata la o perioada de timp mai mica de 2-3 luni fata de data expirarii cazierului sau a analizelor medicale, ofiterul de caz ma va contacta oferindu-mi posibilitatea sa refac cazierul si medicalele pentru a prelungi termenul de intrare in australia. Atat am vrut sa va ma zic...

vineri, 9 septembrie 2011

Still here... still waiting...(Little BRO')

Raspunsurile celor de la DIAC sunt foarte vagi. Contin informatii, dar sunt foarte seci si generale.
Inca mai astept raspunsul lor in legatura cu viza lui fratimiu, dar sincer nu prea mai sper la un raspuns concret.
Se pare ca trece prin nu stiu ce proces de verificare externa (prin asta sa se inteleaga o institutie australiana dar nu DIAC) si ca asta poate sa dureze ceva.

Planul initial era sa placam anul asta, mai nou exista un nou plan care are ca plecare inceputul anului viitor. Personal, cred ca nu o sa ajungem in OZ mai devreme de Martie sau Aprilie 2012, ceea ce pentru mine este foarte nasol.
Astia de la munca, stiind ca plec, nu o sa mai imi prelungeasca contractul si pentru anul 2012 asa ca din ianuarie sunt pe liber. Ce inseamna asta? fara bani... si cum stim toti, fara bani nu traiesti.
Inca un lucru frumos...tipic romanesc... Va imaginati ce se intampla in colectivul de la munca tinand cont ca subordonatii mei stiu ca eu urmeaza sa plec, la fel si sefii....

Nu inteleg de ce dureaza atat. Aplicatia este inca in termen...atunci cand a aplicat de viza termenul a fost clar "18-24 months"... dar nu inteleg de ce, atata timp cat toate documentele sunt la ei, au fost revizuite (altfel nu cred ca scriau in Online Traking Portal ca sunt toate "Met") nu poate sa ofere o decizie finala. Cat de greu trebuie sa fie? Analizezi zeci de dosare pe zi, intalnesti tot felul de situatii si tu poti sa iei o decizie asupra unui simplu dosar?!

A mai trimis fratimiu un ultim mail catre CO si daca ar fii sa raspunda ca la celalalt ar trebuii sa primim raspunsul astazi sau cel tarziu maine de dimineata. A trimis un mesaj reformulat, cu apel la intelegere si poate isi da si el seama ca nu poti sa stai in nestiinta si sa iti sistezi toata activitatea sau sa te apuci de lucruri noi pe termen lung. Am inteles ca dureaza mult, dar macar sa aproximeze...ca nu o sa-l dam in judecata ca ne-a pacalit sau ca ne-a mintit, dar este altceva sa trebuiasca sa te multumesti cu " could take a while to complete" si este alta situati cand stii ca poate sa dureze 2 luni, 5 luni...etc.
Again, sunt putin ofticat pe cei de la DIAC si in special pe CO, dar asta este...

Still here...still waiting...

joi, 8 septembrie 2011

celalalt...la telefon cu DIAC

   Am vorbit si la telefon cu astia de la Departamentul de Emigrare - DIAC.
   O tanti draguta dupa vorba, cu o engleza ciudata (adica aussie), mi-a raspuns dupa ce am asteptat doar 18 minute pe hold...e un timp relativ scurt fata de o ora cat mi s-a spus ca au mai asteptat si altii...
   Oricum, pe scurt, ca n-am chef: daca CO-ul nu a putut sa-mi ofere un timeframe clar, si exprimarile lui au fost vagi, inseamna clar External Security Checking...si asta pentru ca nimeni de la DIAC nu poate prezice cat timp dureaza pana sunt finalizate acele verificari, care sunt facute de catre organizatii separate de DIAC...drept urmare, se pare ca mai am de asteptat cel putin "a couple of months"... Tipa nici macar nu a vrut sa stie numarul de dosar, ci doar daca am CO si daca am vorbit cu el ce mi-a zis...atat, si mi-a explicat cele de mai sus...
   In concluzie, din ce am citit pe forumurile dedicate emigrarii in australia, aceste verificari externe dureaza intre 4 si 12 luni...mai mult pentru tarile High Risk (India, Pakistan, Tunisia, etc..) si mai putin pentru cele Low Risk (Romania, Ungaria, Polonia...) dar nu mai putin de 3-4 luni...
   Daca nu vine viza pana la sfarsitul lui Octombrie, se duce dracu' jobu' de arhitect din Adelaide, se duce dracu' Revelionul in Australia...ca nu are rost sa plecam in Decembrie cand jumatate de luna e totul inchis din cauza sarbatorilor...asa ca plecare va fi, in cazul asta, la sfarsitul lui Ianuarie...
   Sunt trist...noapte buna

miercuri, 7 septembrie 2011

celalalt...la taclale cu COul - raspunsul

...Azi a sosit si raspunsul CO-ului...

Dear Mr Olar
I can confirm that your application is being processed and required further internal reviews. This process could take a while to complete. I appreciate your patience in this matter. 

...Fata de ultimul mail de la el, cel din iulie, cand mi-a zis ca finalizarea doasrului va dura "a long time to complete", acum cel putin "could take a while" ... adica e un fel de poate... acum , cat ar insemna acest "while" ramane de vazut...

...Drept urmare, ca m-am enervat pe nervii mei, si pentru ca de obicei nu renunt asa usor, la noapte o sa le dau un telefon. La telefon pot sa port o conversatie, pot sa-mi exprim nelamuririle si nemultumirile, si sa primesc un raspuns imediat...la mail pana scrii, pana citeste, pana raspunde, nu e chiar un dialog. Asa ca am aliementat contul Skype, si asteptam sa se faca dimineata in Oz.

...De ce pe Skype? pai simplu: pe Skype costul unui minut pe fix in Australia costa 0.20 USD fara tva. La Orange costa 0.70 EUR fara tva, iar cu extraoptiune de international (reducere de 40% din tarif) costa 0.42 EUR fara tva. La Vodafone costa 0.65 EUR fara tva, iar cu extraoptiune costa 0.50 EUR fara TVA. Asadar, Skype a castigat.

