A trecut...dar nu de tot (Little `BRO)

Uite ca m-am ales cu viza, un Skilled - Sponsored (subcalss 176)...

The Grant Letter...Cheia de la usa unui viitor mai bun, o cale catre o societate complet diferita mai buna...mai axata pe o viata relaxata si bogata (punct de vedere personal).

Sunt bucuros, fericit, nerabdator...dar totusi nu sunt complet multumit. Totul se invartea in jurul plecarii a 2 persoane...acum sunt pus in situatia de a analiza optiunea de a pleca singur, pentru o perioada de timp.

Am vorbit si cu partenera mea si va imaginati reactia ei...nu are rost sa descriu totul. Speram sa accepte altfel, sa vada partea pozitiva si benefica a plecarii, dar este femeie...o femeie nu gaseste nimic pozitiv si benefic in ideiile unui barbat.. :). Pana la urma se pare ca am ajuns la un plan care ne multumeste pe amandoi...relativ. O sa vina si ea, dar mai tarziu...dupa ce isi termina scoala... Este alegerea ei si o accept si sunt pregatit sa trec prin asta.O sa fie greu, dar eu cred ca merita. 

One down...one more left!

Ea nu vine acum...asa ca baza ramane in fratimiu... iar dupa ultimele noutati se pare ca nici el nu o sa vina asa cum estimam noi. "long time to complete" ...ce dracu frate... trebuie doar sa analizeze nenorocitele alea de hartii...sa se uite pe ele... El are TOT dosarul complet dar asta este...asteptam. Emotia este aceeasi ca si la asteptarea vizei mele...poate chiar mai intensa. Este o perspectiva ciudata, acum ca am viza si el nu...

Eu inca mai am speranta...ca poate totusi o sa-i vina viza mai repede ca sa putem pleca ca nu mai suport tara asta infecta. Asta este...am asteptat atat o sa mai asteptam.
Acum am inceput sa-mi fac planuri, ce iau, ce las...am observat ca este involuntar. Sunt constient ca mai am mult timp (la nivel de luni) pana cand plec, dar zilnic ma trezesc analizand o eventuala plecare, planuind...


Am fost in vacanta in Grecia (prima data) si acolo am avut cazare la o femeie care a locuit 20 de ani in Australia si inca are rude acolo. Daca este cum ne-a povestit ea atunci nu este altceva decat perfect, exact cum imi imaginez ca o sa fie. Locul perfect pentru a incepe o noua viata...
Acum, omul mai si exagereaza, dar daca cel putin 50%  din ce a spus este adevarat, atunci se merita...indiferent de statutul tau, de nivelul pe care il ai in societatea romaneasca...MERITA SA PLECI! si sa nu te uiti inapoi. 
Ne-a spus ca oamenii sunt altfel, sistemul este altfel, organizarea, mentalitatea... totul este diferit dar in bine si ca daca vrei sa muncesti si iti dai silinta...este imposibil sa nu ai o viata buna...

 Pacat ca momentan tot ce vad si aud sunt pozele si spusele unora...si ca mai am ceva de asteptat pana cand o sa traiesc aceasta experienta. Mult nu mai este, dar acum este mai enervant...ai viza dar nu pleci. Esti intr-o groapa de rahat, ai franghia deasupra capului, dar momentan nu iesi. Stai in putoarea si mizeria aia. Dar asta este, un sacrificiu care trebuie sa-l faci daca te aflii in astfel de circumstante. O sa vina si momentul nostru, dar si cand o sa vina o sa fie ca si cand sari din cacat intr-o campie plina cu crini.


Asteptarea continua...

celalalt...aplicatia online pt VIZA

   Am avut surpriza sa aflu ca aplicantii care folosesc un agent de emigrare (un fel de avocati care te reprezinta pe toata durata procesului de emigrare, care iti iau o gramada de bani, si care fac jumatate din treaba ta) nu au acces la pagina online de status a vizei. Nu ca ar fi interzis sau ceva, pur si simplu nu cunosc datele de logare, si drept urmare nu au vazut niciodata cum ara o asemenea aplicatie.
   Deasemenea, in felul asta o sa vedeti pasii pe care i-am urmat, si cat timp a trecut de la unul la altul.

