Marti...marti spre miercuri, noaptea mea s-a tranformat in zi...sosise termenul limita conform spuselor celor doi ofiteri de la ambasada...
DEODATA m-au cuprins emotiile...si cand spun emotii, ma refer la EMOTII...nu am putut sa dorm, nu am putut sa manac...evident, ca nu a durat mult atacul de panica...pe la 4 noaptea m-a luat somnul, si aia a fost, am dormit agitat, putin, si prost...
Joi...joi seara nu am putut sa mai rabd...imi propusesem sa ii scriu COului abia Luni, sa ii acord cateva zile fata de termenul pe care mi l-au dat aia de la ambasada...a trecut ziua, a trecut seara, iar in miezul noptii m-au colpesit emotiile iar... m-am sucit, m-am gandit, m-am frecat ca un coi intr-o caldare si am decis II DAU MAIL.
Asta urma, oricum, sa fie ultimul mail catre el...asa ca ce rost avea sa astept pana Luni...asa ca ii dau mesaj si gata...In momentul in care am dat send m-am linistit instant...M-am pus in pat, pe asteptat un film bun la tivi sau un mail...am adormit intr-un final, cred ca era trecut de 6 dimineata pentru ca incepuse sa se lumineze usor...
Pe la 7:20, bunicamea, care printre multe calitati mai este si bolnava cu capu' (are alzheimer din nefericire), si care s-a mutat cu mine-n curte de vreo luna, si care imi face diminetile amare, si zilele, si noptile...ca la manele (si culmea, nu stiu de unde a invatat, ca nu asculta manele!)...se apuca sa-mi bata in geam la dormitor, cu coada de la lopata (da, ati citit bine - lopata), ca sa ma trezeasca din somnul de veci cred, sau vroia doar sa-mi sparga geamul, nu stiu...e secretul ei...
Va dati seama ca adormisem de o ora si un pic, iar asta tot batea! M-am intors pe partea cealalta, m-am intors cu capul la picioare, m-am bagat sub perna...nimic nene, ziceai ca e aviata japoneza in atacul de la Pearl Harbour... Tocmai cand mai avea un pic sa ma asasineze decid sa ma scol si sa arunc cu pianul dupa ea, sa ii pun piedica pe scarile rulante, sa ii pun dinamita sub colacul de la veceu...sa protestez cumva...
Saraca, nu avea putere sa deschida poarta ca sa vina gunoierii sa ne ia si noua tomberonul (pardon, ecopubela)...si neaparat sa ma scol eu, sa scot tomberonul in strada, si evident ca asta presupunea ca trebuie sa si stau sa-l pazesc...ca la mine-n cartier, tomberoanele, cand le lasi singure pe strada, prind viata si fug undeva unde nu le mai gasesti niciodata...
In fine, ma ascund intr-un trening, bag cafeaua la facut si ma apuc sa trag de tomberon spre poarta...Abandonez incarcatura dubioasa pe marginea trotuarului si intru in birou...Macar daca stau sa pazesc tomberonul, sa stau la cald, cu cafea pe buze si tigara-n gura...
Nici calculatorul nu-l pornisem...eram rupt in gura de somn, eram deprimat caci nu primisem pana la ora aia nici un mail, mai ales ca speram sa-mi raspunda COul dar deja era vineri la pranz in australia si incepea weekendul, asa ca renuntasem sa mai sper la un mail pana luni...deci nasol nene, tristete in suflet, afara frig, in casa asa si-asa...cafeaua prea fierbinte, tigara prea tare, scaunul prea rece...si nici gunoierii nu mai apareau...uff, numai probleme dom'le!
Pe masura ce treceau minutele, si somnul imi parasea cerebelul, rutina zilnica isi cerea dreptul...asa ca pornesc calculatorul si deschid mailurile...
...ora 7:32...nimic...doar ca parca s-a mai racit cafeaua, pot sa mai beau din ea...pe strada nimic, nu tu gunoieri, nu tu tigani tarcoale pe la tomberonul meu...
...ora 7:35...aceleasi stiri...PDL ne fura, Basescu ne fura, Boc ne fura...Orban nu fura, Antonescu nu fura, PSD n-a furat nciodata...Udrea fura si ea...Antonescu nu...bag o tigara si caut un film porno la tivi, ca nici pe canalele de muzica nu mai vezi muzica...vezi doar lalaieli, jmecheri, soprane ratate si alte talente afoane...mai beau din cafea, si dam refresh la mailuri...
DEODATA, ora 7:38, mail de la CO...
DEODATA am devenit rezident australian! In sfarsit, si eu!
DEODATA m-au cuprins emotiile...si cand spun emotii, ma refer la EMOTII...nu am putut sa dorm, nu am putut sa manac...evident, ca nu a durat mult atacul de panica...pe la 4 noaptea m-a luat somnul, si aia a fost, am dormit agitat, putin, si prost...
Joi...joi seara nu am putut sa mai rabd...imi propusesem sa ii scriu COului abia Luni, sa ii acord cateva zile fata de termenul pe care mi l-au dat aia de la ambasada...a trecut ziua, a trecut seara, iar in miezul noptii m-au colpesit emotiile iar... m-am sucit, m-am gandit, m-am frecat ca un coi intr-o caldare si am decis II DAU MAIL.
Asta urma, oricum, sa fie ultimul mail catre el...asa ca ce rost avea sa astept pana Luni...asa ca ii dau mesaj si gata...In momentul in care am dat send m-am linistit instant...M-am pus in pat, pe asteptat un film bun la tivi sau un mail...am adormit intr-un final, cred ca era trecut de 6 dimineata pentru ca incepuse sa se lumineze usor...
