celalalt... La radio...un pic in eter

Buna, si-atat...ca "seara" la noi e, dar poate la voi nu..."ziua" poate, o fi la unii, da' la noi inca nu...asa ca doar buna!

Buna, dragi ascultatori!

Dupa titlu, va puteti imagina o postare despre radio...
Avem aici "la tara" in Adelaide un post de radio, local pe unde, international pe on-line, de-zice PBA FM si care emite pe 89,7 fm si pe net la PBAfm OnLine.

Acum, ideea este urmatoarea: pe langa faptul ca am trait prima experienta de a fi la radio, live, care a fost foarte tare, unde chiar am avut emotii, de la teama ca o sa ma balbai, trecand prin panica pe care mi-a dat-o lipsa de idei ca ma gandeam ce dracu o sa spun eu acum, si pana la intrebari de maxima stupizenie de genul "cum o sa sune vocea mea?! sa vorbesc mai gros? sau mai melodios? poate mai dur, mai aspru, sau da doctorul LOVE?!"... probleme dom'le...dar, sa nu uit, ca ma uita 'al de sus printre cuvinte si idei, trebuie sa mediatizam un pic acest program propus in fiecare Duminica dupa-amiaza intre orele 15:30 ~ 16:30 (ora Adelaide).

Acest post de radio este sub tutela unei organizatii non-profit, cu fonduri guvernamentale, care ofera spatiu de emisie pentru fiecare, aproape fiecare, comunitate de emigranti din Adelaide.

Pana acum ceva vreme, si anume mai exact de la sosirea lui domnu' "sportdoctor" , zis si Stefan pe numele de botez, acest program romanesc nu facea decat sa impuie capul ascultatorilor cu tot felul de rahaturi ale unei secte religioase locale (sa imi fie scuzat limbajul, un pic, dar am o mare problema cu anumite secte religioase - nu e rasism, nu discriminare, ci pur si simplu nu pot inghiti atata prostie si ignoranta)...revenind, de cand a pus Stefan mana pe microfon treaba s-a mai schimbat...
Dar, din pacate, ascultatorii inca nu...

Si aici intervine scopul postarii mele.

Avem nevoie de voi!

Eu mai putin, ca nu sunt implicat in acest proiect decat ca invitat in emisiune...e drept ca la fiecare emisiune ;-) dar asta doar pt ca am pile: doar nu beau bere mereu cu realizatorul emisiunii degeaba, nu?!

Romanule, care esti aici, sau care inca n-ai ajuns dar esti pe drum...baga urechea la bataie si da-ne o ora din duminca ta spre a-ti atinge organul lu'Corti ca sa-ti miscam cilii, sa auzi o vorba de la noi emigrantii care ne traim visul...sa mai auzi o barfa, o melodie...si neaparat avem nevoie de feedback...da-ti un mail, pe adresa rasdioului, pt programul romanesc, ca sa se vada ca suntem...ascultati, interesati, implicati...

ca intreval orar, vin in ajutorul vostru (nu neaparat ca ar fi nevoie, dar mai bine sa fie decat sa nu fie...), si iata orele de emisie: 

• Adelaide - Duminica 3:30pm-4:30pm (dupa-amiaza) ora locala
• Melbourne/Brisbane/Sydney - Duminica 4pm-5pm (dupa-amiaza) ora loacala
• Perth - Duminca 2pm-3pm (dupa-amiaza) ora locala
• Romania - Duminica 9am-10am (dimineata) ora locala
• Londra - Duminica 6:30am-7:30am (dimineata, foarte) ora locala

link pt ascultat on-lie: http://www.users.on.net/~pbafm2/stream.html

adresa de mail: pbafm@yahoo.com.au (va rog sa mentionati in subiect - for Romanian Community Programme)

si, evident, pe facebook: http://www.facebook.com/romanianshow

contam pe voi, da?

Multumesc maxim, si va asteptam!

celalalt...noutati

dupa cum am promis...si noutatile...

Al' mic i-a fost o ferita o prelungire de 6 luni la contract...a inceput cu 2 luni, dupa care, cu greu, i-au mai oferit 2 luni, iar acum direct 6 luni...e pe drumul cel bun... I-au luat si un calculator nou, performat, cu 3 monitoare...SF nene...i-au marit si nivelul de acces...a primit si card de acces...gata nene Technical Support Officer la guvern...
Tre' sa recunoastem ca am avut ceva emotii, mai ales dupa ce a venit la el la birou, si l-a invitat fara sa poata refua, sa poarte o discutie, un agent special de la serviciul de informatii...ca de, acum are pe mana niscaiva servere ale guvernului...dar toate bune si frumoase acum..pana in decembrie nu-l mai doare capul, iar semnele sunt bune si pe mai departe, ca doar nu-i luau calculator de o palarie de bani, si nu-i cresteau nivelul de securitate asa degeaba, mai ales ca nu e o procedura chiar usoara (ca si aici exista birocratie, aporbari peste aprobari si alte chestii, doar ca aici functioneaza repede)...

In ceea ce ma priveste pe mine...povestea e mai...altfel...
Nu stiu cati stiu, sau cat de mult...dar pana ieri am lucrat la o benzinarie...ca vanzator de noapte...pardon "Console Operator - Customer Service"...in cateva cuvinte, luam banii clientilor pt combustibil, faceam cafele, vindeam lozuri si bilete la loto, faceam receptia la marfa noua, stocurile, puneam marfa in raft si frigidere, si patram curatenia in magazin...toatea astea de la 12 noaptea la 8 dimineata...
Greu...frustrant...murdar...dar munca platita...prost, dar platita...
Am lucrat la ei 3 luni si 3 saptamani...am fost si angajatul lunii, am fost si bagat in concursul pentru cel mai bun cafegiu din Adelaide...frectii...
Am avut noroc de un manager minunat (aussie de origine irlandeza), de colegi in general ok, si am descoperit, sau mai bine zis mi-am confirmat teoriile personale, ca sunt rasist...indienii din india, fix acelasi lucru cu tiganii din romania...si nici cu aborigenii nu mi-e rusine...

Unul din cele mai frustrante lucruri a fost acela ca am cunoscut o multime de oameni, care habar n-aveau sa vorbeasca trei cuvinte in engleza, si care sunt cetateni si au job bun...pana mea...cum dracu au ajuns aia aici, cand noi ne chinuim cu assessment, test de engleza...

Whatever...am scapat acum...cu peripetii, ca la mine asa merg toate! :-)

O sa bat campii un pic printre ceva amintiri, ca sa ajung al povestea din zilele noastre...si ca sa arat de ce eu cred cu tarie in existenta ciclurilor in evolutie...treaba aia cu roata de invarte...dar mereu pe un plan ascendent, direct proportional cu nivelul aspiratiilor si al dorintelor...sau doar asa, ca mi-am amintit de vara lu' 2005...

In 2005 eram la jumatatea ultimului an de facultate...in vara aia aveam de predat Disertatia - lucrarea scrisa, o frectie de teorie a arhitecturii, dupa care Prediploma - studiu urbanistic premergator proiectului de diploma, alta frectie, si Diploma - proiectul tehnic, frectia finala...
Prin 2004 ma cam saturasem de firma la care lucrasem deja de vreo 2 ani, si ma simteam tare nedreptatit de patron, si cum eram in ultimul an de scoala, se sculase arhitectul din mine, cu tupeu si pretentii de mare artist...drept urmare mi-am dat demisia....cautand recunoasterea profesionala in cadrul altor firme...
Si asa am ajuns ... "Referent Comercial", adica fix agent de vanzari, pentru BADUC SA...furnizor de materiale de constructii...si uite asa am bantuit eu in primavara-vara lui 2005, cu masina de servici, la costum si cravata, santierele Bucurestiului...a fost frumos, educativ si clar o experienta pozitiva in ceea ce priveste cunoasterea materialelor de consctrucii si tehnicilor de punere in opera...dar doar atat...ca ma plictiseam repede pe vremea aia, si dupa 3 luni de munca al ei deja ma apucase dorul de duca...
Asa ca, dupa ce am luat licenta (Disertatia), am plecat la mare, cu cativa prieteni, cu masina de servici...fara sa anunt pe nimeni de la munca... M-am intors dupa cateva zile, si surpriza...nu m-au dat afara...dar eu eram deja hotarat sa plec de la ei...
Le-am lasat masina, si am plecat iar la mare, de unde mi-am dat demisia...
Mergeam cu cortul pe vremea aia, in Mamaia...si cum stateam eu asa, la umbra, am scris prima mea scrisoare de demisie, pe care am pus-o in plic... si via posta romana am demisionat...
La ceva vreme dupa aceasta poveste, am luat si diploma, mi-am facut si firma, si lucrurile mergeau din ce in ce mai bine...

