"Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine."
Vreme trece...8 luni si jumatate de cand am plecat de la tot ce stiam, dintre toti pe care ii cunosteam.
A trecut atat de repede, s-au intamplat atat de multe, am invatat multe, m-am adaptat la multe...
Inca sunt legat de ceea ce am lasat in urma...Voi fi legat toata viata binenteles, dar nu asa cum inca sunt acum...Imi pleaca prietenii in vacante, in grup, asa cum faceam in fiecare an din ultimii 15...Imi pleaca familia in vacante, ca in fiecare an din ultimii 32...De astea mi-e dor, pe astea sunt inca invidios...Nu mi-e dor de tara, nu mi-e dor de stresul si grijile de acolo, ca m-am descurcat sa imi gasesc si aici...e drept ca nu se pot compara, dar asa, ca idee...
Sunt crengi uscate si in padurea Australiei...dar nu ca in boschetii Romaniei...
Am inceput totusi sa-mi aduc aminte cu ceva placere - spre surprinderea mea - de imagini si mirosuri de p'acasa...o strada intre case in drum spre Parcul Circului, un apus pe balcon (sa-i trag o castana unei prietene dragi din Ro, care a pus pe FB o poza cu un apus), o bere cu tata dupa masa si o tuica inainte, un ski de o zi la predeal, o barfa cu mama la tigara in bucatarie, o bere (doua, trei, cinci)...Mi-am amintit de drogatul care imi batea mereu la geam sau poarta pt 5 lei, de care ma ascundeam cand ma duceam noaptea sa imi iau tigari de la non-stopul din colt, sau cand ma intorceam dimineata de la Comandante...Ma asteptam sa imi fie dor de diferite chestii, si mai ales de familie si prieteni...dar parca totusi m-a luat asa, prind surprindere un pic
Poate ca e normal...Cine stie cum e normalul intr-o situatie ca asta?
Alta "chestie" care nu-mi da pace de ceva vreme: E ciudat ca ma simt ca in preajma Craciunului?! Sunt cateva melodii de la radio, de sunt la mare moda acum, care suna a colinde!
Unde mai adaugi si frigul, umezeala, mirosul de lemne arse in sobe, care se simte in fiecare seara (pentru ca jmecherii cu bani si case de fitze au incalzire cu lemne in semineul din living si dormitor - unii din vecinii nostrii de cartier, nu noi) imi trezesc spriritul lui Mos Gerila in suflet...plus ca sarbatorile de iarna de anul trecut, Craciunul mai ales, a fost foarte ciudat. Am pus noi niste luminite pe la garduri si ferestre, am vazut aproape toate masinile avand nas si coarne de ren, oameni cu caciuli rosii, ciucuri albi...si atat din ce eram obisnuit. Plajele pline, cald afara, soare orbitor, fara colide cu si despre zapada... ALTFEL.
Acum, cand e iarna, de ceva vreme, mintea si corpul imi zice despre Craciun...zilele trecute am ascultat un pic de Hrusca...pur si simplu m-a uns la suflet. Mai greu cu datul de cadouri, sau cu fredonat colinde la munca, sau cu pus beculete...ca o sa ma creada lumea nebun! :-)
Vorbeam cu ai mei zilele trecute, si au inceput cu "ai grija sa nu intri in depresie", "esti demoralizat"...chestii d'astea... Nu sunt nici una, nici alta, nici altfel...doar mi-e dor, cateodata mai mult, cateodata mai putin...depinde de vremea de-afara. Acum imi dau seama ce bine a fost ca am ales sa venim in Australia la inceputul verii, ca daca veneam iarna, cu ploi, frig, ceata...era nasol rau pentru psihic si moral...
Am inceput sa caut activitati, care sa imi ocupe timpul liber: un sport, o aventura, un hobby, desen...
Un dezavantaj pentru Australia este lipsa istoriei. E drept ca aborigenii sunt pe-aici de zeci de mii de ani, dar sunt la fel ca acum zeci de mii de ani...Si oricum, civilizatia si cultura lor nu a depasit niciodata stadiul de oameni ai pesterilor (aprozimativ). Nu au cetati, nu au vestigii vechi de sute sau mii de ani...Drept urmare turismul australian se rezuma generos in trei capitole:
1)mers si mancat "celebra placinta cu mere", "mega-cunoscutul hamburger" sau "super-salata din fructe de mare"
2)o multime de sporturi nautice pe diverse plaje sau rauri, inclusiv pescuitul - dar astea mai mult vara, si nu e totusi chiar asa de simplu (de exemplu iti trebuie permis de barca ca sa poti sa te dai cu jet-ul);
3)un orasel sau metropola, dar asta e oarecum dificil pentru ca tot ce e mare si ar prezenta un oarecare interes este la sute sau mii de kilometri distanta, iar ce e mai mic are o strada pe care o bati de la un cap la altul in 2 ore si revii la turismul de la punctul 1);
Drept urmare, nu poti sa zici ca faci turism una-doua, si nu poti sa zici ca in weekend fugi sa te bucuri de o zi jumate intr-un oras... ca o zi faci pana acolo, si una retur!...Cam asta e cu turismul intern in Australia.
Partea foarte buna a acestor lucruri enumerate mai sus este ca aici am timpul si mijloacele necesare sa ma descopar. Sa imi descopar hobby-uri, sau talente...sportive, sau sa reiau ceea ce mai faceam "in tinerete"...
Aici pot sa imi bucur copilul din mine cu tot felul de "prostii" cum ar fi modele radio-ghidate, sau inaltatul unui zmeu pt acrobatii...
Dar, deocamdata, astept cuminte in coltul meu, sa mai strang un banut, sa ma obisnuiesc cu programul de sluga la patron, si sa vina o data vara asta, ca m-am saturat de frig!
Vreme vine...sa imi aduc aminte si relele care m-au determinat sa imbratisez drumul asta dificil al emigrarii in partea cealalta a lumii. Mi-am recitit niste postari mai vechi, am recitit si postari mai vechi ale altora care au luat-o pe drumul asta...
A scris "cineva", acum cativa ani, ca scuza lui pentru un blog al emigrarii este "sa nu uite niciodata de unde si de ce a plecat"...Mare dreptate a avut!
E usor sa te lasi "furat" de peisajele placute si sentimentele calde date de dorul de parinti si prieteni...Dar astea nu schimba niciodata motivele plecarii...
Vine vremea sa imi dau atentie unor vise si placeri pe care nu mi le-am putut indeplini sau satisface in Ro, pentru ca asta e unul din multele motive pentru care am plecat. Pentru nu aveam atat timp liber, pentu ca nu aveam mijloacele necesare, pentru ca nu aveai unde si cum, si pentru ca nu aveam vointa necesara...
E drept ca sunt un pic fortat, in sensul ca m-am plictisit sa stau acasa, sa nu fac nimic...si cum inca n-am prieteni cu care sa pot iesi seara la o bere, sau un film...sau in weekend la o plimbare sau o spritzuila...sunt "nevoit" sa ma ocup un pic de mine!
Vine vremea buna, vine vara, vin planuri pentru vacanta...cu cine, inca nu stiu...dar si daca o sa ajung sa plec singur, tot ma voi duce... Vreau sa merg in Darwin (capitala Teritoriului de Nord - Northern Territory), care e un fel de Adelaide - la tara - dar cu paduri tropicale, plantatii de banani si portocali, rechini si furtuni tropicale... Vreau caldura, mereu, in fiecare zi a anului... Asta mi-e visul... Aproape a trecut un an, din cei doi pe care sunt obligat sa-i "traiesc si muncesc" in Australia de Sud, dupa care sigur ma voi muta undeva unde va fi cald mereu...Sper doar sa-mi placa...De aici si dorinta de a merge in Darwin pentru o saptamana, paote doua...
Dupa care va fi Brisbane, si poate Perth...In Melbourne am fost...e frumos si cochet orasul, dar clima...clima de acolo e groznica...e mai rea decat aici...
Dar hotararea e luata oricum...caldura nene...scaldat in mare tot timpul anului, fie ploaie, fie vant...
Sfatul lui Eminescu pare foarte bun, chiar e momentul sa ma regasesc, ca de pierdut... m-am pierdut de mult timp, in Romania:
"Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine."
PS: asta e o postare la care "lucrez" de cateva zile bune, in pauze la munca, cand n-am ce face, asa ca daca pare ca sar de la o idee la alta...sau parca nu are asa o unitate textul, este pentru nu are, si pentru ca e o colectie de idei, nu o nuvela ;-)