Pe la 7:20, bunicamea, care printre multe calitati mai este si bolnava cu capu' (are alzheimer din nefericire), si care s-a mutat cu mine-n curte de vreo luna, si care imi face diminetile amare, si zilele, si noptile...ca la manele (si culmea, nu stiu de unde a invatat, ca nu asculta manele!)...se apuca sa-mi bata in geam la dormitor, cu coada de la lopata (da, ati citit bine - lopata), ca sa ma trezeasca din somnul de veci cred, sau vroia doar sa-mi sparga geamul, nu stiu...e secretul ei...
Va dati seama ca adormisem de o ora si un pic, iar asta tot batea! M-am intors pe partea cealalta, m-am intors cu capul la picioare, m-am bagat sub perna...nimic nene, ziceai ca e aviata japoneza in atacul de la Pearl Harbour... Tocmai cand mai avea un pic sa ma asasineze decid sa ma scol si sa arunc cu pianul dupa ea, sa ii pun piedica pe scarile rulante, sa ii pun dinamita sub colacul de la veceu...sa protestez cumva...
Saraca, nu avea putere sa deschida poarta ca sa vina gunoierii sa ne ia si noua tomberonul (pardon, ecopubela)...si neaparat sa ma scol eu, sa scot tomberonul in strada, si evident ca asta presupunea ca trebuie sa si stau sa-l pazesc...ca la mine-n cartier, tomberoanele, cand le lasi singure pe strada, prind viata si fug undeva unde nu le mai gasesti niciodata...
In fine, ma ascund intr-un trening, bag cafeaua la facut si ma apuc sa trag de tomberon spre poarta...Abandonez incarcatura dubioasa pe marginea trotuarului si intru in birou...Macar daca stau sa pazesc tomberonul, sa stau la cald, cu cafea pe buze si tigara-n gura...
Nici calculatorul nu-l pornisem...eram rupt in gura de somn, eram deprimat caci nu primisem pana la ora aia nici un mail, mai ales ca speram sa-mi raspunda COul dar deja era vineri la pranz in australia si incepea weekendul, asa ca renuntasem sa mai sper la un mail pana luni...deci nasol nene, tristete in suflet, afara frig, in casa asa si-asa...cafeaua prea fierbinte, tigara prea tare, scaunul prea rece...si nici gunoierii nu mai apareau...uff, numai probleme dom'le!
Pe masura ce treceau minutele, si somnul imi parasea cerebelul, rutina zilnica isi cerea dreptul...asa ca pornesc calculatorul si deschid mailurile...
...ora 7:32...nimic...doar ca parca s-a mai racit cafeaua, pot sa mai beau din ea...pe strada nimic, nu tu gunoieri, nu tu tigani tarcoale pe la tomberonul meu...
...ora 7:35...aceleasi stiri...PDL ne fura, Basescu ne fura, Boc ne fura...Orban nu fura, Antonescu nu fura, PSD n-a furat nciodata...Udrea fura si ea...Antonescu nu...bag o tigara si caut un film porno la tivi, ca nici pe canalele de muzica nu mai vezi muzica...vezi doar lalaieli, jmecheri, soprane ratate si alte talente afoane...mai beau din cafea, si dam refresh la mailuri...
DEODATA, ora 7:38, mail de la CO...
OLAR, Ioan Horia - Grant Notification
DEODATA am devenit rezident australian! In sfarsit, si eu!
...nu am plans...nu am ras...nu mi-au tremurat mainile...nu m-a luat cu ameteli...dar linistea si fericirea interioara care ma cuprinsese era ceva ce nu mai simtisem pana atunci in toata viata mea...
DEODATA a inceput cu adevarat emigrarea...asteptarea de pana atunci mi se pare acum un fleac...acum a inceput (de patru zile deja) adevarata prima faza a emigrarii - pregatirea psihica si fizica pentru despartirea de prieteni dragi si familie...
You made my day cu postarile astea :))) Un stil scriitoricesc care imi merge la suflet.
RăspundețiȘtergereBafta multa in noua viata!
Cate emotii......cate sentimente:)))
RăspundețiȘtergereMultumim de comentarii si aprecieri! Asta e a doua idee principala a acestui blog: sa va amuzati cu noi, de noi!...prima idee fiind sa ne descarcam un pic mintile, si sa ne asiguram ca nu uitam, de ce, cum si cand am ajuns unde vom ajunge :-) !
RăspundețiȘtergerebravo gogule.
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru viza :)
aici nu o sa ai nevoie sa stai cu okiul pe tomberon :) nu de alta dar ti le da primaria moka in folosinta :)
drum bun sa ai si bafta multa in continuare.
Felicitari, felicitari, felicitari!!!!!
RăspundețiȘtergereLe meriti din plin :)
Gata, s-a terminat, Hung Lov e in urma acum, totul e in urma, de acum sa inceapa adevarata viata ;)
Zbor lin si o viata asa cum ai visat :)
bravo mai nene!!!
RăspundețiȘtergeresa fii fericit si promit sa duc si io stindardu' mai departe.pe moment nu sunt foarte activ in viata sociala a emigrantilor dar va citesc din umbra si mi se umple sufletul de bucurie cand vad ca a mai reusit unul...si inca unul...si de speranta pt un viitor la fel si pt mine si colega mea de viata.felicitari inca odata si tie si lu'ala micu':)
"ca la mine-n cartier, tomberoanele, cand le lasi singure pe strada, prind viata si fug undeva unde nu le mai gasesti niciodata..." =)))
RăspundețiȘtergereDe amuzat m-am tot amuzat cu postarile voastre, dar de data asta jur ca mi-au dat lacrimile..
RăspundețiȘtergere