   Tot procesul de emigrare a inceput mult mai devreme, si mai exact in Noiembrie 2009, cand am inceput sa adun actele si sa le traduc pentru echivalarea studiilor, echivalare pe care am primit-o in Ianuarie 2010.
   In Februarie 2010 am sustinut testul de limba engleza IELTS, iar rezultatele le-am primit in Martie 2010.
   In Martie 2010 am aplicat online pentru sponsorizare din partea statului Australia de Sud (SA), pe care am primit-o in Mai 2010. Aceasta sponsorizare teoretic ar fi trebuit sa reduca timpul de asteptare pentru procesarea vizei (lucru care nu s-a intamplat deoarece schimbarile legislative de la 1 Iulie 2010 cat si cele din 1 Iulie 2011 m-au coborat in topul prioritatilor), dar sa ma si ajute la punctaj pentru ca eram la limita cu punctele si nu am vrut sa risc nimic.
   Pe 2 Iulie 2010 am avut toate documentele necesare si banii de taxa (la data respectiva 2575 AUD = 1900 EUR), astfel incepand perioada oficiala de asteptare a finalizarii aplicatiei de VIZA.

..."a log time to complete"...

celalalt...CACAT

...se pare ca nu merge chiar totul ca uns...acum m-am trezit, si vad mail de la CO!
...va puteti imagina ca am innebunit de emotie, am crezut ca e pentru cateva secunde Grant Letterul...
...nope...

"Dear Mr Olar

Please be advised that there's no need to submit any documents to us at this stage. I will contact you again when I need to. Assessment process will take a long time to complete. I thank you for your patience in this matter. "

si atat...ce cacat...

celalalt..opinii despre romanii din Australia...inca in Romania

...N-ati inteles titlul?!...

   Sunt romani in Australia, care merita tot respectul. I-am cunoscut pe forum, nu ne-am vazut nici macar o data, iar cu unii dintre ei nici macar nu m-am auzit...si care si-au oferit ajutorul neconditionat, fara sa fie cerut, doar din bunavointa si omenie, si care mi-au acordat incredere de care nu am avut parte nici macar de la unii din prietenii mei de o viata... Imi doresc din tot sufletul sa nu le insel aceasta incredere si mi-ar placea sa pot sa le spun si sa le arat cat de mult ii apreciez.
   Asta nu inseamna ca ne cunoastem, nu inseamna ca avem afinitati comune, poate ca atunci cand ne vom intalni vom avea surpriza sa nu ne simpatizam, vom descoperi ca avem pareri personale total opuse...si ce daca? Asta nu inseamna ca nu ne putem ajuta...sper ca niciodata, niciunul dintre ei sa nu aiba nevoie de ajutor...iar daca din nenfericire au, sper sa pot sa le fiu alaturi...

   Sunt romani in Australia, care nu merita respect. Sunt manelistii, sunt cocalarii, sunt pitzi, sunt parveniti...

  Si unii si altii au ajuns greu acolo, si a fost greu pentru oricare dintre ei la inceput. E absolut normal, doar emigrezi. Tragi obloanele la punctul de lucru din Romania, si deschizi un punct de lucru nou, in OZ...

  Bunicu imi repeta mereu un proverb ardelenesc: "Lupul isi schimba parul, dar naravul ba' "...asa si cu cele doua tipuri de romani din Australia...unii nu isi schimba naravurile de Romania...

  Unii simt nevoia sa se laude, intre ei si pentru noi cei care inca suntem aici, cu realizarile lor, cu situatia lor...manelisti, simplu. Evident ca au cate ceva de comentata la orice, evident ca in loc sa furnizeze informatii, sau sa spuna simplu o parere personala "mie nu imi place aia, dar aia imi place, pentru ca d'aia si d'ailalta" ei sunt eternul "Gica-contra", si evident ca experienta lor personala e cea corecta pentru ca uite ce bine au ajuns ei...
  Iar altii sunt o comoara de nestemate pentru emigrantul in devenire, sau in asteptare...Multumesc oameni buni, aveti toata stima mea!

celalalt...conspiratie!...si ce daca?!