   Sa-mi tineti pumnii sa nu ma balbai. 

celalalt... Am fost si la inaugurarea Arenei Nationale

   Aseara 6 ale lui septembrie din anul de gratie al 11-lea din veacul al 21-lea, scumpul nostru primar de capitala, Sorin Oprescu, a inaugurat, cu concursul selectionatei nationale de fotbal a Romaniei (niste desculti cu salarii uriase pentru a practica un sport la care nu prea se pricep), noul stadion national - ARENA NATIONALA - meciul Romania-Franta in preliminariile EURO 2012.








   Arena? De nota 10 cu minus...nici un cos de gunoi pentru chistoace din zonele speciale pentru fumatori, iar barurile din incinta aveau ca personal niste melci cu doua maini stangi...total neprofesionisti...
   Sonorizarea deosebita, cu toate ca lipseau mediile si prea multe inalte si joase...iar felul in care s-a auzit un stadion cu 50000 de spectatori e deosebit...
   Vizibilitatea excelenta...pacat de organizatorii de rahat care sunt cei de la Federatia Romana de Fotbal, deoarece nu au fost in stare sa arate cele mai de baza informatii cum ar fi minutele de prelungiri, sau cine a luat cartonas galben...niste amatori...
   Mihai Mitocanu...pardon, Mitoseru, un manelist incult a facut prezentarile si antrenamentul spectatorilor - ne-a invatat sa facem valuri, sa fluturam stegulete si sa cantam la unison. Toate bune si frumoase pana cand a intrebat multimea daca sunt si fete pe stadion...toate fetitele, fetele si femeile au aclamat (frumos) iar raspunsul lui a fost (la microfon, dupa ce toata larma s-a linistit) : "NEBUNELOR" ...
   Asta e ceea ce gusta romanul, si ceea ce-l caracterizeaza... un popor de tarani (in sensul de inculti, necivilizati si murdari, contrar a ceea ce insemna un taran candva - integritate, simplitate si bun simt)...

   In continuare, pana sa ajungem pe Arena, ne-au trebuit bilete... Ca uramrea a "desteptilor" de la FRF, biletele s-au vandut doar on-line...dar nu aici e baiul, ci cum s-au vandut: biletele au costat 50 ron categoria a 4-a, 70 de ron categoria a 3-a, 100 si 150 de ron...de comercializarea biletelor s-a ocupat o soicetate comerciala privata, cunoscuta ca fiind o favorizata a actualului regim "democrat"...Comisionul firmei a fost de 5% adaugat la pretul biletului...adica un bilet de 50 de lei scotea din buzunarul nostru 52,5 lei...s-au vandut 49152 de bilete...deci faceti socoteala... Sa nu fim carcotasi o sa spuneti - nu sunt. Problema n-ar fi acest comision, ci faptul ca societatea respectiva avea doua femei si doi barbati, care operau eliberarea de bilete.
   Procedura a fost urmatoarea: rezervai bilet online, platea cu cardul sau cu OP, iar daca vroiai sa iti vina biletele acasa plateai taxa de 10-15 lei pt curier, sau te duceai sa le ridici de la punctul de lucru al societatii...
   Eu am luat 6 bilete prin curier, si alte 9 am fost sa le ridic personal...am stat la coada, in soare, 3 ore...eram   cateva sute de oameni la coada...o bataie de joc...

   Mai departe...proiectul arenei e deosebit...dar au propus iar primaria a autorizat doar 150 de locuri de parcare! ... Pentru 55000 de spectatori - 150 de parcari...in conditiile in care arena e amplasata in mijlocul unui cartier de blocuri cu 10 etaje...zeci de mii de locuitori...stradutele sunt la fel de inguste, trotuarele la fel de ocupate de masini...intersectiile la fel de prost gestionate...

   ...iar romanii, la sfarsitul meciului, au huiduit echipa nationala! Mai buna, mai rea, mai talentati, mai manelisti...sunt echipa nationala, si care totusi au alergat o ora jumate', iar daca n-au castigat este pentru au fost francezii mai buni...
   Mi-a fost rusine ca eram printre ei...chiar mi-a fost rusine...rusine sa fiu roman...

   Concluzie: Arena frumoasa foc, atmosfera deosebita pana aproape de final, meciul slab...iar poporul asta isi merita soarta asta mizerabila...



   ...Noapte buna Romania! Tara unde nimic nu se face cum trebuie de la cap la coada...

luni, 5 septembrie 2011

celalalt...la taclale cu COul

...Este 5 septembrie...acum cand scriu, e 5 si la noi (Romania) si la ei (Australia)...la noi a cincea zi de toamna, la  ei a cincea zi de primavara (cred )...
...Astazi s-au implinit fix 2 luni din momentul in care COul (Ofiterul de Caz - Case Officer = un angajat al guvernului australian responsabil de analiza dosarului) mi-a analizat dosarul si a decis ca nu trebuie sa mai imi ceara nici un document suplimentar fata de ce am depus eu deja, si tot atunci a binevoit sa ma anunte ca finalizarea procesarii aplicatiei mele va mai dura...
...Asadar si prin urmare dupa atata timp mi-am inmuiat degetelele in apele inspiratiei si inarmat cavalereste cu goagal transleit (doar ca sa fiu sigur) am creat un mail pentru al meu CO...si acum astept sa vedem ce mai zice...REPLY LOTTERY...

...Printre altele, cu siguranta nu am mai scris pe aici...n-am avut nici inspiratie (cred ca muza ma inseala cu altul, ca nici tigara nu se aprinde cum trebuie)...nici chef. M-am adancit in munca in sfarsit (ca pana luna trecuta, din ianuarie, am stat degeaba ca n-am avut nimic de lucru), in plimbari prin tara pe la nunti (ca tot am de lucru si au inceput sa mai vina bani), si iesiri cu baietii la bere, Cuba Libre, fotbal (doar la TeVe) si fusball...
...Apropo, am descoperit Mai Tai - belea...
...Deci a trecut si vara...e oficial toamna...iar vine iarna...iar incep scolile si facultatile si o sa se umple orasul de parinti care isi duc odraslele cu X6, Q7, GL  la scoala si parcheaza in mijlocul drumului, iar o sa apara toti studentii taranusi parveniti cu masini mari cu numere de bulgaria sau de cine-stie-ce judet care au boala pe bucuresteni si o sa blocheze toate straziele din jurul caminelor si a universitatilor, sau o sa doarma pe ei in intersectii, ca nu au mai vazut semoafoare ca la capitala...si iar o sa ploua mult si toti tampitii o sa isi scoata masinile la plimbare de nu o sa se mai circule prin oras decat ca la inmormantare...iar o sa ninga si autoritatile o sa fie luate prin surprindere, ca intotdeauna...

vineri, 2 septembrie 2011

Reply lottery...(Little BRO`)

Astept de mult timp ziua in care o sa-mi spuna fratimiu ca mai trimite un mail catre CO-ul lui. Uite ca a venit...este hotarat sa trimita un mesaj Luni cu o intrebare foarte simpla...statusul aplicatiei pentru viza de rezident permanent.
Cand ma gandesc la acest mesaj sunt coplesit de sentimente de toate felurile, dar cele mai evidente sunt de frica si de speranta. Frica vine de la gandurile negative, care apar odata cu analiza posibilelor raspunsuri care pot sa vina. In momentul asta stiu sigur ca cel mai nasol mesaj care poate sa vina este la fel ca precedentul...ala cu Long time to process...bla bla bla. Totusi...creierul asta al nostru...adunatura asta de gelatina electrizata...gasca aia de sadomasichisti, ca doar le plac impulsurile electrice si ca sa folosesc termeni medicali...aceste impulsuri ii "excita"... nu sunt degeaba. Au recunoscut sentimentul de frica si au reactionat imediat generand sentimentul de speranta. Acel gand pozitiv care totusi iti da puterea sa vezi si partea buna a lucrurilor. Iti ofera posibilitatea de a putea sa analizezi si variante pozitive indiferent de sanse...
Personal, consider ca si daca ne ofera doar un termen mai exact, de genul : 2 saptamani sau 3 luni...este un lucru foarte bun, ca atunci stii macar ce ai de facut, stii sa te organizezi si esti pregatit psihic sa faci fata la timpul lung de asteptare.

Eu vad acest mesaj ca un bilet la loterie...il completezi...speri sa castigi...ti-e frica atunci cand urmaresti extragerea dar si daca iti ies doar 4 numere si chiar daca suma castigata este mica...totusi ai castigat si asa ai forta si gandirea optimista necesara urmatorului bilet.

O sa vedem...pumnii stransi si mult rahat pe talpa.

miercuri, 24 august 2011

Planuri...ale altora (Little BRO`)


Nici nu am plecat...nici macar nu stiu cand o sa plec...si deja persoanele de pe langa mine isi fac planurile.
Incep cu parintii...ai deja vorbesc ce o sa faca si ce nu o sa faca...tata isi cauta laptop ca sa putem sa vorbim pe skype, mama se gandeste ce o sa faca atunci cand tata este plecat in delegatii, cine scoate cainele, cine sta cu ea cand este singura, cine o sa le repare laptop-ul daca se strica, cine o sa-i ajute la caratul legumelor pentru iarna...au ajuns sa discute ca acum, daca plecam o sa le facem nepoti mai tarziu decat credeau ei...etc.

Niste probleme existelntiale...
Incerc sa le explic ca mai dureaza pana placem dar fara succes, parca zici ca suntem invizibili. Vorbesc de ce o sa faca ei ca noi o sa plecam si eu sunt langa ei. Daca ma bag in discutie este ca si cum nu as vorbii. Nu raspund...mai rau...isi continua discutia ca si cand nu mai exist. Este funny, pentru ca citesti disperarea situatiei in ochii lor, si cum incearca ei sa isi gaseasca activitati si inlocuitori.
Aseara am fost la ei in vizita si vine mama foarte serioasa si se aseaza parinteste langa mine. Dupa 5 secunde arunca intrebarea : " Radu, dar la batranete ce o sa facem, cum o sa ne descurcam singuri? ".
Pe gura nu a iesit nimic, dar in creier era o explozie de fraze si idei, dar analizand si procesand informatia am ajuns la o concluzie...astia au luat-o razna. Mai clar de atat nu poate sa fie...sunt nebuni!

Next subject... prietena...aici vorbim de o situatie mai delicata si mai speciala. De ea stiu de cand am devenit un cuplu ca este nebuna, asa ca stiam la ce sa ma astept. Cel putin asta credeam eu...DAR... ea nu s-a rezumat doar la planurile personale, si-a inclus toata familia. De la unchi pana la bunica...coc planuri de viitor si le aplica de parca deja sunt in avion. Locuinta de rezerva, fonduri suplimentare, organigrama scolara si de invatare, planuirea vizitelor, concedii...etc.

Eu si fratimiu...noi inca nu stim ce facem, nu avem planuri, nu avem scheme si liste si astia deja stiu ce o sa faca in urmatorii 5 ani. Ma jur...ma fac sa ma simt de parca ei toti pleaca si eu cu fratimiu ramanem aici.

Ce nu stiu ei, este si cel mai important lucru...ca noi (eu si fatalaul) planuim sa-i chemam acolo...dar asta o sa vedem cum iese atunci cand este timpul. Singurul lucru de care mi-e putin teama este de mama. Ii este frica sa se uite si la televizor cand arata imaginii de pe cladii inalte...dar sa-i spun ca o sa stea la mii de metrii inaltime pentru urmatoarele zeci de ore... :) Restul se descurca...tata vad ca are chef de aventura... Acum ceva zile a ajuns la concluzia ca trece timpul pe langa el si ca nu a avut parte de o aventura frumoasa.
Mergand cu mama lui (83 ani) spre locul natal, a gasit o curba frumoasa undeva pe langa Aiud si a zis ca asta este momentul. Rezultatul? Mai jos putin :




Nice, nu...?

In final ma amuza cat se agita si cat isi planuiesc urmatoarele miscari. Totusi este bine ca au realizat ce inseamna aceasta plecare si pana la urma, daca stai sa urmaresti mai atent si sa gandesti putin iti dai seama ca ce fac ei defapt...este tot pentru noi. Se asigura ca nu o sa aiba probleme pe perioada in care noi inca o sa ne asezam astfel incat sa nu apara situatii in care sa pericliteze stabilirea noastra acolo.

M-am razgandit, nu sunt nebuni... :)

miercuri, 10 august 2011

Marea emigrare... (Little Bro`)

Intrand in aceasta lume a emigrantului...am deschis o noua fereastra cu o noua perspectiva de viitor dar si cu un alt unghi de vedere a societatii in care inca mai traiesc.

Cu tristete, vad cum din ce in ce mai multi romani aleg sa plece in cautarea unei vieti mai bune, in alta parte. De ce cu tristete? Sunt trist de faptul ca trebuie sa reneg si sa abandonez locul meu natal, pentru care am luptat pana acum, unde m-am creeat si unde m-am conturat ca persoana, unde sunt toti cunoscutii si unde las tot ce am sperat sa ajung...ca aici nu pot. De ce trebuie sa plec ca sa pot sa traiesc...de ce nu este si la noi ca la ei?!

Pe alta parte ma bucur ca vad mai multi incercand sa plece...pentru ca asta este dovada de care ai nevoie ca sa poti sa crezi ca unii romani s-au trezit si au deschis ochii. Sunt prea putini sa faca ceva asa ca macar au reusit sa realizeze ca degeaba astepti aici, un mai bine...ca nu o sa vina. De ce sa stai si sa se duca viata pe langa tine muncind si sacrificand tot ce ai , ca sa poti sa pui ceva pe masa...sau macar sa nu ai stresul zilei de maine.

Multi spun ca nu poti sa-ti lasi parintii si prietenii...dar parinti o sa se duca si in final tot singur ramai sa lupti intr-un un sistem creat sa te supuna (si nici nu ii abandonezi). Ce fac cu copilul? Dar ei nu au invatat ca, cei mici se adapteaza de 2 ori mai repede la noi imprejurimi, pentru ca nu stiu decat fotbal, stiri si OTV.Ce fac cu prietenii...iti faci altii si poti sa continui cu cei din romania si prin alte metode (Ex : vizite in Ro...vizite in OZ) Pana la urma vorbim de viata ta... nu a lor.
Acesti romani sunt deja pierduti...prea orbi ca sa vada adevarul, prea surzi sa auda pe cine trebuie...prea mandrii sa asculte de cei care ii pot indruma. Pacat...

O sa realizeze si ei, dar o sa fie prea tarziu...o sa-si dea seama ca deja au 50-60 de ani, copii au crescut, parinti au murit si prietenii pentru care s-au sacrificat au plecat.

Nici acolo "nu este totul roz" (citat Marius) dar oricum este mai bine. Eu am luat hotararea... eu si cu multi altii si nu regret deloc. A fost usor...m-am intrebat si singur, mi-am raspuns.

Added : Aceasta nu este o morala sau o jignire adusa persoanelor care raman aici...este exprimarea sentimentului personal, de parere de rau pentru cei care din motive diverse nu pot sa urmeze acest drum si care sunt fortati de circumstante sa ramana si sa inghita mizeria asta de tara in care cei care sunt pusi sa ne apere...ne vand pe bani marunti. Eu sper ca din ce in ce mai multi sa inceapa sa se gandeasca la aceasta alternativa dar si mai mult sper ca in viitorul apropiat, sa se imbunatateasca situatia aici astfel incat sa nu mai fie nimeni nevoit sa ia in calcul emigrarea.

sâmbătă, 6 august 2011

S-a dus prima iubire... (Little BRO`)

Nu va ganditi la prietena mea...ea este defapt amanta... :)
Prima mea iubire...un Ducati Monster.

Am inceput usor usor sa scapam de lucrurile care nu isi mai au rostul in momentul in care plecam. Prima victima a acestei schimbari a fost motocicleta mea...prima mea motocicleta.
O italianca de strada...pur sange si cu multe probleme. A fost o teapa mare aceasta motocicleta si din pacate, asa cum pateste orice necunoscator, nu am stiut ce sa urmarim si la ce sa ne uitam. A fost si aiurea ca a venit din Italia, a fost cumparata pana sa o vadem. Teapa noastra....
Am fost parteneri de drum pentru 2 sezoane intregi si dupa reparatii majore, incepusem sa ne intelegem de minune. O invatasem, stiam ce si cum...stiam sa merg foarte bine pe ea...stiam ce probleme are...ce nu ii place si ce ii place... exact ca o relatie adevarata, intre doi oameni.

Acum 1 saptamana ne-am despartit. Am facut ultima plimbare...
Poate unii nu inteleg, dar poate unii da. Unui motociclist ii este greu sa se desparta de prima lui motocicleta.
Sincer, nu vroiam sa o dau...cu toate defectele ei, cu toate piesele foarte scumpe...cu tot ce avea ea....nu vroiam, speram sa mai prind macar acest sezon...mai ales ca sunt constient ca in OZ o sa dureze mult timp pana cand o sa-mi permit alta.

Am fost trist dupa ce a plecat ala cu ea...va spun sincer. Acum ma gandesc ca ce am facut este pentru un bun mai mare...da daca la o motocicleta este relativ greu...cum o sa fie cand o sa pleci si o sa te bucuri de ultimele experiente, pentru mult timp, alaturi de cei apropiati si dragi?

Vom traii si vom vedea... pana atunci poate ma obisnuiesc.

miercuri, 3 august 2011

celalalt...ganduri triste

...daca ceva ma intristeaza foarte tare, este cu siguranta gandul ca sunt sanse foarte mari ca primul zbor spre casa (a se citi Australia) nu va fi impreuna cu fratimiu'...prima atingere a pamantului de jos nu va fi impreuna...prima baie in ocean, prima casa, prima bere si prima gura dintr-un gratar de cangur...

...am visat la lungile ore din avion, imporeuna cu fratimiu', cand toti ceilalti dormeau, noi doi radeam si beam o bere, la o lumina palida, in cap de palier, unde scaunele s-au terminat, iar pe o fereastra mica pe jumatate acoperita soarele arde si rad hoteste stewardesele...

...am visat la prima gura de aer de pe aeroport, cand stii ca ai ajuns, cand se asterne linistea, si la capatul scarii atingi pamantul noii case si ii faci pentru prima data umbra...

...astept, si sper, ca poate o sa plecam impreuna...daca nu, aia e, n-am avut noroc...parca astea ar fi primele vise care nu le vad indeplinite (cand am fost la concert la Beyonce, pana la Cluj, am visat ca o sa ma vada in multime, si o sa imi daruiasca o noapte furtunoasa...ciuciu...am avut noroc de o noapte furtunoasa la propriu, ca a plouat de mama focului...nici macar cu Madona...)...

...am descoperit altceva foarte trist: nu ma bucur pe cat ar trebui de reusita lu' fratimiu' - VIZA...si ma vede ca sunt intors, si stiu ca sunt intors, dar n-am ce face...oricat incerc sa ma bucur pe deplin, e un zambet dulce-amarui, e o bucurie strabatuta de invidie, de ciuda...nu pe el, pe situatia mea...pe CO-ul meu, pe dosarul meu, pe meseria mea...pe dobitocii care au facut sistemul de emigrare si listele de prioritati, ca nu s-au gandit si la mine...mi-e ciuda pe toti care posteaza ca au primit viza, pe toti care intreaba de bilete de avion, de bagaje, de chirii, de mancarea in avion...si nu imi era ciuda pana acum...

...cand a primit Marius (a se citi la fel cu navigatoru) am fost atat de bucuros cand am citit pe blog, ca mi-au dat lacrimile (n-am plans, nu hohote, nu siroaie...s-au umezit ochii, si s-a stors una mica)...la fel am patit si cu Marius (a se citi la fel cu ciocan76)...m-am simtit de parca eu as fi primit viza...

...la fratimiu a fost altfel...nu m-a lasat sa ma bucur cand am aflat vestea, ca eram in Grecia, si nu trebuia inca sa stie iubita lui...si astfel bucuria a fost infundata, ascunsa, suprimata...cand am ajuns acasa la fel...iar cand s-a hotarat el sa-i spuna era dja prea tarziu, prapaditul de CO al meu mi-a dat cu toate visele si sperantele in cap...si toata bucuria s-a transformat in ciuda, in oftica, in nervi pe o stare a lucrurilor pe care nu o pot controla...CUM PIELEA MEA (a se citi organ genital masculin, de mari dimensiuni, in erectie) DINTRE TOTI PROSTII PE MINE S-A GASIT BULANGIUL ALA SA MA FRECE LA DOSAR AIUREA?!

Dupa ce o sa devin cetatean australian, pe cuvantul meu de onoare ca ii trimit un mail actualului CO (va jur, va dau cuvantul, facem pariu, facem prinsoare, sa moara - sa faca daca nu...), si ii spun ca a fost cu emotii, ca a fost greu, ca am fost super-ofticat, dar ca totul a trecut... ;-)

ehhh...pana atunci, continuam cu "soriii", "ecschiuz mi", "pliz", "diar sar", "helou" si saru'mana...

...na c-am zis-o si p'asta...imi statea pe limba, pe creier, pe neuron, pe suflet...revenind, fatalaul (alint fratesc des utilizat in familia Olar) e acum jumate australian...e rezident...ar putea la fel de bine sa spuna ca a venit in vizita in Romania...radeam cu el, ca daca il intreaba cineva de unde este, sa spuna direct din Australia... BRAVO FATALAULE!

vineri, 29 iulie 2011

A trecut...dar nu de tot (Little `BRO)

Uite ca m-am ales cu viza, un Skilled - Sponsored (subcalss 176)...

The Grant Letter...Cheia de la usa unui viitor mai bun, o cale catre o societate complet diferita mai buna...mai axata pe o viata relaxata si bogata (punct de vedere personal).
Sunt bucuros, fericit, nerabdator...dar totusi nu sunt complet multumit. Totul se invartea in jurul plecarii a 2 persoane...acum sunt pus in situatia de a analiza optiunea de a pleca singur, pentru o perioada de timp.
Am vorbit si cu partenera mea si va imaginati reactia ei...nu are rost sa descriu totul. Speram sa accepte altfel, sa vada partea pozitiva si benefica a plecarii, dar este femeie...o femeie nu gaseste nimic pozitiv si benefic in ideiile unui barbat.. :). Pana la urma se pare ca am ajuns la un plan care ne multumeste pe amandoi...relativ. O sa vina si ea, dar mai tarziu...dupa ce isi termina scoala... Este alegerea ei si o accept si sunt pregatit sa trec prin asta.O sa fie greu, dar eu cred ca merita. 

One down...one more left!

Ea nu vine acum...asa ca baza ramane in fratimiu... iar dupa ultimele noutati se pare ca nici el nu o sa vina asa cum estimam noi. "long time to complete" ...ce dracu frate... trebuie doar sa analizeze nenorocitele alea de hartii...sa se uite pe ele... El are TOT dosarul complet dar asta este...asteptam. Emotia este aceeasi ca si la asteptarea vizei mele...poate chiar mai intensa. Este o perspectiva ciudata, acum ca am viza si el nu...
Eu inca mai am speranta...ca poate totusi o sa-i vina viza mai repede ca sa putem pleca ca nu mai suport tara asta infecta. Asta este...am asteptat atat o sa mai asteptam.
Acum am inceput sa-mi fac planuri, ce iau, ce las...am observat ca este involuntar. Sunt constient ca mai am mult timp (la nivel de luni) pana cand plec, dar zilnic ma trezesc analizand o eventuala plecare, planuind...


Am fost in vacanta in Grecia (prima data) si acolo am avut cazare la o femeie care a locuit 20 de ani in Australia si inca are rude acolo. Daca este cum ne-a povestit ea atunci nu este altceva decat perfect, exact cum imi imaginez ca o sa fie. Locul perfect pentru a incepe o noua viata...
Acum, omul mai si exagereaza, dar daca cel putin 50%  din ce a spus este adevarat, atunci se merita...indiferent de statutul tau, de nivelul pe care il ai in societatea romaneasca...MERITA SA PLECI! si sa nu te uiti inapoi. 
Ne-a spus ca oamenii sunt altfel, sistemul este altfel, organizarea, mentalitatea... totul este diferit dar in bine si ca daca vrei sa muncesti si iti dai silinta...este imposibil sa nu ai o viata buna...

 Pacat ca momentan tot ce vad si aud sunt pozele si spusele unora...si ca mai am ceva de asteptat pana cand o sa traiesc aceasta experienta. Mult nu mai este, dar acum este mai enervant...ai viza dar nu pleci. Esti intr-o groapa de rahat, ai franghia deasupra capului, dar momentan nu iesi. Stai in putoarea si mizeria aia. Dar asta este, un sacrificiu care trebuie sa-l faci daca te aflii in astfel de circumstante. O sa vina si momentul nostru, dar si cand o sa vina o sa fie ca si cand sari din cacat intr-o campie plina cu crini.


Asteptarea continua...

joi, 28 iulie 2011

celalalt...aplicatia online pt VIZA

   Am avut surpriza sa aflu ca aplicantii care folosesc un agent de emigrare (un fel de avocati care te reprezinta pe toata durata procesului de emigrare, care iti iau o gramada de bani, si care fac jumatate din treaba ta) nu au acces la pagina online de status a vizei. Nu ca ar fi interzis sau ceva, pur si simplu nu cunosc datele de logare, si drept urmare nu au vazut niciodata cum ara o asemenea aplicatie.
   Deasemenea, in felul asta o sa vedeti pasii pe care i-am urmat, si cat timp a trecut de la unul la altul.

   Tot procesul de emigrare a inceput mult mai devreme, si mai exact in Noiembrie 2009, cand am inceput sa adun actele si sa le traduc pentru echivalarea studiilor, echivalare pe care am primit-o in Ianuarie 2010.
   In Februarie 2010 am sustinut testul de limba engleza IELTS, iar rezultatele le-am primit in Martie 2010.
   In Martie 2010 am aplicat online pentru sponsorizare din partea statului Australia de Sud (SA), pe care am primit-o in Mai 2010. Aceasta sponsorizare teoretic ar fi trebuit sa reduca timpul de asteptare pentru procesarea vizei (lucru care nu s-a intamplat deoarece schimbarile legislative de la 1 Iulie 2010 cat si cele din 1 Iulie 2011 m-au coborat in topul prioritatilor), dar sa ma si ajute la punctaj pentru ca eram la limita cu punctele si nu am vrut sa risc nimic.
   Pe 2 Iulie 2010 am avut toate documentele necesare si banii de taxa (la data respectiva 2575 AUD = 1900 EUR), astfel incepand perioada oficiala de asteptare a finalizarii aplicatiei de VIZA.




..."a log time to complete"...

miercuri, 27 iulie 2011

celalalt...CACAT

...se pare ca nu merge chiar totul ca uns...acum m-am trezit, si vad mail de la CO!
...va puteti imagina ca am innebunit de emotie, am crezut ca e pentru cateva secunde Grant Letterul...
...nope...

"Dear Mr Olar

Please be advised that there's no need to submit any documents to us at this stage. I will contact you again when I need to. Assessment process will take a long time to complete. I thank you for your patience in this matter. "

si atat...ce cacat...

celalalt..opinii despre romanii din Australia...inca in Romania

...N-ati inteles titlul?!...

   Sunt romani in Australia, care merita tot respectul. I-am cunoscut pe forum, nu ne-am vazut nici macar o data, iar cu unii dintre ei nici macar nu m-am auzit...si care si-au oferit ajutorul neconditionat, fara sa fie cerut, doar din bunavointa si omenie, si care mi-au acordat incredere de care nu am avut parte nici macar de la unii din prietenii mei de o viata... Imi doresc din tot sufletul sa nu le insel aceasta incredere si mi-ar placea sa pot sa le spun si sa le arat cat de mult ii apreciez.
   Asta nu inseamna ca ne cunoastem, nu inseamna ca avem afinitati comune, poate ca atunci cand ne vom intalni vom avea surpriza sa nu ne simpatizam, vom descoperi ca avem pareri personale total opuse...si ce daca? Asta nu inseamna ca nu ne putem ajuta...sper ca niciodata, niciunul dintre ei sa nu aiba nevoie de ajutor...iar daca din nenfericire au, sper sa pot sa le fiu alaturi...

   Sunt romani in Australia, care nu merita respect. Sunt manelistii, sunt cocalarii, sunt pitzi, sunt parveniti...

  Si unii si altii au ajuns greu acolo, si a fost greu pentru oricare dintre ei la inceput. E absolut normal, doar emigrezi. Tragi obloanele la punctul de lucru din Romania, si deschizi un punct de lucru nou, in OZ...

  Bunicu imi repeta mereu un proverb ardelenesc: "Lupul isi schimba parul, dar naravul ba' "...asa si cu cele doua tipuri de romani din Australia...unii nu isi schimba naravurile de Romania...

  Unii simt nevoia sa se laude, intre ei si pentru noi cei care inca suntem aici, cu realizarile lor, cu situatia lor...manelisti, simplu. Evident ca au cate ceva de comentata la orice, evident ca in loc sa furnizeze informatii, sau sa spuna simplu o parere personala "mie nu imi place aia, dar aia imi place, pentru ca d'aia si d'ailalta" ei sunt eternul "Gica-contra", si evident ca experienta lor personala e cea corecta pentru ca uite ce bine au ajuns ei...
  Iar altii sunt o comoara de nestemate pentru emigrantul in devenire, sau in asteptare...Multumesc oameni buni, aveti toata stima mea!

luni, 25 iulie 2011

celalalt...conspiratie!...si ce daca?!

   Am un prieten foarte bun care are o vorba cand se impute treaba: "...daca stam bine sa ne gandim...si ce daca?!"