In 2012...impingeam mopul prin magazinul benzinariei...frustranta treaba...de trei luni tot aplicam la joburi, care erau din ce in ce mai putine pe masura ce ne apropiam de sfarsitul anului financiar (care la noi e pe 30 iunie - 1 iulie)...si de trei luni mai prindeam cate un interviu, ratacit...vreo 4 in total...si toate niste succesuri rasunatoare dar fara finalizare...recrutoarea care a avut grija de mine in perioada asta, care mi-a aranjat toate interviurile, mi-a spus ca pur si simplu am avut ghinion...toti cu care am discutat au fost foarte incantati de mine, dar mereu a aparut cate unul care avea experienta fix pe jobul la care sustinusem eu interviul...
Dupa vreo 3 saptamani de liniste...nu tu interviuri...nu tu aplicatii la joburi noi (nu pt ca nu mai cautam eu, dar pt ca nu mai apareau joburi noi)...ma suna recrutoarea sa imi spuna ca a aplicat o noua strategie, si anume "reverse market"...si ca a avut succes si mi-a asigurat in interviu cu sanse foarte foarte mari de reusita...
Ca paranteza, aceasta strategie noua in piata recrutarilor, presupune ca recrutorul sa propuna candidatul inainte ca angajatorul sa aiba in job liber, iar angajatorul sa gaseasca o pozitie pt omul propus...
Drept urmare, in joia dinainte placarii noastre la Melbourne, ma intalnesc cu recrutoarea, si progamez interviul pentru sapatamana care urma intoarcerii din vacanta...
Angajatorul un grec, conducatorul suprem al uneia din cele mai mari firme de constructii din Australia de Sud...Ne vedem, ne simpatizam si stabilim ca ma va suna el cand va avea o pozitie pentru mine...A doua zi, de dimineata, ma suna grecul sa-mi ofere un job de verificator de desene.
Adica: inginerii proiectanti inventeaza proiectul, desenatorii de detalii fac desenele de executie, dar pana sa intre in productie trebuiesc veirificate ca sa respecte dimensiuni, specificatii si norme...asta ar fi trebuit sa fac eu...ca salar' mi-a oferit 41800 pe an, contract pemanent...asta se intampla Vineri...iar Luni la 11 eram deja programat la medicale iar dupa, la pranz, eram asteptat sa semnez contractul...

Va imgaginati ca am zis da instant...eram super-mega-ultra bucuros...iesise soarele pe strada mea!

Sambata aranjam de un gratar si o bauta la niste prieteni dragi in Adelaide...Nu am ajuns la ei bine, nu am apucat sa beau primul pahar de tarie, ca hop imi suna celularul...numar de mobil necunoscut...
Raspund, si nu apuc sa ma dezmeticesc cum trebuie sa ma trezesc cu o alta oferta de munca, de data asta ca desenator...La jobul asta aplicasem cu vreo luna inainte, si nu primisem nici un raspuns pana atunci...
Am stabilit intalnirea pentru Luni dimineata, inainte de a semna contractul cu grecul...ca sa apuc sa vad ce si cum era cu oferta asta...
Tipul, directorul general, aussie de la mama lui, cu experienta in domeniu si cunostinte tehnice solide, m-a atras intr-o discutie de 2 ore foarte interesanta...La sfarsit ma intreaba de bani...
I-am spus de la inceput ca mai am o oferta pe care aproape o acceptasem (i-am povestit de grec, si ca dupa ce termin intalnirea cu el, daca nu ajungem la o intelegere, accept jobul de la grec) cu contract permanent si 41,8k pe an, adica vreo 21 de dolari pe ora, la care tipul imi zice ca-mi va face si el o oferta, tot permanent...dupa cateva minute in care omul s-a calculat si s-a gandit imi propune 55000 pe an! 26 si ceva pe ora!
Nu-mi venea sa cred! I-am spus ca sincer m-a luat prin surprindere...chiar nu ma asteptam la asa noroc! Deodata aveam de ales!

Evident ca am acceptat jobul de desenator! L-am sunat pe grec, i-am multumit si l-am refuzat...

Acum urma distractia cu demisia de la benzinarie! Astia, pana atunci, erau prietenii mei cei mai buni...imi doreau succes la fiecare discutie, mi-au promis ca atunci cand voi gasi job ma vor lasa sa plec fara nici o problema...frectii la picior de lemn.

Acasa, m-am cherchelit un pic, m-am bucurat mai mult, si am pus mana pe telefon...cand l-am sunat pe manager sa-i spun ca am batut plama, si ca incept peste o saptamana jobul nou, l-au apucat pandaliile la telefon...ca contractul cu ei, instruirea, timpul lor investit in mine...ca sunt cel mai bun om al lui si ca vreau sa plec prea brusc, si asa ceva nu se poate...ca macar 2 saptamani sa le dau aviz...
Panica...Nervi...Sictir si nepasare...
Am rasculat romanul din mine, si i-am spus ca am doare-n cur de povestile astea...ca pana atunci am fost calul lor de bataie, pt 15 dolari pe ora (cel mai mic salariu din toata compania)...dar ca s-a terminat si ca plec, simplu...

Acum suntem prieteni...a inteles ca el a sarit calul primul...evident ca totul s-a ptrecut intr-o discutie in care ne-am cerut scuze reciproc...ne-am inteles sa mai lucrez o saptamana la el, ca sa ii dau timp sa gaseasca pe altcineva care sa ma inlocuiasca...e greu cu turele de noapte: esti singur cuc in toata benzinaria, multi bani pe mana, multe treburi de facut, plus ca nopatea vin numai betivi, drogati si aborigeni...

Dar acum s-a terminat...oficial nu mai lucrez la benzinarie de ieri, cand a fost ultima noapte acolo...iar de Luni incept noul job!
Sa fie cu noroc!

celalalt...prima vacanta...urmeaza noutati

...in sfarsit...

...mai scriu si eu pe aici...
...am avut si noi prima vacanta, cu luat liber de la munci, cu planuit traseul automobilistic, cu facut bagaje...vacanta nene...la 6 luni de la sosirea in Oz am ales cu inima impacata destinatia primei noastre vacante...

Am fost la Melbourne! Am plecat de Vineri la pranz din Adelaide, cu masina, si seara pe la 10 si ceva am ajuns in Melbourne! Am stat pana Luni la pranz cand am plecat spre casa, drum care spre surprinderea noastra l-am facut mai repede cu vreo ora (780km - 9 ore dus, 8 ore intors).

Oras frumos domne'...Gazdele minunate...Vremea era la ciclu...cam capricioasa...dar n-a contat atat de mult...Ne-am simtit extraordinar de bine!

Am fost intrbati daca ne-am muta acolo...cea mai grea intrebare...
E frumos la noi la tara...e mai aerisit, mai putin trafic, dar prea liniste...
E frumos in Melbourne...e cosmopolit...e modern, viu, ingust in strazi si aglomerat in trafic...

Eu unul m-as muta...dar la mai cald...adica si iarna sa fie cald. Nu ca la noi ar fi foarte frig (la noi in sud, nu in casa - casa noastra e exceptie, reprezinte polul frigului din Adelaide...cred ca mai cald era la cort...) dar as vrea o iarna ca in Darwin, sau Cairns, sau macar Sydeny...

Am zis ca vom vizita pentru cateva zile toate orasele mari, in urmatorul an si jumatate, cat mai avem din sponsorizare...dupa care vom decide...

Pana atunci, cateva poze, si inca o data multumiri comitetului de primire/gazduire: ne-am simtit excelent, am fost primiti si tratati ca familie... De mult timp n-am mai cunoscut romani asa de prietenosi si demni de admirat! Multumim, si speram sa va simtiti la fel de bine si voi cand veti veni la noi!

...si ca sa va faceti o idee...iata si Adelaide, in prima zi de iarna oficiala, la rasaritul soarelui...

celalalt...una, alta (intamplari, da?)

   ...si dupa ce a trecut atata vreme de cand nu am mai scris ceva nou, tot refuz din lipsa de stare de spirit sa imi fac o autocritica si sa va scriu despre viata noastra de aici in ceea ce priveste munca si cum s-au asezat lucrurile...
   ...dar o sa va povestesc doua intamplari care arata ceea ce inseamna australia, si tampitii care o populam.

   Prima povestioara incepe cu biletele noastre de avion pentru plecare din Romania. Am zburat cu Taromul de la Bucuresti la Istanbul, de acolo cu Etihad pana la Sidney, prin Abu-Dhabi.
   Am totalizat un numar de 9000 si ceva de mile de zbor, ceea ce s-au transformat in 9000 si ceva de puncte de fidelitate al compania Etihad, echivalentul a 90 de AUD (dolari australieni).
   9000+ de puncte eu, 9000+ fratimiu'. Am hotarat sa comandam de acele puncte un iPod/iPhone Dock, o dracie d'aia de infigi telefonul in el, si iti reda muzica pe care o ai pe telefon. O jucarie frumoasa foc, cu telecomanda, cu sunet de inalta fidelitate, care si incarca telefonul...

   Am dat comanda online, iar jucaria a fost expediata din Manchester - Anglia, si a ajuns la noi, prin curierat TNT, in 5 zile. Si atunci au inceput problemele...nu mergea bine.
   Avea un defect, ceva, din fabrica sau de la transport, nu stim, cert este ca se auzea permanent in boxe un tiuit ca de televizor, foarte deranjant.
   Ne-am ingrozit: produs din Anglia, comandat prin companie arabeasca din Emirate, cu destinatia Australia! Cine dracu ne asigura noua garantia, cum returnam produsul, cui mai ales...cacat am zis, ne-am batut joc si de punctele alea de fidelitate...
   Dam un mail totusi la Etihad sa le spunem de problema, iar arabii trimit mai departe mailul catre englezi, care au cerut mai multe detalii: adresa exacta de livrare, titularul comenzii, data comenzii, seria produsului si defectele acuzate de noi.
   Dupa ce le-am trimis aceste informatii, ne trimite un mail nenea englezul prin care ne anunta ca ne trimit un produs nou, identic, care va fi verificat in prealabil sa functioneze corespunzator...
   Ni l-au trimis GRATIS, fara nici o taxa de expeditie, si mai ales FARA SA NE CEARA INAPOI PRODUSUL DEFECT, in ziua aia (a si ajuns deja la noi, totul petrecandu-se intr-un interval de o saptamana, cu tot cu sarbatorile pascale).
   Asta inseamna sa te numesti John - nu Ioan, resident in Australia, nu cetatean in Romania.