   Am un prieten foarte bun care are o vorba cand se impute treaba: "...daca stam bine sa ne gandim...si ce daca?!"

   Si ce daca e o conspiratie zic eu?!... Pai CO-ul nu mi-a raspuns la mail de o saptamana, si nu i-am cerut marea cu sarea...i-am zis doar ca sunt ingrijorat ca toate documentele sunt Ok cu exceptia experientei in munca, si ca daca vrea pot sa ii mai trimit si alte acte docveditoare... Nimic...
   Pai postez si pe forum (pe PomsInOz)...fac thread nou...fratilor, nimic! unu' a raspuns, si ala a batut campii...nici un agent de emigrare, nici unul care sa mai fi trecut prin situatia asta... Nimic...
   E o conspiratie a tacerii! Clar!... Si ce daca?! O insemna ca sunt eu atat de special?!?...Un caz asa de unic...

   Azi, da, abia azi... mi s-a cam luat de nebunia asta cu verificarea mailului la sculare, la trezire, la micul-dejun, la marele-dejun, la pranz, la brunch, la ceai, la cina, la cina iar, la culcare, in timpul somnului... mi s-a cam luat sa stau si sa astept... mai am si altele de facut intre-timp... chiar am atata treaba de mi-e groaza sa ma gandesc...
   Evident ca o sa verific mailul, zilnic probabil, dar schimb atitudinea...nu mai pot, simt ca ma inec in smoala asteptarii... Ii citesc pe altii care asteapta de 2 ani, de 3 ani, si inca mai asteapta... Si eu voi astepta pana voi primi un raspuns, dar nu imi voi transforma viata intr-o asteptare...

   Ma bucur ca m-am trezit pana sa-mi fut mintea si viata de tot...Nu stiu cum a fost sau cum este pe la altii, dar nu mai dormeam nopatea cum trebuie, mi-a albit parul (pe bune) intr-un an cat nu-mi albise in 30, m-am ingrasat dupa care am slabit din nou, am pofte de care ma plictisesc instantaneu... M-am trezit!
 
   N-am chef sa mai scriu nimic acum...ma duc sa ma plimb, sau sa beau o bere...mai am ceva de lucru, poate lucrez...dupa ce beau o bere...sau nu... :-) 

1 din 2! Lil' Bro A PRIMIT VIZA!!!!!!

Ieri, 12/07/2011, am primit viza! Am terminat in sfarsit cu asteptarea! Predam stafeta lui fratimiu... Pana la noi vesti, va salutam amandoi din Insorita Grecie, unde vacanta noastra a devenit extraordinar de frumoasa!!! Sa fie intr-un ceas bun!

Roller coaster... (little BRO`)

... La naiba...vestile de la DIAC nu sunt bune...deloc.

Implementarea noului sistem de prioritate se aplica retroactiv, asta inseamna ca influenteaza si aplicatia mea si a lui fratimiu. Pana acum eram optimist si ma bucuram mai tare cu fiecare zi mai putin pana la termenul dat de CO...urcam o panta ascendenta si mai aveam putin pana in varf, unde trebuia sa ma opresc...acum am pornit in jos... De la termenul initial de cateva luni pentru viza mea, in clasa de prioritate 2, am ajuns la 18-24 de luni pentru ca am fost clasat in prioritatea 3, sa nu mai vorbesc de fratele meu. Concluzia mea...nu prea ne mai vor acolo...cred ca sunt cam satui de emigranti.

Asta este o speculatie, ca pana cand nu vorbesc cu CO-ul nu stiu sigur, dar din pacate pentru mine, cam de fiecare data cand am crezut ceva...a fost asa. Partea cea mai rea este ca nu migrez doar catre alta tara...si am inceput sa migrez si catre o gandire pesimista, de nereusita. Pentru mine, personal, lucrurile nu se indreapta catre bine si situatia din Romania nu ma favorizeaza deloc...la fel este si pentru fratimiu.

Sa stai si sa astepti, sa cheltui fara sa mai produci...nasol... La munca toata lumea stie ca eu plec, dar asta nu era o problema daca plecam atunci cand am stabilit, adica anul acesta (august-septembrie) dar in cazul in care plec in iarna viitoare? Tu ca angajator cum ai reactiona fata de mine? M-ai promova? Mi-ai marii salariul?... Nu cred. Preturile cresc si banii raman aceasi. 