   Si ce daca e o conspiratie zic eu?!... Pai CO-ul nu mi-a raspuns la mail de o saptamana, si nu i-am cerut marea cu sarea...i-am zis doar ca sunt ingrijorat ca toate documentele sunt Ok cu exceptia experientei in munca, si ca daca vrea pot sa ii mai trimit si alte acte docveditoare... Nimic...
   Pai postez si pe forum (pe PomsInOz)...fac thread nou...fratilor, nimic! unu' a raspuns, si ala a batut campii...nici un agent de emigrare, nici unul care sa mai fi trecut prin situatia asta... Nimic...
   E o conspiratie a tacerii! Clar!... Si ce daca?! O insemna ca sunt eu atat de special?!?...Un caz asa de unic...

   Azi, da, abia azi... mi s-a cam luat de nebunia asta cu verificarea mailului la sculare, la trezire, la micul-dejun, la marele-dejun, la pranz, la brunch, la ceai, la cina, la cina iar, la culcare, in timpul somnului... mi s-a cam luat sa stau si sa astept... mai am si altele de facut intre-timp... chiar am atata treaba de mi-e groaza sa ma gandesc...
   Evident ca o sa verific mailul, zilnic probabil, dar schimb atitudinea...nu mai pot, simt ca ma inec in smoala asteptarii... Ii citesc pe altii care asteapta de 2 ani, de 3 ani, si inca mai asteapta... Si eu voi astepta pana voi primi un raspuns, dar nu imi voi transforma viata intr-o asteptare...

   Ma bucur ca m-am trezit pana sa-mi fut mintea si viata de tot...Nu stiu cum a fost sau cum este pe la altii, dar nu mai dormeam nopatea cum trebuie, mi-a albit parul (pe bune) intr-un an cat nu-mi albise in 30, m-am ingrasat dupa care am slabit din nou, am pofte de care ma plictisesc instantaneu... M-am trezit!
 
   N-am chef sa mai scriu nimic acum...ma duc sa ma plimb, sau sa beau o bere...mai am ceva de lucru, poate lucrez...dupa ce beau o bere...sau nu... :-) 

miercuri, 13 iulie 2011

1 din 2! Lil' Bro A PRIMIT VIZA!!!!!!

Ieri, 12/07/2011, am primit viza! Am terminat in sfarsit cu asteptarea! Predam stafeta lui fratimiu... Pana la noi vesti, va salutam amandoi din Insorita Grecie, unde vacanta noastra a devenit extraordinar de frumoasa!!! Sa fie intr-un ceas bun!

sâmbătă, 2 iulie 2011

Roller coaster... (little BRO`)

... La naiba...vestile de la DIAC nu sunt bune...deloc.
Implementarea noului sistem de prioritate se aplica retroactiv, asta inseamna ca influenteaza si aplicatia mea si a lui fratimiu. Pana acum eram optimist si ma bucuram mai tare cu fiecare zi mai putin pana la termenul dat de CO...urcam o panta ascendenta si mai aveam putin pana in varf, unde trebuia sa ma opresc...acum am pornit in jos... De la termenul initial de cateva luni pentru viza mea, in clasa de prioritate 2, am ajuns la 18-24 de luni pentru ca am fost clasat in prioritatea 3, sa nu mai vorbesc de fratele meu. Concluzia mea...nu prea ne mai vor acolo...cred ca sunt cam satui de emigranti.
Asta este o speculatie, ca pana cand nu vorbesc cu CO-ul nu stiu sigur, dar din pacate pentru mine, cam de fiecare data cand am crezut ceva...a fost asa. Partea cea mai rea este ca nu migrez doar catre alta tara...si am inceput sa migrez si catre o gandire pesimista, de nereusita. Pentru mine, personal, lucrurile nu se indreapta catre bine si situatia din Romania nu ma favorizeaza deloc...la fel este si pentru fratimiu.
Sa stai si sa astepti, sa cheltui fara sa mai produci...nasol... La munca toata lumea stie ca eu plec, dar asta nu era o problema daca plecam atunci cand am stabilit, adica anul acesta (august-septembrie) dar in cazul in care plec in iarna viitoare? Tu ca angajator cum ai reactiona fata de mine? M-ai promova? Mi-ai marii salariul?... Nu cred. Preturile cresc si banii raman aceasi. 
Nu poti sa lasi chiar totul si m-am gandit ca totusi mai am timp sa imi fac si o iubita...pana acum stiam ce trebuie sa-i spun si cum sa fac, m-am separat psihic si sentimental, m-am pregatit de vestea ce trebuie sa o primeasca si sunt pregatit sa suport consecintele care vor aparea... Acum am primit eu o veste care da peste cap totul. Ii mai spun acum? Mai astept pana la anul? Doar sunt om si iubesc, imi place si o fac din ce in ce mai mult...Chiar daca nu i-am spus si joc un joc urat si probabil ca o sa fie nasol cand o sa afle...totusi, momentan...eu sunt cel care duce povara asta...eu trebuie sa tin acel perete fragil...sa nu-mi permit un plan de viitor sau o investitie sentimentala mai mare. Este si o persoana gentila, care are grija sa-mi fie bine... ma intreaba seara daca sunt ok, ca parca ma supara ceva... ce sa-i spun? "Da, ma supara faptul ca eu plec si te las aici..." nu merge asa, pana cand nu stiu exact nu pot sa-i spun nimic...daca stric relatia si apoi aflu ca nu imi dau viza?

Ei spun ca sa nu faci nici-o pregatire pana cand nu primesti viza...dar totusi trebuie, iti planifici...iti calculezi...
Ei nu stiu ca la noi sa inchizi un abomnamet de telefonie dureaza 5 luni...un card la banca 3 luni...sa vinzi masina 3 luni...etc. Ei traiesc intr-un sistem bine uns si bine construit... nu ca la noi, defect si fara piese de schimb. Daca iti da termenul de intrare in Oz 3 luni... nu ai timp suficient...si atunci incepi sa iti faci planul cu ceva timp inainte, ca atunci cand ai raspunsul doar sa-l aplici sistematic si eficient. 
Acum ce dracu fac? sterg totul si incep din nou cand o sa fie cazul?? si cu cele ireversibile?...cu alea cum fac?
Mai spun ca se aplica si celor in stadiul final de analiza si ca nici nu primesti banii inapoi, sau macar o parte, daca doresti sa iti retragi dosarul...