   A doua intamplare s-a petrecut azi.
   M-am dus la cumparaturi de una-alta, si m-am oprit sa bag niste benzina in Racheta Alba (masina noastra). La benzinarie, dupa ce am alimentat, imi iau cardul dupa mine (si atat, pt ca nu inchizi masina, sau ridici geamurile, pt ca nu se face aici asa ceva, e safe), si ma indrept, incet si fara griji, ca orice australian, spre nenea care urma sa-mi ia banii...
   Din spate, de la pompa de benzina vecina masinii mele, ma striga un nene pe la 60 de ani: hey mate! mate!...in continuare fara griji, tot incet, ma indrept spre geamul lui, sa ii aflu secretul.
   Mi-a spus ca tocmai a iesit din spital, si ca nu se simte prea bine, si ca ma roaga sa ii pun si lui benzina de 10 dolari, moment in care imi intinde o hartie de 50 de dolari, si ma roaga sa si platesc in locu lui, ca ii e foarte greu sa se dea jos din masina.
   Iau banii, ii alimentez lu' omu' masina, si ma duc sa platesc, dupa care i-am dus restul si chitanta.
   Mi-a multumit, si mi-a dorit un ANZAC Day* fericit!

South Australia - youtube short movie

   Asa e aici la tara, in Adelaide - Australia de Sud...

   V-am pupat!

*"Ziua ANZAC marchează aniversarea a primei mari acţiuni militare, in campania Gallipoli, in care s-au luptat forţele armate ale Australiei şi Noua Zeelandă în timpul Primului Război Mondial. Acronimul ANZAC vine de la Australia şi Noua Zeelandă Army Corps, a cărei soldaţi au fost cunoscut sub numele de Anzacs. Ziua ANZAC este una dintre cele mai importante sarbatori nationale, atât in Australia şi Noua Zeelandă, un exemplu rar de două ţări suverane care sarbatoresc in acelasi timp. Când a izbucnit războiul în 1914, Australia şi Noua Zeelandă au fost dominatii ale Imperiului Britanic pentru treisprezece şi, respectiv, şapte ani.
 Campania Gallipoli: În 1915, soldatii Australiei şi Noua Zeelandă au facut parte dintr-o expeditie aliata care a fost detasata in Turcia pentru a captura Peninsula Gallipoli, în conformitate cu un plan de Winston Churchill pentru a deschide drumul spre Marea Neagră pentru flotele marine aliate. Obiectivul a fost de a captura Constantinopol, capitala Imperiului Otoman, care a fost un aliat al Germaniei în timpul războiului. Fortele ANZAC au aterizat la Gallipoli, la 25 aprilie, inyampinati de o rezistenţă acerbă din partea armatei otomane, comandată de către Mustafa Kemal (mai târziu cunoscut sub numele de Atatürk). Ceea ce a fost planificat ca o lovitură îndrăzneaţă de a ii scoate pe turci din război, a devenit rapid un impas, iar campania s-a târât pe timp de opt luni. La sfârşitul anului 1915, forţele aliate au fost evacuate după ce ambele părţi au suferit pierderi grele şi au îndurat greutăţi mari. Victimele aliate au inclus 21.255 din Marea Britanie, aproximativ 10.000 de soldaţi morţi din Franţa, din Australia 8,709, 2,721 din Noua Zeelandă, şi 1358 de la British India. Ştiri despre infrangerea de la Gallipoli au avut un impact profund asupra australienilor şi neozeelandezilor de acasa şi 25 aprilie a devenit rapid ziua în care au comemorat jertfa celor care au murit în război.
Deşi campania Gallipoli nu a reuşit să atingă obiectivele sale militare de capturare a Constantinopolului şi scoaterea Imperiul Otoman din război, acţiunile trupelor Australiei si Noua Zeelanda in timpul campaniei a lăsat moştenire intangibila si puternic: crearea a ceea ce a devenit cunoscut ca o "legenda ANZAC",  si care a devenit o parte importantă a identităţii naţionale în ambele ţări." - sursa Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Anzac_Day

The Job...and niste ganduri (Little)

Uite ca a venit momentul sa mai arunc si eu un Post pe blog.
Multe s-au intamplat de la ultimul post si toate sunt spre bine.
Cel mai important dintre ele este Job-ul, care a venit in momentul perfect. Nu cred ca se putea o sincronizare mai buna. Pe scurt, a prins un post tehnic, mai exact Server Migration Technician, adica ma ocup cu migrarea a 3 servere de pe Win Serv 2003 pe Win Serv 2008 R2 64bit.
Jobul este bine platit, dar tinand cont de faptul ca este primul job in Australia eu il clasez la excelent.

Am invatat multe din experienta asta. Cel mai important este ca aici, fata de romania, trebuie sa iti arati interesul. In limba romana ar fii ceva de genul “trebuie sa-l stresez cu telefoane si mail-uri”. Aici asa se face, aici nu deranjezi pe nimeni, nu se sictireste nimeni si nici nu te f**e undeva...
Ce am mai invatat este ca prezentarea este vitala, dar stai...nu oricum. Daca te duci la interviu, pentru un job de muncitor, la costum iti atrage atentia. Trebuie sa fii imbracat comod si cu haine corespunzatoare. Daca te duci la interviu pentru job de birou, te duci la costum si cand esti la munca, esti la camasa si pantaloni office. Nu in slapi sau in pantaloni scurti, nu cu decolteu sau fusta scurta, nu cu blugi cacati pe tine sau cercei cumparati de la ursarii din colt sau facuti manual de puscariasii din jilava. Esti la birou...esti office. (punct)
Next, este socializarea si atitudinea fata de angajat... Cand m-am angajat A VENIT seful cel mare sa ma cunoasca. A VENIT... Mare director (trust me, nu este doar un simplu director) a venit sa salute un parlit de tehnician.
Mi-a strans mana si mi-a urat bun venit in echipa. Realizati ca nu mai aveam loc pe strada sau la birou... :D
Am aflat apoi ca aici nu este ca la noi. Omu ala are puterea sa concedieze tot departamentul si el a venit si a vorbit cu mine ca si cand eu as fii seful lui. Asa este aici, seful si angajatul sunt egali in respect si in drepturi.
Respectul este un lucru extrem de important in OZ si ca roman este destul de greu sa accepti asa ceva si sa si crezi ca este fara vre-un interes, pentru ca vii dintr-un loc unde sefu iti este calaul iar colegii nu fac altceva decat sa fie ipocriti si sa te manance le la spate. Respectul si colegialitatea lipsesc total...in romania.

Restul merge bine, acum ca a venit si primul
salariu si am vazut adevarata putere a banului. Este mare...
Oricat castigi iti ajunge sa duci o viata decenta, unde sa nu iti lipseasca nimic.
Si australia are bubele ei, are aurolacii ei, are betivii ei, nespalatii, vecinii nebuni, batranii enervanti, teparii, soferii idioti, produse scumpe, servicii publice mai proaste, politicienii corupti,legi tampite, etc. Diferenta este ca aici sunt doar la nivel de 5% fata de romania unde sunt aproape de 100%.
Aici este trai...dar cu o conditie, munca este munca. Aici intru la munca la ora 8 si am prima pauza la ora 11. Poti sa iesi si intre timp, dar nu ar avea un rezultat bun daca te vede seful... Aici la ora 8 toata lumea este la birou...nu mai exista cafeaua matinala, socializarea de dimineata sau frecarea de duda.
Daca muncesti...traiesti, esti apreciat si respectat si iti permiti de toate.

Cand le spun celor din romania spun ca nu este adevarat...ca in romania este munca grea nene.
Va spun sincer, in romania este frectie. Va spun pentru ca stiu cum eram si eu, statea ziua la munca...din ora in ora la pauza, am munci de 10000 de ori peste program si chiar si pana la 1-2 noaptea si pe gratis... Tot nu se compara, aici muncesti 8 ore, nu 6, nu 7 si nici 12. Dar in acele 8 ore este munca. Stateam la munca 8-9 ore, dar munca...cred ca strangeam in total 3-4 ore. motivul pentru care stateam 12 ore? Este ca in romania in 12 de stat la birou, acumulam 7-8 ore muncite.


Diferenta dintre aici si romania nu este de politica sau de locatie cu este de nivelul de prostie a omenilor. Faptul ca nu inteleg ca daca esti eficient si corect, iti este TIE mai usor...


Next subject...vremea (este la moda si este prima intrebare pe care o primesti dimineata)
What do think about the weather? Think it`s gonna be any better today?
Aici subiectul vremea este ca in romania subiectul Basescu si Ministrii lui... :) Aia trancane la TV si trancane degeaba, dar in schimb toata lumea stie... ;)
Gata si vara...inca mai este cald si soare, dar nu mai se poate face baie sau sa stai seara in tricou. O sa experimentam prima iarna australiana.
Nu stiu daca a citit cineva, dar zilele trecute South Australia a fost lovita de o furtuna destul de nasoala. Adelaide a fost lovit intr-o singura seara 14.000 de fulgere. Nu au mers trenurile 2-3 ore, aeroportul a fost inchis, 3000 de case au ramas fara curent...etc. Daca asa este iarna atunci...


Concluzie: Este bine...pana acum este exact cu ne asteptam. Totul este frumos si totul este bine pus la punct. Oamenii sunt fantastici...prietenosi, petrecareti, sociabili si mai ale de incredere. Astia chiar nu prea mint...iti spune in fata ce are de spus si gata. Sa vina in romania sa faca asa si in 2 zile sunt batuti ca vinetele. :))
Sunt asa de senili si fericiti incat zici ca sunt idioti si redusi...defapt australianul, in contradictie cu zvonurile din popor, nu sunt deloc prosti, decat vinerea, sambata si dunimica seara...cand se imbata praf. In rest sunt niste oameni extrem de eficienti si de buni in ceea ce fac. Noi interpretam gresit informatia... Noi iesim din scoala destepti si stim de toate, ei ies din scoala si stiu doar 1 sau 2 lucruri, dar la alea ne bat de nu ne vedem. Lucrez la birou si sunt inconjurat de australieni si va spun sincer, daca ala este admin de server, pai un IT manager din romania este cacat de oaie pe langa asta. Iti descrie absolut tot prin cuvinte si doar din memorie...
Dovada este in faptul ca totul merge bine si toti sunt eficienti...


Uite un lucru care trebuie sa te gandesti inainte sa emigrezi:
A fii hotarat sa emigrezi este la fel ca si cand ai fii hotarat sa muncesti bine si mult.

PS: Totul este o parere personala si nu ca sunt eu marele australian, doar ca inca am proaspat in minte de unde am plecat si pot sa compar cu unde am ajuns.

See ya...

celalalt... Si am luat si permisele de conducere!

   Dragilor, am rezolvat, in sfarsit, si cu ante-penultimul act din procesul de emigrare in Australia - permisul de conducere, pentru auto si moto, fara restrictii!

   De ce ante-penultimul?! Pai...dupa permis, urmeaza certificatul de cetatean australian, si ultima chestie - pasaportul australian... Dar pentru astea mai asteptam 4 ani...

   Revenind, suntem foarte bucurosi! Procesul, aici in Australia de Sud, presupune ca dupa sosire, in termen de 3 luni calendaristice, sa iti obtii permisul de australia.
   Pentru moto:
1) Te duci la Sevice SA - agentia guvernamentala care se ocupa de tot ce inseamna permise, licentieri, inregistrari si inmatriculari - unde platesi 33$ si sustii, pe loc, testul teoretic de legislatie (o frectie si nu prea). Raspunsul il primesti tot pe loc.
2) Presupunand ca l-ai luat, primesti un formular cat jumate de A4, completat cu pixul, de mana, fara nici o stampila, care reprezinta permisul temporar de conducere valabil o luna de zile, timp in care trebuie sa faci un curs practic de 2 ore, in poligon. Acest curs se numeste Rider Safe-Advanced Motorbike Training Course, si care costa cam 330$. Examenul este la fel ca si in Ro, o frectie, in poligon.
3) Dupa trecerea examenului, stai si vezi un filmulet in sala de curs timp de 20 de minute, obligatoriu, despre consumul de alcool si condus. La sfarsitul filmuletului primesti ceea ce se numeste Certificate of Competency pentru moto (R - rider). Felicitari! Ai reusit!

   Pentru auto:
1) Te duci la Sevice SA - agentia guvernamentala care se ocupa de tot ce inseamna permise, licentieri, inregistrari si inmatriculari - unde platesi 33$ si sustii, pe loc, testul teoretic de legislatie (o frectie si nu prea). Raspunsul il primesti tot pe loc. Daca ai mai dat o data examenul teoretic pt permisul moto, nu mai trebuie sa il dai si pentru permisul auto.
2) Presupunand ca l-ai luat, primesti un formular cat jumate de A4, completat cu pixul, de mana, fara nici o stampila, care reprezinta permisul temporar de conducere valabil o luna de zile, timp in care trebuie sa sustii examenul practic, pe sosea, cu un instructor autorizat. In Australia de Sud examenul nu se da cu politist, ci cu instructorul auto, dar cu conditia sa nu fie acelasi cu care ai facut si orele de condus.
3) Daca te simti tare-n basca, suni un prieten, aflii nr unui instructor, tot prieten, si te programezi pentru examen...Dar nu o sa fii tare-n basca decat daca ai locuit in Anglia...asa ca suni acelasi instructor de mai sus, si te programezi sa faci 1-2 ore de condus, de scoala cum se spune...Sunt foarte necesare, credeti-ma...
4) Vine vremea sa dai examenul practic...Vine instructorul sa te ia de acasa, si plecati, cu tine la volan. Iti spune pe a 3-a faci la dreapta, dupa care, unde crezi de cuviinta faci o intoarcere la 180 (U-turn)...
Nu e ca in Ro...aici instructorul nu incearca sa te puna in dificultate cu manevre de genul intoarce unde e interzis, sau fa la stanga unde nu ai voie... Nu exista asa ceva...In fine, e lejer...tot ce trebuie sa tii minte este ca inainte de a calca frana te uiti in retrovizoare, inainte sa schimbi directia de mers faci head-check, adica musai sa intorci capul as verifici unghiul mort, in ambele parti, si cel mai important sa nu ocolesti centrul imaginar al intersectiei! L-ai luat intr-un final, evident, ca doar nu esti mai prost decat toate babele si toti mosii senili, sau celelate proaste de la volan (si cand spun proaste, ma refer si la femei si la barbati) (si ca veni vorba, sunt misogin in ceea ce priveste condusul - asta ca m-a intrebat cineva)...
   Evident ca primesti tot un Certificate of Competency, dar de data asta pentru auto (C - car)...Felicitari din nou!


   Cu amndoua certificatele, sau cu unul dupa caz, si cu permisul de conducere din Ro, si cu hartiuta care atesta ca ai luat testul teoretic, te prezinti la Service SA, unde ti se face o poza, pe loc, semnezi pe ecran cu un pix fara mina, ti se incaseaza iar niste bani - 91$ pentru 2 ani de valabilitate, si incepe joaca.
   Sistemul australian e foarte bine pus la punct, in sensul ca pentru a preveni frauda, baietii au zis: 2 oameni din 10 sunt selectati aleator de catre calculator pentru a fi reverificati prin sustinerea unui noi probe practice de condus, cu un ispector de la guvern. Astia cica sunt un fel de Bau-Bau...cica nu prea trece nimeni proba practica cu ei... In fine, noi aveam ceva emotii, pentru ca fiind 2, sansele erau foarte mari ca unul din noi sa fie selectat...
   In timp ce asteptam noi in fata ghiseului, dupa ce ne-au luat banii, dupa ce ne-au facut poze, dupa ce ne-au dat permisele romanesti inapoi cu mentiunea ca nu mai sunt valabile pe teritoriul australian, ne zambeste si ne spune felicitari, si ne inmaneaza cate o hartie scoasa la imprimanta care reprezenta permisul nostru de conducere temporar, pe care nu eram nici macar obligati sa il purtam la noi, valabil pana cand ne sosesc prin posta (dar nu ca in Ro, cu recomandata, sa te duci tu ca ultimul jeg de om la posta sa stai la coada cu toti tiganii si nespalatii), la cutiuta din fata casei, permisele definitive...

   Asa ca, in sfarsit, am scapat de inca o grija, cu cheltuiala ce-i drept, dar trebuia, asa cu fara regrete ba chiar cu bucurie...Ceea ce ne duce cu gandul la un nou motiv de sarbatoare!
   Drept urmare, pentru am trait 32 de ani pe aici prin zona, am zis sa facem si sa vedem ceva ce nu am mai facut si vazut niciodata, decat rar in filme: MONSTER TRUCKS RUMBLE 2012 - USA vs AUSTRALIA

  Ne-am luat si bilete, d'alea nici prea prea nici foarte foarte, dar cu acces la Pit Party! ;-)

   Abia asteptam! O sa va punem poze, sa va delectati si voi!
   Pana atunci... CHEERS!

Aproape 2 luni... (Little)

Hello...

In primul rand scuze de absenta de pe blog. De fiecare data cand ma hotarasc sa postez si incep sa ma gandesc putin imi dau seama ca sunt foarte multe de scris si ma loveste o lene puternica, fix in teasta.

Hai sa vedem ce iese din asta...

Avem deja doua luni de cand ne-am mutat in casa "noastra". O chestie mare, un adevarat labirint...ma jur. In prima zi in care am stat aici a trebuit sa gandim o metoda de a ne localiza si cum ramanul este inteligent, am conceput rapid un plan... "Ba unde esti!!" Rasp : "Cine p*** mea stie!!! Toate camerele arata la fel...!". Acum avem obiecte dupa care ne putem orienta... "Unde sunt?! Canapea, covor, papuc in mijloc, farfurie cu resturi... Sunt in  living ba!!!" Simplu...
In rest totul este ok. Casa arata bine, nu avem animale in casa (gandaci, molii, termite...etc), totul functioneaza fara probleme mai putin semineul pe gaze, care defapt este pe ulei si care a uitat cum functioneaza... Un tampit!
Singurul dezavantaj il reprezinta un mare piersic, in curtea din spate, care este un playground al ciorilor australiene (papagali) care se gasesc in fiecare dimineata sa ne faca o serenada minunata si reusesc sa  manance FIX cele mai mari, mai coapte si mai frumoase fructe. Arma secreta? Furtunul cu apa.
Singura si adevarata problema cu casele din oz land o reprezinta geanurile. Geamgii din australia si-au ratat cariera sau cel putin au ratat cateva cursuri. Pe langa faptul ca astia nu stiu ce inseamna termopan au si o mare problema cu izolarea. Bate vantul ca pe ulita si datorita sistemului complex de deschidere si inchidere (trage, dai, futei 2...) reusim sa izolam casa...din parti.