Nu poti sa lasi chiar totul si m-am gandit ca totusi mai am timp sa imi fac si o iubita...pana acum stiam ce trebuie sa-i spun si cum sa fac, m-am separat psihic si sentimental, m-am pregatit de vestea ce trebuie sa o primeasca si sunt pregatit sa suport consecintele care vor aparea... Acum am primit eu o veste care da peste cap totul. Ii mai spun acum? Mai astept pana la anul? Doar sunt om si iubesc, imi place si o fac din ce in ce mai mult...Chiar daca nu i-am spus si joc un joc urat si probabil ca o sa fie nasol cand o sa afle...totusi, momentan...eu sunt cel care duce povara asta...eu trebuie sa tin acel perete fragil...sa nu-mi permit un plan de viitor sau o investitie sentimentala mai mare. Este si o persoana gentila, care are grija sa-mi fie bine... ma intreaba seara daca sunt ok, ca parca ma supara ceva... ce sa-i spun? "Da, ma supara faptul ca eu plec si te las aici..." nu merge asa, pana cand nu stiu exact nu pot sa-i spun nimic...daca stric relatia si apoi aflu ca nu imi dau viza?

Ei spun ca sa nu faci nici-o pregatire pana cand nu primesti viza...dar totusi trebuie, iti planifici...iti calculezi...

Ei nu stiu ca la noi sa inchizi un abomnamet de telefonie dureaza 5 luni...un card la banca 3 luni...sa vinzi masina 3 luni...etc. Ei traiesc intr-un sistem bine uns si bine construit... nu ca la noi, defect si fara piese de schimb. Daca iti da termenul de intrare in Oz 3 luni... nu ai timp suficient...si atunci incepi sa iti faci planul cu ceva timp inainte, ca atunci cand ai raspunsul doar sa-l aplici sistematic si eficient. 

Acum ce dracu fac? sterg totul si incep din nou cand o sa fie cazul?? si cu cele ireversibile?...cu alea cum fac?

Mai spun ca se aplica si celor in stadiul final de analiza si ca nici nu primesti banii inapoi, sau macar o parte, daca doresti sa iti retragi dosarul...

Nu se face asa ceva...nu poti sa faci o astfel de modificare.

Sincer...in situatia data, Australia primeste de la mine un minus! MARE....

celalalt...universul imi face in ciuda...

   Stiti cum e treaba cu emigrarea asta? Te decizi usor, mai ales ca traiesc intr-o tara care te apasa, te striveste...si parca incearca sa te doboare...daaaaar...

   Analiza: Nu stiu cum era acum 10 ani, poate era mai bine, poate la fel de rau...sau poate doar era o pacaleala...eu nu stiu...nu stiu nici cum era acum 5 ani, pentru ca nu deadeam 2 bani pe taxe si impozite, pe preturile din ce in ce mai mari...nu dadeam 2 bani pe UE, NATO, ONU, CIA, SRI, MMS, SMS, LOL, USA, ANAF...
   Eram necopt (nu neaparat ca acum as fi, dar s-a  mai adunat ceva par alb in cap pe langa niste lectii de viata), banii se faceau usor, pe 3 vorbe, 5 desene, 7 avize...cum veneau, asa se duceau... Dar acum, mi se pare foarte greu...e sufocant...asta stiu cu siguranta...

   E usor...al dracului de usor la inceput...si parca totul merge ca uns...echivalarea studiilor - minunat...examenul de engleza - lejer...sponsorizare din partea unui stat - mirobolant...depui de viza - UAU!...deja te vezi acolo...incep planurile: cam in ce casa ti-ar placea sa traiesti, cam ce masina ti-ar placea sa tavalesti...visezi la fete cu ochii mici, sau cu pielea neagra, sau blonde cu umerii trasi in fata de diferite greutati...visezi la primul job, la primul salar'...visezi si planuiesti primele vacante...podul din sidni, o baie in brisbin, o betie cu vin de barossa, bolovanii-ananas din vest...visezi la toti romanii care parca te asteapta fix pe tine, cu bere, cu vorbe bune (sunt oameni minunati, nu ca nu au defecte, dar acolo, in partea ailalta de lume, nu ajung italienistii, spaniolistii, germanistii, manelistii...) ...si dupa cateva zile incepe...