Nu se face asa ceva...nu poti sa faci o astfel de modificare.
Sincer...in situatia data, Australia primeste de la mine un minus! MARE....


vineri, 1 iulie 2011

celalalt...universul imi face in ciuda...

   Stiti cum e treaba cu emigrarea asta? Te decizi usor, mai ales ca traiesc intr-o tara care te apasa, te striveste...si parca incearca sa te doboare...daaaaar...

   Analiza: Nu stiu cum era acum 10 ani, poate era mai bine, poate la fel de rau...sau poate doar era o pacaleala...eu nu stiu...nu stiu nici cum era acum 5 ani, pentru ca nu deadeam 2 bani pe taxe si impozite, pe preturile din ce in ce mai mari...nu dadeam 2 bani pe UE, NATO, ONU, CIA, SRI, MMS, SMS, LOL, USA, ANAF...
   Eram necopt (nu neaparat ca acum as fi, dar s-a  mai adunat ceva par alb in cap pe langa niste lectii de viata), banii se faceau usor, pe 3 vorbe, 5 desene, 7 avize...cum veneau, asa se duceau... Dar acum, mi se pare foarte greu...e sufocant...asta stiu cu siguranta...

   E usor...al dracului de usor la inceput...si parca totul merge ca uns...echivalarea studiilor - minunat...examenul de engleza - lejer...sponsorizare din partea unui stat - mirobolant...depui de viza - UAU!...deja te vezi acolo...incep planurile: cam in ce casa ti-ar placea sa traiesti, cam ce masina ti-ar placea sa tavalesti...visezi la fete cu ochii mici, sau cu pielea neagra, sau blonde cu umerii trasi in fata de diferite greutati...visezi la primul job, la primul salar'...visezi si planuiesti primele vacante...podul din sidni, o baie in brisbin, o betie cu vin de barossa, bolovanii-ananas din vest...visezi la toti romanii care parca te asteapta fix pe tine, cu bere, cu vorbe bune (sunt oameni minunati, nu ca nu au defecte, dar acolo, in partea ailalta de lume, nu ajung italienistii, spaniolistii, germanistii, manelistii...) ...si dupa cateva zile incepe...

...Nu o sa vorbesc iar de asteptare, ci de incercarile pe care universul ti le arunca in drum, cand iei o hotarare de o asemenea importanta...

   Incep indoielile...incep sa apara oferte noi de lucru, colaborari noi...incepepe sa creasca samanta sperantei de mai bine chiar aici, de unde vrei sa pleci...si incepi sa crezi ca poate raul cel mai rau a trecut si s-ar putea sa fie iar bine...incep sa apara, din punctul de vedere al celorlalti care te inconjoara si care vor fi lasati in urma, planuri pentru viitor, si nu pentru o luna-doua, pentru ani...apar oportunitati de afaceri, poate bune poate rele...cine stie...si te framanti ca aluatul de cozonac, si n-ai cu cine sa vorbesti...esti doar tu, cu tine si cu mintea ta...

   La mine a biruit hotararea si convingerea ca am luat hotararea cea mai buna...si am cantarit indelung, si atent, si pe toate partile...si emigrarea da cu plus intotdeauna...

   O sa treci si pesta asta...dar cand astepti prea mult, nu poti nici sa pui totul, dar totul pe pauza...ca se satura omul si de laba, si de vise cu ochii deschisi...trebuie sa traiesti pana cand incapi noua viata de emigrant... Si o sa cunosti pe cineva, si incepe sa fie bine si pe partea sentimentala... Si cand te "iubesti" o data, de doua ori, de nenumarate ori, nenumarat de des (de zici ca vrei sa o faci ca si cum ar fi ultima data)...si trec lunile...iar cand te trezesti, au trecut 5, 6, 7 luni...si este deja o relatie serioasa...nu e o aventura...
   Si iar incep indoielile...iar framantarile...si ea stie, ca i-ai spus ca pleci, ca astepti, si ca poate fi intr-o luna, sau in 6...si rade, dar nu e rasul ei...

   O sa treci evident si peste asta, daca esti cu adevarat hotarat, si constient de locul si vremurile in care traiesti...

   Si cand zici ca e totul bine, ca esti mai hotarat ca niciodata, si mai ales ca esti fericit cu faptul ca pleci...si stii in adancul sufletului ca o sa fie bine...universul te mai incearca inca  o data...

...Cand m-am hotarat sa emigrez in noiembrie 2009 , era o lege, si erau niste regului... la 1 iulie 2010 s-a schimbat totul, radical... si am adaptat situatia si mentalitatea dupa acele reguli... mai imi trebuiau probabil 2 saptamani si gata, se termina,intr-un fel sau altul...astazi, 1 iulie 2011 au schimbat iar regulile...si eu nu am ce sa mai fac...nu mai depinde de mine cu nimic...cu absolut nimic...nu mai am de asteptat 2 saptamani...iar se numara in luni de zile...tragic, si mai demoralizant, este ca nu ma afecteaza doar pe mine, ci si pe fratimiu...care avea pana ieri confirmarea ca pana la jumatatea lunii iulie va avea viza...acum cine stie...termenul oficial pentru el este de 18-24 de luni, iar pentru mine de 18 luni...nu ramane decat asteptarea...cine stie ce va fi, cum, si mai ales cand...

...Mai tragic este ca cu cat te resemnezi mai mult cu asteptarea, cu incapacitatea de a influenta intr-un fel sau altul durata...cu cat te obisnuiesti mai mult cu sentimentul de impotenta, incepi sa te indoiesti si mai mult, si incepi sa vezi iar plusuri intr-o mizerie unde nu existe parti bune...dar trebuie sa respiri, sa mananci, sa te imbraci, sa f..uti...trebuie sa iti vezi mai departe de viata care nu te mai atrage, care simti si stii ca nu mai e cea dorita...

...si uite asa universul imi face in ciuda...si eu ma oftic, ma enervez, ma deprim...da-mi trece, nu ma dau batut cu una, cu doua...