Tin sa declar campionul Henley Beach, babuta vecinica. Neighborhood Watch aici este la moda mare si normal ca in momentul in care au aparut doi in casa de peste strada isi asuma responsabilitatea de a ne urmarii. Partea funny este ca astia nu stiu ca noi venim din Romanica unde spionatul este la moda. Cred ca si peste 20 de ani o sa-mi aduc aminte de babele care ieseau ca gainile pe hol de fiecare data cand auzeau pasi...
Aici este mai moderna treaba, au binocluri. Saraca batranica nu a stiu in ce se baga...
In rest zona este superba...200 m de plaja, avem 2 terenuri de tenis, 2 de baschet si 1 de fotbal care sunt deschise publicului si sunt gratuite, foarte multa verdeata si pomi, zona este foarte curata si sunt casa foarte frumoase, vecinii (excludem babuta) sunt foarte ok si prietenosi...ce sa mai, perfect.

Trecand la alt subiect, pot sa spun ca South Australia si in special Adelaide este un oras perfect...calm, relaxat dar si agitat si aglomerat doar ca este asa atunci cand trebuie. Festivale, petreceri, meciuri, curse de masini, zile de sarbatoare, turism...tot ce iti doresti. Daca trece 1 luna si nu este vreo petrecere, concert sau orice altceva care sa implice zii libera, ceva nu este bine. La inceput ma miram cum dracu reusesc astia sa o duca asa de bine cand nu stiu altceva decat petreceri si distractie...dar uite ca statistic, Adelaide este pe locul 1 ca nivel de trai din Australia. Read : http://www.abc.net.au/news/2011-01-22/adelaide-crowned-nations-most-livable-city/1914576
Sloganul statului este "The perfect blend" si ma jur ca nu este cu nimic gresit. Este amestecul perfect dintre o metropola moderna si un oras mic, in outback. Pana cum nu regret deloc faptul ca am ales South Australia.

Sarind la alt subiect...permisele, actele si tot restul.
Este fascinant cat de organizate si de bine definite sunt serviciile aici. Ai cumparat o masina? Dureaza 2 ore sa o treci de pe numele fostului proprietar pe numele tau... 2 ORE!!. Dureaza atat ca astepti putin la coada si mai dureaza 1 ora pana cand informatia ajunge in tot sistemul. Apropo de cozi... in romania stai la coada 4 ore in care proceseaza 10 persoane...aici am stat in asteptare (toti au sistemul cu bile de ordine) 2 ore, dar in alea au procesat 100 de persoane. Aici cand stai la coada, stai ca este aglomerat nu ca nu are aia chef de tine.
Inchiriatul casei?! vizionarea si aplicatia 1 zi, raspunsul, contractul si restul actelor inca 1 zi. Gata chiria...uite cheia. Dar stai...crezi ca te muti asa usor??!?! Nuuuu, aici cand inchiriezi o casa, chiar daca a fost eliberata cu 2 zile inainte, agentia este obligata sa faca o inspecie totala. Verifica AC-ul, scurgerile, ialele, instalatia electrica, vine gradinarul si curata curtea, etc. Apoi este ok...
Da, prima impresie este ca dureaza mult si este complicat... dar asta este stilul lor. No worries...totul merge struna si fara sa te streseze prea mult.

Alta faza...eram la bucaratie, frecam linistit de 2 ore la un pahar si stateam cu ochii pe tomberoane. Stand cu ochii pe geam vad cum vine masina de gunoieri la vecinul, parcheaza in fata tomberonului...sta putin si apoi pleaca. Eu in mintea mea : "Ce dracu fac astia mah...vin si lasa gunoiul in tomberon?!?". Ba si vine ala pentru tomberonul galben (va explic imediat ce este cu culorile) si face la fel... Eram hotarat ca magarii asa au facut. Cum stateam eu in curte aud cum trage masina de gunoi si ma ridic violent sa ma duc sa-l spurc putin... si cand ies din curte vad minunea... Totul este automat... in masina este doar soferul, restul este facut de brate automate si senzori. Stateam ca prostul, cu ochii cat cepele si gura cascata.
Un lucru am invatat de la Aussie astia, daca nu este eficient si usor de utilizat, nu este bun. Daca procesul respectiv necesita multe resurse si oameni este cel mai prost... Dracu pana si aia care vin si tund iarba pe strada au masinute si tractorase si daca merge unul pe jos este pentru ca verifica sa nu ramana mizerie pe trotuar sau in iarba.

Cu joburile este mai greu si mai ciudat, dar nu ca nu sunt sau ca nu angajeaza emigranti, doar ca atunci cand vii aici tu faci cum stii. Sistemul de angajare, resume-urile, interviurile...totul este altfel si defapt ce face acest proces dificil si incet este necunoasterea si lipsa de informare.
Momentan avem la activ peste 60 de aplicatii. Am primit si refuzuri, am ajuns si pe shortlist-uri...dar este dificil cand nu stii cum sa faci un resume australian, ce informatii ii intereseaza ca sa poti sa accentuezi pe ele, cum sa te exprimi si cum sa arate. Cred ca am schimbat resume-ul de 10 ori pana acum, nasol este ca nu inveti decat prin experienta...adica prin refuzuri.
Joburi sunt multe si diversificate si nici nu cer mult, doar ca daca eu nu ii arat ce il intereseaza...
Ce am invatat este ca aici informatia este puterea, mai ales la emigranti. Trebuie lasata mandria si figurile de romania si cand ajungi aici, apelezi la altii care sunt deja acolo si care au trecut prin asta. Noi am facut asta si acum avem tot ce ne trebuie in casa, ieftin si bun...stim unde sa mergem, cum si cu ce, am invatat locurile, am invatat obiceiurile...totul. Desii zici ca nu are cum sa te ajute pe tine asa ceva, ca tu stii ca este asa...te inseli s pierzi.

Momentan postez atat, ca nu mai am chef acum. Sunt foarte multe lucruri de spus, totul este nou si fascinant si chiar te simti ca si cand te-ai nascut ieri si chiar ai senzatia de o a-II-a sansa la o viata buna.
Poate unii o sa spuna ca laud prea tare Australia, in special South Australia dar sincer, este uimitor. Poate sunt si alte locuri in lume unde este asa, poate chiar mai bine...dar eu o compar cu Romania pentru ca de acolo am plecat. Nu exista si nu o sa existe comparatie inre cele doua.
Nu noi suntem cu invers, Romania este... Asa trebuie sa fie intr-o tara.

Va pup si ne mai auzim.
O sa mai postez.

celalalt din nou... 1 luna cat 100 de coopers :-)

   Dragilor, ieri, 12 ianuarie 2012, am implinit o luna de cand locuim in Henley Beach - Australia de Sud!

   Ce am putea sa va spunem mai mult decat ca suntem foarte incantati de alegerea facuta?!...

   Casutza noastra pentru urmatoarele 11 luni cel putin, este asa cum ne-a dorit, cu exceptia faptului ca nu functioneaza, inca, aparatul de fabricat caldura! :-)

   Mai gasim cate un paianjen...iar mai nou ne luptam cu "ciorile" pentru o farama de piersica, din cei doi piersici pe care ii avem in curte! Facem panda cu turele, cu furtunul in mana, si cum se aduna iar "ciorile" la piersicile noastre, stropim cu apa...Nu avem voie sa le ranim, ca sunt protejate de lege, asa ca le stropim cu apa...fara rezultat se pare pentru ca pierisicile bune, intregi, neciugulite, se imputineaza pe zi ce trece...

   Una peste alta, suntem din ce in ce mai indragostiti de Australia!

   DAR, AVEM O VESTE GROZAVA! TOT IERI AM CASTIGAT OFICIAL PRIMII NOSTRI BANI, LEGAL SI NEIMPOZITABILI, IN AUSTRALIA! :-)))))))))))

   Pentru fiecare sticla de bere pe care o returnezi pentru a fi reciclata primesti 10centi...Va anuntam ca am castigat primii nostrii 10$ din baut bere! :-)))) Primii bani castigati in Australia, intr-o luna, doar consumand bere! 100 de sticle de Coopers! La mai multi si la mai multe! Cheers!

celalat...the Coopers Epiphany - Late Night Freak Show of my thoughts

   so, about the struggle within...the Coopers Epiphany...

   as a newbie, or better said new-born emigrant, I reached a stage where I almost forgot how I got here in Australia...is like i just forgot how to really really wish something good for me...

   when the seed of immigration began it's growth in my heart, my thoughts, it was just like a new race, like a new threshold, or like a new achievement to be proud of...then, day by day, just waiting, just tasting the bitter and sour of my former home, Romania, I just felt with my entire myself that this is what I was supposed to do...the right thing...the smart move...the good choice...and thus I began to consipire with the entire universe to fullfill my dream, my desire...and it happend! beacause I tooked care of all the details, of all the possible variables, I prepared for every scenario, even for the worst, but aiming only for success, and most of all because I really wished for it!
   it was a fight mostly with myself, and then with the system...

   it's hard to start again from scratch...it's painfull to say goodbye to everything you love and are used with, for who knows how long...it's hard to break down a balance and a life with wich you are used to, and for wich your worked hard to acheive...it's just so hard, and painfull, and lonely...
   and you'll do it...you'll spread your wings and fly...and then, suddenly, you reach a time when you start doubting even yourself...you start wondering if it's going to be allright...you start having insomnia, no appetite for anything at all...even a perfect day seems to be of bad weather, too hot, or too windy, or too cold, or too long...
   trust me, you can read all about it, you can speak all about it, you can shout it from the bottom of your sorry ass (I just liked how it sounds)...but you'll never be prepared for just simply being born again but with some giant hadicaps: all the wrong prejudices and habits and teaches, AND BEING FORCED TO RELY FOR THE FIRST TIME JUST ON YOURSELF...

  my epiphany...I realised that when you are surrounded by close friends, and loving family, and living in a system that you know and play, you just never never rely only on yourself... and here, after you try to fit and start a new life, and after you just started to tear down the most tallest and tough wall wich is made only of your and only yours bad habits and prejudices...you begin, actually I began, to feel the fear of not being strong enough, I began to doubt myself and my strenght...

  tonight it just hitted me...I have stopped, for a moment, to really wish and dream...and so I have lost for a brief time, the support and power of my two most important supporters: myself and the universe!

  so,about the struggle within...bring it on playa'!

  so...tomorrow is a great day! I almost feel like having no need to sleep at all, only just to be aware when the sun first shines on me and my dreams! I just love Australia and the opportunities that are here, for me!

  there's nothing I can't do or achieve!... in a way or another, but always the good way!
  just wait and see! :-)))

  Cheers!


PS: stiu ca sunt cativa care nu vor reusi sa citeasca textul in engleza...nu o sa ma apuc sa scriu in engleza de acum in colo...dar in seara asta asa am simtit, nevoia si placerea (incercati cu google translate)...o sa postez si in romana, dar mai tarziu...acum planuiesc, visez, doresc...acum sunt ocupat cu mine...va pup cu drag/imbratisez tovaraseste! (pt fete/baieti)

Prima baie in 2012...de revelion in Romania!

La Multi Ani! Sa dea Dumnezeu sa ajungeti in anul asta nou - 2012 - repede si bine in Australia!

...Si ca sa punem un pic de sare pe ranile celor care au ramas in Romania, punem si cateva poze care arata activitatea noastra matinala (ora 8:30 in Australia) de Revelionul romanesc (ora 00:00 in Romania)...

...Dar ca sa nu ne injurati prea mult, sa stiti ca si noua ne este greu...E greu fara familie, e greu fara prieteni dragi, dar mai greu e la 41 de grade pe 1 ianuarie 2012! :-)))))

...Va imbratisam cu drag de peste mari si tari, si va asteptam aici cat mai repede!

Happy New Year mate!!!

Asa cum se stie, noi (Australieni) sarbatorim trecerea in noul an inaintea tuturor... :)

                                                               (31.Dec.2011 - 18:12 PM)


Fratii va ureaza un an nou plin de bucurii, de implinirii si de sanatate.
Pentru cei ce asteapta marea veste...rabdare, o sa vina.
Cei ce se pregatesc sa plece pe acest drum va dorim ca acest an sa va aduca mult noroc in decizia luata si multe puncte la aplicatie.

LA MULTI ANI!!!!
2012 - Land Down Under.

celalalt... Spiders of Our Australian Home

   Fara a incerca sa sperii sau sa descurajez pe cineva, am sa postez aici poze cu paienjenii de pe langa casuta noastra. N-am vazut, inca, niciunul mai mare decat ce am vazut prin Romania, dar tot ce am vazut este periculos mai mult sau mai putin...
   Pentru comparatie va furnizez un link catre un site australian cu si despre vietuitoarele periculoase din Australia, cu caracteristici, simptome si masuri de prim ajutor:

http://spiders.com.au/

   Bun, si acum sa trecem la experientele personale.

   Chiar in seara asta, ma plimbam prin casa descult, am luat niste haine sa le pun la muradare si vad pe jos ceva ce semana cu o funica mare...nici urma de panica, doar mai vazusem zeci prin curte si pe trotuar, pe langa plaja, prin oras...Asa ca iau hainele linistit, le scutur (aici in OZ cica asa trebuie sa faci cu orice iei de pe jos, sau de pe undeva unde a stat mai mult timp nemiscat, inclusiv incaltari - scuturi) si ma gandesc sa vad daca "furnica" care a cazut din haine (sau cel putin mie asa mi s-a parut) e moarta, asta insemnand ca era de la inceput in casa, de cand am dat cu insecticid general, sau mai e vie, ceea ce insemna ca insecticidul nu e chiar atat de grozav pe cum i-au facut reclama... Dau cu degetelul, nimic...Imping cu degetelul si parca vad o miscare...Ma apropii cu ochiul meu vigilent si mai dau cu degetelul un pic...Cand o ia la fuga, usor topaind, caci ii rupsesem 2 picioare prin interventiile mele precedente, ditamai "White-Tail" ... Va rog sa ma credeti ca am transpirat instantaneu, si cred ca eram alb la fata ca varul...eu unul asa ma simteam, camuflat total cu peretele...

   De retinut ca am avut foarte FOARTE mare MARE noroc ca nu m-a muscat... Dupa primul soc, mi-am gasit aparatul foto, si pe al meu frate care facea sex la telefon (adica vorbea pe skype cu prietena), si astfel am putut sa impartasim cu voi imaginea de mai sus, instantaneu surprins cu cateva secunde inainte de a ne ataca, lucru care a generat invariabil o ploaie de slapi si shprai de insecte si strivit cu servetelul...

   Intr-o alta seara, tot de curand, dupa ce a plouat pentru cateva zile, am prins in cadru un alt ratacit ce fugea de apa... "Black-House"...care n-a avut nici o sansa pentru ca intai l-am gazat, si dupa aia am incercat sa impartim cu el berea noastra...cu toate ca inca mai misca, un pic, si in capacel...

   Am mai vazut, tot acum cateva zile, langa burlan, mai exact in spatele lui avea cuibul, un "Wolf" spider...si mai avea si vreo 4 pui...evident ca i-am gazat pe toti :-)

   Ieri seara, am vazut si un "Garden-Orb"...dar astia sunt nocturni, si cand am pus lumina pe el mai insistent a fugit intr-un loc numai de el stiut...si astfel a scapat de poza si gazare...dar, avea o panza circulara, ca in filmele de groaza, de 1 metru diametru...subtire...

  Hai va pup si va salut! Pe curand...



ol' little shit-hole...casa noastra pt 2 saptamani

Dragilor, nu ne scuzam pt absenta...am avut treaba, si inca mai avem, cu mutatul...
Si am zis ca intre timp, sa va delectam cu ceea ce a fost domiciliul nostru temporar, de cand am aterizat - 29 noiembrie, pana pe 12 decembrie, cand ne-am mutat in casa noastra pt urmatoarele 12 luni cel putin...

"Ol' Little Shit-Hole" - Ii zice "Backpack OZ" - Hostel, chiar in centrul orasului.

Culmea, nu era mizerie foarte mare. Asternuturile curate, curat prin camera, pe la bai, care erau la comun, si pe la bucatarie. La bucatarie era regula simpla ca daca folosesti ceva (aveam de toate la dispozitie - cratite, castroane, farfurii, cani, tacamuri,etc.) trebuie sa il speli, sa il stergi si sa il pui la loc de unde l-ai luat. Binenteles ca erau si nesimtiti care isi lasau cele folosite, imprastiate peste tot si murdare. Evident ca erau unii (foarte multi din pacate) care spalau vasele la mishto, si se intampla des sa iei o cana, sau farfurie, sau tacam, si sa fie cu grasime sau urme de cine stie ce...

Dar, problema cea mai mare era aerul conditionat. Astia nu aveau separat pe camere, era tot hostelul racit prin tubulatura trasa prin tavan, si cu guri de aer in fiecare camera, fix in mijlocul tavanului. Problema e generata de faptul ca astia au doua dormitoare foarte mari: unul de 12 persoane si unul de 7. restul erau de 4 si 3. Noi am stat intr-un de 3, dar nu au mai dat si locul al 3-lea, astfel ca am stat toata perioada doar noi doi. Imaginativa cum trebuia sa duduie aerul ala ca sa raceasca un domitor de 12 suflete...ce mai contau 2 rataciti intr-o camera la etaj unde batea de-a dreptul vantul rece de sus...

a doua problema ca marime era apa calda/rece. astia pe aici sunt cam tampitei de fel, ca nu exista in nici o baie (nici noi in casa noua nu avem!) robinete care sa amestece apa cald cu cea rece. adica, simplu, ori te speli cu apa calda, doar calda, ori cu apa rece... Ia ganditiva cum e sa te speli pe dinti la dus...sau pe fata, dimineata...

Un alt minus ar fi ca nu aveam masa in camera, nici macar scaun...drept urmare, sigurul loc unde puteam sa ne punem laptop-urile era in camera de zi, la mesele cele lungi, pentru calea erau singurele cu prize...in rest, daca vroiai sa iesi cu laptopul afara pe terasa, sau sa stai la canapele, ciuciu priza...si cum in tot hostelul, mai mereu, eram in jur de 40 de oameni, dupamiaza incepea vanatoarea de locuri la masa...

Singura parte frumoasa este ca ai posibilitatea sa cunosti si sa stai la povesti cu oameni din toata lumea. am cunoscut 2 coreence, 1 taivaneza, 1 elevetian, un cuplu din islanda, 2 canadieni, un cuplu mexic/austria, un grup de 4 frantuzoaice, 2 nemtoaice, 4 scotieni, 1 iralndez, 2 cupluri de belgieni, 2 olandezi...si numai de astia imi aduc aminte...

Trebuie sa recunosc ca acest tip de hostel e grozav de potrivit pentru turistii cu buget restrans, si atat. Si pentru noi a fost OK primele zile, o saptaman, dar dupa aia, deja nu mai suportam...nu aveam un dulap sa ne scoatem hainele, nu aveam un cuier sa atarni cate ceva...dar am scapat, asa ca va las sa va delectati cu cateva poze, pana punem casa pe picioare sa va aratam unde ne-am mutat.

 

Big Sister (SYD) and Small Brother (ADL)... (Little BRO`)

Hello lume,

Stiu ca nu am mai scris de ceva timp, dar pe cat de frumos este aici pe atat de obositoare au fost primele zile. Nu va ganditi la fusul orar sau jetlag...am alergat in sus si in jos dupa acte, internet, masina, casa...etc. Ar trebuii sa scriu 2 zile ca sa prezint toata povestea, asa ca am sa sar de la subiect la subiect.

Sa o luam de la inceput.
Am aterizat in Sydney undeva pe la ora 7 seara, ora locala. Aveam zborul a-II-a zii de dimineata deci urma sa stam toata noaptea prin aeroport. Vine prima surpriza, terminalele domestice din aeroportul din Sydney sunt inchise noaptea, de la ora 11 pana la ora 4 dimineata. Foarte tare...urma sa imbratisam niste mese sau vre-o banca din parc si sa o rupem pe somn. Odata in oras, sa dus dracu si somn si oboseala si tot...este ceva ce trebuie sa fie vazut, este o metropola asa ca in filme. Este un oras IMENS, cu cladiri IMENSE. Este frumos, dar dupa 3 ore de plimbare te doare gatul, sa nu mai vorbim de picioare.

O surpriza este ca oriunde intorci capul trebuie sa vezi un petic de verdeata. Daca este o crapatura in asfalt sau in dalele de pe trotuar acolo vin si planteaza ei un boschetel mic sau iarba. Totusi frumusetea orasului este cand mergi cu capul pe sus, vezi cladirile care nu se mai termina si daca sunt nori pe cer...vederea este imposibil de relatat prin cuvinte sau poze.

Urmatoare zii...Adelaide. CBD-ul de aici este infim pe langa Sydney, dar frumusetea acestui oras nu este in inaltime... Adelaide este frumos cand te uiti in fata...
Asta este diferenta intre Sydney si Adelaide...
Suntem aici de 6 zile si am cutreierat orasul asta mai mult decat localnicii. Am mers pe jos, pe biciclete, cu transportul public si chiar si cu masina. Am vazut 50 de suburbii si 2000 de cartiere...toate frumoase, curate si verzi. Peste tot sunt parcuri, terenuri de sport, scoli, gradini incredibile si o curatenie de necrezut. In Bucuresti daca ma asezam pe asfalt, aruncam hainele respective imediat ce ma ridicam. Aici am stat si pe jos si pe garduri si pe trotuar, pe banci, pe masini...rahat...am stat si pe stalpi...NU te murdaresti.

Oamenii sunt extrem de politicosi...dracu sunt prea politicosi pentru noi romanii, invatati cu scarbele din romania... :) sunt saritori, foarte corecti si relaxati. Pe astia in doare in p**** (a se citii penis nu p**a) de tot, nu au griji, nu au stres si nu au probleme. Zambesc non-stop si merg cum mergem noi la inmormantare.
Orasul este minunat, si momentan nu i-am gasit defecte. Totul arata bine si totul este asa cum am visat.

Atat pentru moment...revin maine cu detalii legate de inceperea procesului de asezare.
As fii vrut sa stau nca 1 zi in Sydney, ca sa pot sa va povestesc mai mult si mai detaliat...dar asta este.

Pe maine.

Can G urii...defapt este 1 (Little BRO`)

Uite ca am fost si la Belgrad...capitala Serbiei.

Drumul : Traseul selectat de noi a fost Bucuresti-Pitesti-Craiova-Dr.Tr.Severin (Vama Portile de Fier) - Donji Milanovac-Veliko Gradiste-Pozarevac-Belgrad.
Aproximativ 630 Km.

Calitatea drumului este buna in Romania si ceva mai proasta in Serbia.
Am invatat un lucru important, cand vezi un semn de avertizare in Serbia...sa il iei in considerare!!! Pe drumul de la granita pana in Veliko Gradiste sunt o gramada de semne care te avertizeaza de alunecari de teren. Vreau sa spun ca erau ditamai bolovanii de calcar in mijlocul drumului. Suficient de mari incat sa iti faci masina praf.

Orasul : Am ajuns in Belgrad undeva in jurul orei 9. Atentie, ei sunt cu 1 ora in urma noastra (09:00 la ei este 10:00 la noi). Ambasada este la etajul 8 al unei cladiri moderne si mari, care este defapt un fel de mini business center.
La parter au o banca, si o cafenea ieftina dar buna unde sa astepti ora de prezentare. Noi am ajuns cu mult mai devreme, asa ca intre timp am dat o fuga pana la catedrala Sf.Sava, care este o constructie impresionant de mare, dar neterminata. Poti sa intri si sa admiri domul imens, sa cumperi un suvenir si sa faci 1-2 poze, dar din pacate nu o sa vedeti picturi, detalii interioare sau alte elemente fiindca acum le fac.

Orasul este frumos, majoritatea caselor sunt noi si destul de mari. Doar blocurile de cate 20 de etaje sunt mai vechi si eu un aer comunist. Totul se datoreaza razboiului civil care, din cate am inteles eu, aporape ca a ras orasul de pe fata pamantul

Ambasada : Asa cum am spus mai sus, se afla la etajul 8 al unei cladiri moderne. La intrare trebuie sa prezinti pasaportul si sa spui la ce ora ai programarea, altfel nu intri. Dupa ce esti verificat te indruma catre lifturi.
Ca sa intri in ambasada, suni la o sonerie draguta si dupa ce se aude clichetul de deschidere, te apuci si tragi de o usa blindata, groasa cat 5 usi normale.
Ca la orice ambasada, iti lasi telefonul, cheile, maselele de fier si placile de fier din cap la intrare...si treci printr-un detector de metale, care indiferent ce ai pe tine...el bipaie cu toti decibelii lui.
Intri in sala de asteptate si iei un cur de loc si astepti sa fii strigat.
Te duci la ghiseu, lasi pasaportul si scrisoarea de notificare (Grant Letter) si astepti undeva la 15-20 min.


Viza : Viza este o eticheta draguta, care nu are pe ea 2 cangurii....ci un cangur si un emu (Pasarea).
Pe ea sunt trecute detaliile vizei si locul unde a fost pusa, data de intrare si valabilitatea.
Pentru cei care au fost in sutiatia mea...te usurezi pe pasaportul vechi. Eu m-am dus cu ambele dar viza a fost pusa in cel nou. Pe cel vechi l-a aruncat in tavita si a spus "You don`t need this one...!".

Diverse: Desii nu sunt in UE, majoritatea accepta si Euro. Tara este ieftina si ca sa va faceti o idee... cafea mare 170 Dinari, Tigari 140 Dinari, ceai cald, 90 Dinari. Cursul este de 1 Euro = 100 Dinari (aprox).
Noi am mancat, 4 persoane, cu 80 Euro...dar am mancat frate...mult si bun. Cate o portie de friptura cu garnitura si salata, paine facuta pe loc, bere, cafea si suc...etc.


That is all... for now.

PS by celelalt: ...asta micu', al meu frate, nici n-a plecat bine din romania ca a si uitat cum se scrie corect in romana "Canguri" , nu "Canuri"! :-)))) asa ca am fost nevoit sa intervin providential si sa corectez terifianta greseala...

Belgrad...Here we come (Little BRO')

Dap... In seara asta plecam la Belgrad.
Mergem sa ne punem cangurii in pasapoarte si sa oficializam acele scrisori. Maine la ora 11:25 avem programarea la ambasada.

O sa incerc sa imortalizez momentul in care o sa ne luam pasapoartele...probabil ca o sa avem niste zambete mai mari decat fetele...
Ne auzim peste 2 zile cand postez "aventura".

celalalt...SURPRIZE, SURPRIZE...celalalta fata a Australiei

   Deci trebuie sa va povestesc...si despre celalalta fata a Australiei, aia mai intunecata...
  
   Avem biletele de avion, avem deja cam toate treburile puse in ordine, maine plecam la Belgrad la ambasada sa ne punem vizele in pasapoarte...Dar nu avem cazare pentru cand vom ateriza in Australia!
  
   Planul e simplu, cautam o cazare temporara, pentru 1 saptamana, maxim doua, de preferat un "shared accommodation" sau "short term rental"...
   Exista o suta de mii de milioane de zeci de site-uri care gazduiesc anunturi de acest gen... Cand am inceput sa cautam, nu ne-am gandit nici o clipa, si nici nu am fost preveniti, de posibilele tzepe...
   Drept urmare, am cautat, am gasit vreo 15 chestii care ne-au trezit interesul, am contactat pe respectivii, si am asteptat un raspuns. Din 15, au raspuns 10...din astia 10, am ales si noi vreo 6 carora le-am dat mesaj exprimandu-ne interesul clar pentru prorpietatea respectiva...E, ca sa vezi, ne-au raspuns doar trei pana acum, in doua zile, toate trei fiind "shared accommodation"...
   Ce sa va spun, niste conditii ideale, net, tv, utilitatile incluse in chirie...iar chiria de 600-800 $ pe luna!...si unde mai pui ca aproape toate anunturile erau date de "27 years old singel female" sau pe la 30...cat de bine sa sune?!
  
   Luam legatura pe skype cu primul care ne-a raspuns...pe camera web o fatuca nici urata nici frumoasa, nici prea slaba, dar nici grasa...asa, de o plimbare ;-) ... numai ca nu vorbea ea! vorbea un barbat cu vocea subtiata, iar ea nici macar nu mima sau sa dea din buze ca la un playback obosit!... si ca sa vezi "ghinion", nu le mergea nici netul prea bine, drept urmare am inchis camerele web, si noi vorbeam, iar "ea" scria...
   Nici asta nu ar fi fost o problema, ca daca nimerim cu o "ea" de i se scoala dimineata si face pipi din picioare nu ar fi bai, ca sunt metode mai dure sau foarte dure de a refuza posibilele oferte de placeri carnale anormale...daaar...
   Din "nefericire", ea tocmai era in vizita la sotul ei din UK, sau alte variante aflate ulterior, la un curs de specializare "overseas" in UK sau la un job temporar tot in UK...drept urmare avansul, ca totul era cu plata in avans (si chiria si garantia) nu puteai sa o faci in contul "ei" de banca, care ar fi fost in Australia, ci transfer prin Western Union...urmand ca tu sa iei legatura cu persoana imputernicita care ramasese in OZ, si care ar fi facut actele cu tine, dupa care "ea" iti da un numar de referinta de la FedEx ca sa ridici cheile de la apartament, sau ii dai adresa si iti va tirmite cheile...

   Multumesc Romania, pentru sistemul si oamenii tzepari si corupti, ca altfel cred ca luam o mare tzeapa! Dar cum am fost educat de viata de zi cu zi sa fiu suspicios la tot ce e prea bun, cu cateva clikuri pe net si o cautare mai amanuntita, am aflat ca asta e o schema de inselaciune de cativa ani, care prinde mai ales la tarile cu programe de emigrare (America, Australia, UK, Noua Zeelanda, Canada)...

   Am sa incerc sa fac si eu un cat de mic bine, si am sa postez lista cu numele tzeparilor care au fost depistati pana acum, dar care sigur nu este nici pe departe completa:
• Ann Clare Collings
• Tara Collings
• Clare Collings
• Sandra Roland
• Nedved Henrick
• Laurie Paucot
• Chloe Hourde
• Anna Liffey
• Diette Clemence
• Chelsea Bluessports
• Mr. Smith Rolland
• Sarah Doyle
• Laurent Bizet
• Williams Harry
• Hilton Kurth
• Jean Loux
• Herrerias Stephanis
• Mary Arteda
• Alexandra Martine
• Sarah Hansen
• Marie Millecamps
• Edouardo Martel
• Angel Cunningham
• Susan Northmore
• Ruth Carthew
• Mona Linda

   In concluzie, feriti-va de situri de genul www.shared-accommodation.net care nu au tarife pentru postarea de anunturi, si mai mult de atat, daca un anunt pare foarte bun, mai faceti o cautare dupa adresa sau zona, si o sa aveti surpriza sa gasiti si un al doilea anunt, cu pret mult mai mare, care este de fapt cel adevarat...

   Uite ca si Australia are "glumele" ei, adaptate la societatea si sitemul tarilor cu emigranti multi...

   Succese nebanuite si atentie sporita!
  

LUME, LUME....adunarea!!!

Sambata (29 OCT 2011) se intalnesc veteranii emigrarii de peste tot sa-si ia ramas bun de la noi.
Toata lumea este invitata, cate 2, cate 3...cate 3 in 2... cati vrei, cum vreti...

Detalii :

Ora 18:00
Locatia :
http://www.lamisto.ro/pags/contact.php

Rezervarea o sa fie pe numele lui Horia, asta daca se intampla sa ajunga cineva inaintea noastra.

Nu este necesara confirmarea...veniti direct acolo!

celalat...deoadata...sa traiasca familiile lu' gunoierii de pe strada mea!

   Marti...marti spre miercuri, noaptea mea s-a tranformat in zi...sosise termenul limita conform spuselor celor doi ofiteri de la ambasada...
   DEODATA m-au cuprins emotiile...si cand spun emotii, ma refer la EMOTII...nu am putut sa dorm, nu am putut sa manac...evident, ca nu a durat mult atacul de panica...pe la 4 noaptea m-a luat somnul, si aia a fost, am dormit agitat, putin, si prost...

   Joi...joi seara nu am putut sa mai rabd...imi propusesem sa ii scriu COului abia Luni, sa ii acord cateva zile fata de termenul pe care mi l-au dat aia de la ambasada...a trecut ziua, a trecut seara, iar in miezul noptii m-au colpesit emotiile iar... m-am sucit, m-am gandit, m-am frecat ca un coi intr-o caldare si am decis II DAU MAIL.

  Asta urma, oricum, sa fie ultimul mail catre el...asa ca ce rost avea sa astept pana Luni...asa ca ii dau mesaj si gata...In momentul in care am dat send m-am linistit instant...M-am pus in pat, pe asteptat un film bun la tivi sau un mail...am adormit intr-un final, cred ca era trecut de 6 dimineata pentru ca incepuse sa se lumineze usor...

   Pe la 7:20, bunicamea, care printre multe calitati mai este si bolnava cu capu' (are alzheimer din nefericire), si care s-a mutat cu mine-n curte de vreo luna, si care imi face diminetile amare, si zilele, si noptile...ca la manele (si culmea, nu stiu de unde a invatat, ca nu asculta manele!)...se apuca sa-mi bata in geam la dormitor, cu coada de la lopata (da, ati citit bine - lopata), ca sa ma trezeasca din somnul de veci cred, sau vroia doar sa-mi sparga geamul, nu stiu...e secretul ei...
   Va dati seama ca adormisem de o ora si un pic, iar asta tot batea! M-am intors pe partea cealalta, m-am intors cu capul la picioare, m-am bagat sub perna...nimic nene, ziceai ca e aviata japoneza in atacul de la Pearl Harbour... Tocmai cand mai avea un pic sa ma asasineze decid sa ma scol si sa arunc cu pianul dupa ea, sa ii pun piedica pe scarile rulante, sa ii pun dinamita sub colacul de la veceu...sa protestez cumva...
   Saraca, nu avea putere sa deschida poarta ca sa vina gunoierii sa ne ia si noua tomberonul (pardon, ecopubela)...si neaparat sa ma scol eu, sa scot tomberonul in strada, si evident ca asta presupunea ca trebuie sa si stau sa-l pazesc...ca la mine-n cartier, tomberoanele, cand le lasi singure pe strada, prind viata si fug undeva unde nu le mai gasesti niciodata...
   In fine, ma ascund intr-un trening, bag cafeaua la facut si ma apuc sa trag de tomberon spre poarta...Abandonez incarcatura dubioasa pe marginea trotuarului si intru in birou...Macar daca stau sa pazesc tomberonul, sa stau  la cald, cu cafea pe buze si tigara-n gura...
   Nici calculatorul nu-l pornisem...eram rupt in gura de somn, eram deprimat caci nu primisem pana la ora aia nici un mail, mai ales ca speram sa-mi raspunda COul dar deja era vineri la pranz in australia si incepea weekendul, asa ca renuntasem sa mai sper la un mail pana luni...deci nasol nene, tristete in suflet, afara frig, in casa asa si-asa...cafeaua prea fierbinte, tigara prea tare, scaunul prea rece...si nici gunoierii nu mai apareau...uff, numai probleme dom'le!

   Pe masura ce treceau minutele, si somnul imi parasea cerebelul, rutina zilnica isi cerea dreptul...asa ca pornesc calculatorul si deschid mailurile...

   ...ora 7:32...nimic...doar ca parca s-a mai racit cafeaua, pot sa mai beau din ea...pe strada nimic, nu tu gunoieri, nu tu tigani tarcoale pe la tomberonul meu...

   ...ora 7:35...aceleasi stiri...PDL ne fura, Basescu ne fura, Boc ne fura...Orban nu fura, Antonescu nu fura, PSD n-a furat nciodata...Udrea fura si ea...Antonescu nu...bag o tigara si caut un film porno la tivi, ca nici pe canalele de muzica nu mai vezi muzica...vezi doar lalaieli, jmecheri, soprane ratate si alte talente afoane...mai beau din cafea, si dam refresh la mailuri...

   DEODATA, ora 7:38, mail de la CO...

OLAR, Ioan Horia - Grant Notification

 

DEODATA am devenit rezident australian! In sfarsit, si eu!

   ...nu am plans...nu am ras...nu mi-au tremurat mainile...nu m-a luat cu ameteli...dar linistea si fericirea interioara care ma cuprinsese era ceva ce nu mai simtisem pana atunci in toata viata mea...

    DEODATA a inceput cu adevarat emigrarea...asteptarea de pana atunci mi se pare acum un fleac...acum a inceput (de patru zile deja) adevarata prima faza a emigrarii - pregatirea psihica si fizica pentru despartirea de prieteni dragi si familie...