...Nu o sa vorbesc iar de asteptare, ci de incercarile pe care universul ti le arunca in drum, cand iei o hotarare de o asemenea importanta...

   Incep indoielile...incep sa apara oferte noi de lucru, colaborari noi...incepepe sa creasca samanta sperantei de mai bine chiar aici, de unde vrei sa pleci...si incepi sa crezi ca poate raul cel mai rau a trecut si s-ar putea sa fie iar bine...incep sa apara, din punctul de vedere al celorlalti care te inconjoara si care vor fi lasati in urma, planuri pentru viitor, si nu pentru o luna-doua, pentru ani...apar oportunitati de afaceri, poate bune poate rele...cine stie...si te framanti ca aluatul de cozonac, si n-ai cu cine sa vorbesti...esti doar tu, cu tine si cu mintea ta...

   La mine a biruit hotararea si convingerea ca am luat hotararea cea mai buna...si am cantarit indelung, si atent, si pe toate partile...si emigrarea da cu plus intotdeauna...

   O sa treci si pesta asta...dar cand astepti prea mult, nu poti nici sa pui totul, dar totul pe pauza...ca se satura omul si de laba, si de vise cu ochii deschisi...trebuie sa traiesti pana cand incapi noua viata de emigrant... Si o sa cunosti pe cineva, si incepe sa fie bine si pe partea sentimentala... Si cand te "iubesti" o data, de doua ori, de nenumarate ori, nenumarat de des (de zici ca vrei sa o faci ca si cum ar fi ultima data)...si trec lunile...iar cand te trezesti, au trecut 5, 6, 7 luni...si este deja o relatie serioasa...nu e o aventura...
   Si iar incep indoielile...iar framantarile...si ea stie, ca i-ai spus ca pleci, ca astepti, si ca poate fi intr-o luna, sau in 6...si rade, dar nu e rasul ei...

   O sa treci evident si peste asta, daca esti cu adevarat hotarat, si constient de locul si vremurile in care traiesti...

   Si cand zici ca e totul bine, ca esti mai hotarat ca niciodata, si mai ales ca esti fericit cu faptul ca pleci...si stii in adancul sufletului ca o sa fie bine...universul te mai incearca inca  o data...

...Cand m-am hotarat sa emigrez in noiembrie 2009 , era o lege, si erau niste regului... la 1 iulie 2010 s-a schimbat totul, radical... si am adaptat situatia si mentalitatea dupa acele reguli... mai imi trebuiau probabil 2 saptamani si gata, se termina,intr-un fel sau altul...astazi, 1 iulie 2011 au schimbat iar regulile...si eu nu am ce sa mai fac...nu mai depinde de mine cu nimic...cu absolut nimic...nu mai am de asteptat 2 saptamani...iar se numara in luni de zile...tragic, si mai demoralizant, este ca nu ma afecteaza doar pe mine, ci si pe fratimiu...care avea pana ieri confirmarea ca pana la jumatatea lunii iulie va avea viza...acum cine stie...termenul oficial pentru el este de 18-24 de luni, iar pentru mine de 18 luni...nu ramane decat asteptarea...cine stie ce va fi, cum, si mai ales cand...

...Mai tragic este ca cu cat te resemnezi mai mult cu asteptarea, cu incapacitatea de a influenta intr-un fel sau altul durata...cu cat te obisnuiesti mai mult cu sentimentul de impotenta, incepi sa te indoiesti si mai mult, si incepi sa vezi iar plusuri intr-o mizerie unde nu existe parti bune...dar trebuie sa respiri, sa mananci, sa te imbraci, sa f..uti...trebuie sa iti vezi mai departe de viata care nu te mai atrage, care simti si stii ca nu mai e cea dorita...

...si uite asa universul imi face in ciuda...si eu ma oftic, ma enervez, ma deprim...da-mi trece, nu ma dau batut cu una, cu doua...