vineri, 29 iulie 2011

A trecut...dar nu de tot (Little `BRO)

Uite ca m-am ales cu viza, un Skilled - Sponsored (subcalss 176)...

The Grant Letter...Cheia de la usa unui viitor mai bun, o cale catre o societate complet diferita mai buna...mai axata pe o viata relaxata si bogata (punct de vedere personal).
Sunt bucuros, fericit, nerabdator...dar totusi nu sunt complet multumit. Totul se invartea in jurul plecarii a 2 persoane...acum sunt pus in situatia de a analiza optiunea de a pleca singur, pentru o perioada de timp.
Am vorbit si cu partenera mea si va imaginati reactia ei...nu are rost sa descriu totul. Speram sa accepte altfel, sa vada partea pozitiva si benefica a plecarii, dar este femeie...o femeie nu gaseste nimic pozitiv si benefic in ideiile unui barbat.. :). Pana la urma se pare ca am ajuns la un plan care ne multumeste pe amandoi...relativ. O sa vina si ea, dar mai tarziu...dupa ce isi termina scoala... Este alegerea ei si o accept si sunt pregatit sa trec prin asta.O sa fie greu, dar eu cred ca merita. 

One down...one more left!

Ea nu vine acum...asa ca baza ramane in fratimiu... iar dupa ultimele noutati se pare ca nici el nu o sa vina asa cum estimam noi. "long time to complete" ...ce dracu frate... trebuie doar sa analizeze nenorocitele alea de hartii...sa se uite pe ele... El are TOT dosarul complet dar asta este...asteptam. Emotia este aceeasi ca si la asteptarea vizei mele...poate chiar mai intensa. Este o perspectiva ciudata, acum ca am viza si el nu...
Eu inca mai am speranta...ca poate totusi o sa-i vina viza mai repede ca sa putem pleca ca nu mai suport tara asta infecta. Asta este...am asteptat atat o sa mai asteptam.
Acum am inceput sa-mi fac planuri, ce iau, ce las...am observat ca este involuntar. Sunt constient ca mai am mult timp (la nivel de luni) pana cand plec, dar zilnic ma trezesc analizand o eventuala plecare, planuind...


Am fost in vacanta in Grecia (prima data) si acolo am avut cazare la o femeie care a locuit 20 de ani in Australia si inca are rude acolo. Daca este cum ne-a povestit ea atunci nu este altceva decat perfect, exact cum imi imaginez ca o sa fie. Locul perfect pentru a incepe o noua viata...
Acum, omul mai si exagereaza, dar daca cel putin 50%  din ce a spus este adevarat, atunci se merita...indiferent de statutul tau, de nivelul pe care il ai in societatea romaneasca...MERITA SA PLECI! si sa nu te uiti inapoi. 
Ne-a spus ca oamenii sunt altfel, sistemul este altfel, organizarea, mentalitatea... totul este diferit dar in bine si ca daca vrei sa muncesti si iti dai silinta...este imposibil sa nu ai o viata buna...

 Pacat ca momentan tot ce vad si aud sunt pozele si spusele unora...si ca mai am ceva de asteptat pana cand o sa traiesc aceasta experienta. Mult nu mai este, dar acum este mai enervant...ai viza dar nu pleci. Esti intr-o groapa de rahat, ai franghia deasupra capului, dar momentan nu iesi. Stai in putoarea si mizeria aia. Dar asta este, un sacrificiu care trebuie sa-l faci daca te aflii in astfel de circumstante. O sa vina si momentul nostru, dar si cand o sa vina o sa fie ca si cand sari din cacat intr-o campie plina cu crini.


Asteptarea continua...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu