LA MULTI ANI! FERICITI, IMPLINITI SI LINISTITI!
Astazi am facut un an de cand am inceput sa facem umbra pe pamantul Australiei! Fix un an!
Un an in care nu mi-am vazut familia si prietenii (pe skype sau mess nu se pune)...in care nu am vazut Romania, nici macar la stiri sau in presa...
Mi-e dor de toti cei dragi, familie si prieteni al un loc, si culmea, si de cei enervanti... NU mi-e dor de casa, NU mi-e dor de Romania...
Fix un an! In care am realizat mai multe decat am sperat. Un an in care am descoperit , mai mult ca niciodata, ce-mi place si ce nu, ce-mi lipseste si ce nu, ce-mi doresc si ce nu...Si abia am inceput!
Sunt multumit. Nu regret deloc ca am ales drumul emigrarii...Pana acum s-a dovedit ca a fost o alegere inspirata. Evident ca sunt si minusuri...lipsuri...dar, unde nu sunt?! Cel putin aici sunt, inca, mult mai multe plusuri...
Aici am descoperit munca. Adica... munca, care e munca si atat...nu iti ocupa toata ziua, nu-ti mananca toti nervii, nu-ti acapareaza toate gandurile, nu-ti creeaza griji pentru ziua de maine... Aici, pentru mine, munca e un mijloc, placut, si de cele mai multe ori relaxant (da, relaxant!), de a-ti genera mijloace financiare pentru tot felul de mici si mari placeri, si mai ales munca este o viata sociala...am colegi cu care barfesc, cu care beau o bere la sfarsitul programului, in parcarea firmei, gramada cu directorul general si pana la ultimul sudor...
Sa nu intelegeti gresit...nu frec duda...se munceste, mult si bine, :-) de cele mai multe ori , dar nu sta nimeni cu biciul, sau cu ghilotina...programul e simplu, si se bazeaza pe onestitate. Nu ne verifica nimeni daca am venit la 7:30 sau la 8 sau la 9 dimineata...dar toata lumea munceste cele 8h si jumatate... Se iese la tigari, la suc, la cafea, la sandwich...dar nimeni nu "fura" timp liber din programul de lucru... Nu e nevoie, nu ai motiv...Si lumea isi face treaba, se munceste...iar dupa-amiaza, cand ajungi acasa...nu s-a terminat ziua, ci incepe partea a doua...Am timp liber pentru mine...
Viata e scumpa in Australia...foarte scumpa, din foarte multe puncte de vedere...dar si plata e pe masura. Mai bine zis puterea de cumparare e foarte mare... Iti poti permite, in functie de ce-ti doresti si ce lista de prioritati ai, sa-ti cumperi cam orice masina, barca sau motocicleta... Iti poti permite sa locuiesti pe plaja, sa vezi marea cand iti faci dus sau te speli pe dinti, sau in varf de deal cu vedere panoramica cand te uita Doamne Domne citind o carte pe "tron"...
Cand eram copil auzisem, ca de altfel toata lumea, celebra propaganda capitalista americana "America e tara tuturor posibilitatilor, tara implinirii viselor"... Si mereu ma imaginam traind intr-un taram de vis, cu multi bani, si toate chestiile posibile de pe lumea asta foarte ieftine...America...cu lume mereu vesela si vreme mereu frumoasa... Evident ca nu exista asa ceva, si din nou evident ca INCA nu am ajuns in America, dar pana acum, dupa UN AN de trait in Australia, pot sa va spun ca aici, lumea e aproape mereu vesela, vremea e de cele mai multe ori frumoasa, banii nu sunt multi, dar sunt suficienti, lucrurile nu sunt ieftine dar sunt accesibile...si aici emigreaza americanii care vin sa-si implineasca visele in "Noua tara a tuturor posibilitatilor" (realitate, nu imaginatie...cine nu ma crede, sa caute pe net)...
Se pare ca am nimerit bine! Sper sa tina cat mai mult!
LA MULTI ANI SI UN AN NOU FERICIT!
PS: NU!, nu m-am gandit nici macar o data, nici macar o secunda, sa ma intorc in Romania!
joi, 29 noiembrie 2012
sâmbătă, 6 octombrie 2012
celalalt...jucarii pentru baietii mari
Dragilor, de cand a inceput primavara sa arunce cu polen si UV-uri, parca ne-am mai dezmortit. Au inceput tot felul de activitati sa apara la orizont, tot feluri de festivaluri, de parade, de targuri si alte alea... In fiecare weekend se intampla cate ceva... Nu neaparat si pentru noi, dar simplul fapt ca poti sa faci si altceva decat sa stai in casa ferit de ploaie si de vant e un gand placut.
Asadar, saptamana trecuta, in weekend, din intamplare, am aflat ca se organizeaza o parada de masini clasice, cea mai mare ca amploare si ca numar de participanti dn toata Australia. Fiind cu chestii motorizate, si vremea nici prea buna, dar nici rea, si cum altceva mai bun de facut nu aveam...hop si noi, calare pe Ford-ul magic, printre masini si motociclete de acum 100 de ani, am pornit spre un oras de langa Adelaide, situat cam la 50 de km, de-i zice Birdwood.
In acest orasel exista, functioneaza si prospera, Muzeul National al Autovehiculelor din Australia de Sud. National Motor Museum
In fiecare an cu numar par (2008, 2010, 2012, 2014...) se organizeaza aceasta parada, care se numeste "Bay to Birdwood Run". Conditiile de participare sunt destul de numeroase, dar singura care conteaza, pentru noi si voi, este ca toate autovehiculele care participa trebuie sa fie fabricate PANA IN 1956!
Primul lucru izbitor a fost ca pe dealuri, un drum cu limita de 80Km/h, dar unde nu poti sa rulezi cu viteza aia ca te cam dai de-a dura peste viile oamenilor, masinile alea vechi mergeau la fel de bine si repede ca noi, cu masina moderna... Nu va pot descrie ce sunete frumoase scot acele motoare...Cum nu va pot descrie ce forme frumoase si ce atentie la detalii se regasesc in acele masinarii de pe vremea cand era bunica fata...dar va pot arata cateva poze!
Pana la poze, doua ganduri...am fost fascinati de cum a fost organizata toata povestea. Parada a inceput de pe malul marii si a traversat orasul, urcand in dealuri printre vii si ferme, pana in oraselul cu pricina unde este muzeul...Acolo, pe pajistile tunse si ingradite, organizatorii primeau praticipantii si-i asezau pe caprarii, cu scena de concert (unde a cantat non-stop o formatie de muzica cu un repertoriu din anii 1900-1950) , corturi cu mancare, bauturi si dulciuri...
Tot drumul prin oras si printre dealuri era supravegheat de politie, discret, iar pe anumite portiuni fusese trensformat in sens unic pentru siguranta traficului. Oamenii stateau pe marginea soselei, pe scaune pliante, cu lada frigorifica sau termosul si aparatul foto. Tota lumea facea cu mana la toata lumea si aplaudau...tot drumul... Era deosebit... Plus ca la un moment dar ne-am trezit si noi facand cu mana la spectatorii de pe margine, de parca eram si noi participanti, calatori mandri in masina de epoca...cel putin am iscat cateva zambete sanatoase, noi fiind cu o masina moderna (deloc deosebita) printre bijuteriile de epoca! (doar pentru curiosi, am avut voie - oricine avea voie - sa isi conduca masina in cadrul paradei, atata timp cat nu incomadai desfasurarea paradei)...dar gata cu vorbele...hai la poze! Vizionare placuta!
...dupa cum probabil observati din pozele de mai sus, participantii la parada s-au si costumat conform anului de cand era masina fabricata...o minunatie!
O mentiune: nici o masina sau motocicleta nu era imbunatatita...totul original din fabrica!
Evident, ca nici noi nu puteam lipsi din poze, dar le-am pastrat pentru sfarsit ;-)
Va imbratisam cu drag!
Asadar, saptamana trecuta, in weekend, din intamplare, am aflat ca se organizeaza o parada de masini clasice, cea mai mare ca amploare si ca numar de participanti dn toata Australia. Fiind cu chestii motorizate, si vremea nici prea buna, dar nici rea, si cum altceva mai bun de facut nu aveam...hop si noi, calare pe Ford-ul magic, printre masini si motociclete de acum 100 de ani, am pornit spre un oras de langa Adelaide, situat cam la 50 de km, de-i zice Birdwood.
In acest orasel exista, functioneaza si prospera, Muzeul National al Autovehiculelor din Australia de Sud. National Motor Museum
In fiecare an cu numar par (2008, 2010, 2012, 2014...) se organizeaza aceasta parada, care se numeste "Bay to Birdwood Run". Conditiile de participare sunt destul de numeroase, dar singura care conteaza, pentru noi si voi, este ca toate autovehiculele care participa trebuie sa fie fabricate PANA IN 1956!
Primul lucru izbitor a fost ca pe dealuri, un drum cu limita de 80Km/h, dar unde nu poti sa rulezi cu viteza aia ca te cam dai de-a dura peste viile oamenilor, masinile alea vechi mergeau la fel de bine si repede ca noi, cu masina moderna... Nu va pot descrie ce sunete frumoase scot acele motoare...Cum nu va pot descrie ce forme frumoase si ce atentie la detalii se regasesc in acele masinarii de pe vremea cand era bunica fata...dar va pot arata cateva poze!
Pana la poze, doua ganduri...am fost fascinati de cum a fost organizata toata povestea. Parada a inceput de pe malul marii si a traversat orasul, urcand in dealuri printre vii si ferme, pana in oraselul cu pricina unde este muzeul...Acolo, pe pajistile tunse si ingradite, organizatorii primeau praticipantii si-i asezau pe caprarii, cu scena de concert (unde a cantat non-stop o formatie de muzica cu un repertoriu din anii 1900-1950) , corturi cu mancare, bauturi si dulciuri...
Tot drumul prin oras si printre dealuri era supravegheat de politie, discret, iar pe anumite portiuni fusese trensformat in sens unic pentru siguranta traficului. Oamenii stateau pe marginea soselei, pe scaune pliante, cu lada frigorifica sau termosul si aparatul foto. Tota lumea facea cu mana la toata lumea si aplaudau...tot drumul... Era deosebit... Plus ca la un moment dar ne-am trezit si noi facand cu mana la spectatorii de pe margine, de parca eram si noi participanti, calatori mandri in masina de epoca...cel putin am iscat cateva zambete sanatoase, noi fiind cu o masina moderna (deloc deosebita) printre bijuteriile de epoca! (doar pentru curiosi, am avut voie - oricine avea voie - sa isi conduca masina in cadrul paradei, atata timp cat nu incomadai desfasurarea paradei)...dar gata cu vorbele...hai la poze! Vizionare placuta!
...dupa cum probabil observati din pozele de mai sus, participantii la parada s-au si costumat conform anului de cand era masina fabricata...o minunatie!
O mentiune: nici o masina sau motocicleta nu era imbunatatita...totul original din fabrica!
Evident, ca nici noi nu puteam lipsi din poze, dar le-am pastrat pentru sfarsit ;-)
Va imbratisam cu drag!
luni, 13 august 2012
Celalalt... Glossa
"Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine."
Vreme trece...8 luni si jumatate de cand am plecat de la tot ce stiam, dintre toti pe care ii cunosteam.
A trecut atat de repede, s-au intamplat atat de multe, am invatat multe, m-am adaptat la multe...
Inca sunt legat de ceea ce am lasat in urma...Voi fi legat toata viata binenteles, dar nu asa cum inca sunt acum...Imi pleaca prietenii in vacante, in grup, asa cum faceam in fiecare an din ultimii 15...Imi pleaca familia in vacante, ca in fiecare an din ultimii 32...De astea mi-e dor, pe astea sunt inca invidios...Nu mi-e dor de tara, nu mi-e dor de stresul si grijile de acolo, ca m-am descurcat sa imi gasesc si aici...e drept ca nu se pot compara, dar asa, ca idee...
Sunt crengi uscate si in padurea Australiei...dar nu ca in boschetii Romaniei...
Am inceput totusi sa-mi aduc aminte cu ceva placere - spre surprinderea mea - de imagini si mirosuri de p'acasa...o strada intre case in drum spre Parcul Circului, un apus pe balcon (sa-i trag o castana unei prietene dragi din Ro, care a pus pe FB o poza cu un apus), o bere cu tata dupa masa si o tuica inainte, un ski de o zi la predeal, o barfa cu mama la tigara in bucatarie, o bere (doua, trei, cinci)...Mi-am amintit de drogatul care imi batea mereu la geam sau poarta pt 5 lei, de care ma ascundeam cand ma duceam noaptea sa imi iau tigari de la non-stopul din colt, sau cand ma intorceam dimineata de la Comandante...Ma asteptam sa imi fie dor de diferite chestii, si mai ales de familie si prieteni...dar parca totusi m-a luat asa, prind surprindere un pic
Poate ca e normal...Cine stie cum e normalul intr-o situatie ca asta?
Alta "chestie" care nu-mi da pace de ceva vreme: E ciudat ca ma simt ca in preajma Craciunului?! Sunt cateva melodii de la radio, de sunt la mare moda acum, care suna a colinde!
Unde mai adaugi si frigul, umezeala, mirosul de lemne arse in sobe, care se simte in fiecare seara (pentru ca jmecherii cu bani si case de fitze au incalzire cu lemne in semineul din living si dormitor - unii din vecinii nostrii de cartier, nu noi) imi trezesc spriritul lui Mos Gerila in suflet...plus ca sarbatorile de iarna de anul trecut, Craciunul mai ales, a fost foarte ciudat. Am pus noi niste luminite pe la garduri si ferestre, am vazut aproape toate masinile avand nas si coarne de ren, oameni cu caciuli rosii, ciucuri albi...si atat din ce eram obisnuit. Plajele pline, cald afara, soare orbitor, fara colide cu si despre zapada... ALTFEL.
Acum, cand e iarna, de ceva vreme, mintea si corpul imi zice despre Craciun...zilele trecute am ascultat un pic de Hrusca...pur si simplu m-a uns la suflet. Mai greu cu datul de cadouri, sau cu fredonat colinde la munca, sau cu pus beculete...ca o sa ma creada lumea nebun! :-)
Vorbeam cu ai mei zilele trecute, si au inceput cu "ai grija sa nu intri in depresie", "esti demoralizat"...chestii d'astea... Nu sunt nici una, nici alta, nici altfel...doar mi-e dor, cateodata mai mult, cateodata mai putin...depinde de vremea de-afara. Acum imi dau seama ce bine a fost ca am ales sa venim in Australia la inceputul verii, ca daca veneam iarna, cu ploi, frig, ceata...era nasol rau pentru psihic si moral...
Am inceput sa caut activitati, care sa imi ocupe timpul liber: un sport, o aventura, un hobby, desen...
Un dezavantaj pentru Australia este lipsa istoriei. E drept ca aborigenii sunt pe-aici de zeci de mii de ani, dar sunt la fel ca acum zeci de mii de ani...Si oricum, civilizatia si cultura lor nu a depasit niciodata stadiul de oameni ai pesterilor (aprozimativ). Nu au cetati, nu au vestigii vechi de sute sau mii de ani...Drept urmare turismul australian se rezuma generos in trei capitole:
1)mers si mancat "celebra placinta cu mere", "mega-cunoscutul hamburger" sau "super-salata din fructe de mare"
2)o multime de sporturi nautice pe diverse plaje sau rauri, inclusiv pescuitul - dar astea mai mult vara, si nu e totusi chiar asa de simplu (de exemplu iti trebuie permis de barca ca sa poti sa te dai cu jet-ul);
3)un orasel sau metropola, dar asta e oarecum dificil pentru ca tot ce e mare si ar prezenta un oarecare interes este la sute sau mii de kilometri distanta, iar ce e mai mic are o strada pe care o bati de la un cap la altul in 2 ore si revii la turismul de la punctul 1);
Drept urmare, nu poti sa zici ca faci turism una-doua, si nu poti sa zici ca in weekend fugi sa te bucuri de o zi jumate intr-un oras... ca o zi faci pana acolo, si una retur!...Cam asta e cu turismul intern in Australia.
Partea foarte buna a acestor lucruri enumerate mai sus este ca aici am timpul si mijloacele necesare sa ma descopar. Sa imi descopar hobby-uri, sau talente...sportive, sau sa reiau ceea ce mai faceam "in tinerete"...
Aici pot sa imi bucur copilul din mine cu tot felul de "prostii" cum ar fi modele radio-ghidate, sau inaltatul unui zmeu pt acrobatii...
Dar, deocamdata, astept cuminte in coltul meu, sa mai strang un banut, sa ma obisnuiesc cu programul de sluga la patron, si sa vina o data vara asta, ca m-am saturat de frig!
Vreme vine...sa imi aduc aminte si relele care m-au determinat sa imbratisez drumul asta dificil al emigrarii in partea cealalta a lumii. Mi-am recitit niste postari mai vechi, am recitit si postari mai vechi ale altora care au luat-o pe drumul asta...
A scris "cineva", acum cativa ani, ca scuza lui pentru un blog al emigrarii este "sa nu uite niciodata de unde si de ce a plecat"...Mare dreptate a avut!
E usor sa te lasi "furat" de peisajele placute si sentimentele calde date de dorul de parinti si prieteni...Dar astea nu schimba niciodata motivele plecarii...
Vine vremea sa imi dau atentie unor vise si placeri pe care nu mi le-am putut indeplini sau satisface in Ro, pentru ca asta e unul din multele motive pentru care am plecat. Pentru nu aveam atat timp liber, pentu ca nu aveam mijloacele necesare, pentru ca nu aveai unde si cum, si pentru ca nu aveam vointa necesara...
E drept ca sunt un pic fortat, in sensul ca m-am plictisit sa stau acasa, sa nu fac nimic...si cum inca n-am prieteni cu care sa pot iesi seara la o bere, sau un film...sau in weekend la o plimbare sau o spritzuila...sunt "nevoit" sa ma ocup un pic de mine!
Vine vremea buna, vine vara, vin planuri pentru vacanta...cu cine, inca nu stiu...dar si daca o sa ajung sa plec singur, tot ma voi duce... Vreau sa merg in Darwin (capitala Teritoriului de Nord - Northern Territory), care e un fel de Adelaide - la tara - dar cu paduri tropicale, plantatii de banani si portocali, rechini si furtuni tropicale... Vreau caldura, mereu, in fiecare zi a anului... Asta mi-e visul... Aproape a trecut un an, din cei doi pe care sunt obligat sa-i "traiesc si muncesc" in Australia de Sud, dupa care sigur ma voi muta undeva unde va fi cald mereu...Sper doar sa-mi placa...De aici si dorinta de a merge in Darwin pentru o saptamana, paote doua...
Dupa care va fi Brisbane, si poate Perth...In Melbourne am fost...e frumos si cochet orasul, dar clima...clima de acolo e groznica...e mai rea decat aici...
Dar hotararea e luata oricum...caldura nene...scaldat in mare tot timpul anului, fie ploaie, fie vant...
Sfatul lui Eminescu pare foarte bun, chiar e momentul sa ma regasesc, ca de pierdut... m-am pierdut de mult timp, in Romania:
"Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine."
PS: asta e o postare la care "lucrez" de cateva zile bune, in pauze la munca, cand n-am ce face, asa ca daca pare ca sar de la o idee la alta...sau parca nu are asa o unitate textul, este pentru nu are, si pentru ca e o colectie de idei, nu o nuvela ;-)
sâmbătă, 30 iunie 2012
celalalt... La radio...un pic in eter
Buna, si-atat...ca "seara" la noi e, dar poate la voi nu..."ziua" poate, o fi la unii, da' la noi inca nu...asa ca doar buna!
Buna, dragi ascultatori!
Dupa titlu, va puteti imagina o postare despre radio...
Avem aici "la tara" in Adelaide un post de radio, local pe unde, international pe on-line, de-zice PBA FM si care emite pe 89,7 fm si pe net la PBAfm OnLine.
Acum, ideea este urmatoarea: pe langa faptul ca am trait prima experienta de a fi la radio, live, care a fost foarte tare, unde chiar am avut emotii, de la teama ca o sa ma balbai, trecand prin panica pe care mi-a dat-o lipsa de idei ca ma gandeam ce dracu o sa spun eu acum, si pana la intrebari de maxima stupizenie de genul "cum o sa sune vocea mea?! sa vorbesc mai gros? sau mai melodios? poate mai dur, mai aspru, sau da doctorul LOVE?!"... probleme dom'le...dar, sa nu uit, ca ma uita 'al de sus printre cuvinte si idei, trebuie sa mediatizam un pic acest program propus in fiecare Duminica dupa-amiaza intre orele 15:30 ~ 16:30 (ora Adelaide).
Acest post de radio este sub tutela unei organizatii non-profit, cu fonduri guvernamentale, care ofera spatiu de emisie pentru fiecare, aproape fiecare, comunitate de emigranti din Adelaide.
Pana acum ceva vreme, si anume mai exact de la sosirea lui domnu' "sportdoctor" , zis si Stefan pe numele de botez, acest program romanesc nu facea decat sa impuie capul ascultatorilor cu tot felul de rahaturi ale unei secte religioase locale (sa imi fie scuzat limbajul, un pic, dar am o mare problema cu anumite secte religioase - nu e rasism, nu discriminare, ci pur si simplu nu pot inghiti atata prostie si ignoranta)...revenind, de cand a pus Stefan mana pe microfon treaba s-a mai schimbat...
Dar, din pacate, ascultatorii inca nu...
Si aici intervine scopul postarii mele.
Avem nevoie de voi!
Eu mai putin, ca nu sunt implicat in acest proiect decat ca invitat in emisiune...e drept ca la fiecare emisiune ;-) dar asta doar pt ca am pile: doar nu beau bere mereu cu realizatorul emisiunii degeaba, nu?!
Romanule, care esti aici, sau care inca n-ai ajuns dar esti pe drum...baga urechea la bataie si da-ne o ora din duminca ta spre a-ti atinge organul lu'Corti ca sa-ti miscam cilii, sa auzi o vorba de la noi emigrantii care ne traim visul...sa mai auzi o barfa, o melodie...si neaparat avem nevoie de feedback...da-ti un mail, pe adresa rasdioului, pt programul romanesc, ca sa se vada ca suntem...ascultati, interesati, implicati...
ca intreval orar, vin in ajutorul vostru (nu neaparat ca ar fi nevoie, dar mai bine sa fie decat sa nu fie...), si iata orele de emisie:
link pt ascultat on-lie: http://www.users.on.net/~pbafm2/stream.html
adresa de mail: pbafm@yahoo.com.au (va rog sa mentionati in subiect - for Romanian Community Programme)
si, evident, pe facebook: http://www.facebook.com/romanianshow
contam pe voi, da?
Multumesc maxim, si va asteptam!
Buna, dragi ascultatori!
Dupa titlu, va puteti imagina o postare despre radio...
Avem aici "la tara" in Adelaide un post de radio, local pe unde, international pe on-line, de-zice PBA FM si care emite pe 89,7 fm si pe net la PBAfm OnLine.
Acum, ideea este urmatoarea: pe langa faptul ca am trait prima experienta de a fi la radio, live, care a fost foarte tare, unde chiar am avut emotii, de la teama ca o sa ma balbai, trecand prin panica pe care mi-a dat-o lipsa de idei ca ma gandeam ce dracu o sa spun eu acum, si pana la intrebari de maxima stupizenie de genul "cum o sa sune vocea mea?! sa vorbesc mai gros? sau mai melodios? poate mai dur, mai aspru, sau da doctorul LOVE?!"... probleme dom'le...dar, sa nu uit, ca ma uita 'al de sus printre cuvinte si idei, trebuie sa mediatizam un pic acest program propus in fiecare Duminica dupa-amiaza intre orele 15:30 ~ 16:30 (ora Adelaide).
Acest post de radio este sub tutela unei organizatii non-profit, cu fonduri guvernamentale, care ofera spatiu de emisie pentru fiecare, aproape fiecare, comunitate de emigranti din Adelaide.
Pana acum ceva vreme, si anume mai exact de la sosirea lui domnu' "sportdoctor" , zis si Stefan pe numele de botez, acest program romanesc nu facea decat sa impuie capul ascultatorilor cu tot felul de rahaturi ale unei secte religioase locale (sa imi fie scuzat limbajul, un pic, dar am o mare problema cu anumite secte religioase - nu e rasism, nu discriminare, ci pur si simplu nu pot inghiti atata prostie si ignoranta)...revenind, de cand a pus Stefan mana pe microfon treaba s-a mai schimbat...
Dar, din pacate, ascultatorii inca nu...
Si aici intervine scopul postarii mele.
Avem nevoie de voi!
Eu mai putin, ca nu sunt implicat in acest proiect decat ca invitat in emisiune...e drept ca la fiecare emisiune ;-) dar asta doar pt ca am pile: doar nu beau bere mereu cu realizatorul emisiunii degeaba, nu?!
Romanule, care esti aici, sau care inca n-ai ajuns dar esti pe drum...baga urechea la bataie si da-ne o ora din duminca ta spre a-ti atinge organul lu'Corti ca sa-ti miscam cilii, sa auzi o vorba de la noi emigrantii care ne traim visul...sa mai auzi o barfa, o melodie...si neaparat avem nevoie de feedback...da-ti un mail, pe adresa rasdioului, pt programul romanesc, ca sa se vada ca suntem...ascultati, interesati, implicati...
ca intreval orar, vin in ajutorul vostru (nu neaparat ca ar fi nevoie, dar mai bine sa fie decat sa nu fie...), si iata orele de emisie:
- Adelaide - Duminica 3:30pm-4:30pm (dupa-amiaza) ora locala
- Melbourne/Brisbane/Sydney - Duminica 4pm-5pm (dupa-amiaza) ora loacala
- Perth - Duminca 2pm-3pm (dupa-amiaza) ora locala
- Romania - Duminica 9am-10am (dimineata) ora locala
- Londra - Duminica 6:30am-7:30am (dimineata, foarte) ora locala
link pt ascultat on-lie: http://www.users.on.net/~pbafm2/stream.html
adresa de mail: pbafm@yahoo.com.au (va rog sa mentionati in subiect - for Romanian Community Programme)
si, evident, pe facebook: http://www.facebook.com/romanianshow
contam pe voi, da?
Multumesc maxim, si va asteptam!
sâmbătă, 23 iunie 2012
celalalt...noutati
dupa cum am promis...si noutatile...
Al' mic i-a fost o ferita o prelungire de 6 luni la contract...a inceput cu 2 luni, dupa care, cu greu, i-au mai oferit 2 luni, iar acum direct 6 luni...e pe drumul cel bun... I-au luat si un calculator nou, performat, cu 3 monitoare...SF nene...i-au marit si nivelul de acces...a primit si card de acces...gata nene Technical Support Officer la guvern...
Tre' sa recunoastem ca am avut ceva emotii, mai ales dupa ce a venit la el la birou, si l-a invitat fara sa poata refua, sa poarte o discutie, un agent special de la serviciul de informatii...ca de, acum are pe mana niscaiva servere ale guvernului...dar toate bune si frumoase acum..pana in decembrie nu-l mai doare capul, iar semnele sunt bune si pe mai departe, ca doar nu-i luau calculator de o palarie de bani, si nu-i cresteau nivelul de securitate asa degeaba, mai ales ca nu e o procedura chiar usoara (ca si aici exista birocratie, aporbari peste aprobari si alte chestii, doar ca aici functioneaza repede)...
In ceea ce ma priveste pe mine...povestea e mai...altfel...
Nu stiu cati stiu, sau cat de mult...dar pana ieri am lucrat la o benzinarie...ca vanzator de noapte...pardon "Console Operator - Customer Service"...in cateva cuvinte, luam banii clientilor pt combustibil, faceam cafele, vindeam lozuri si bilete la loto, faceam receptia la marfa noua, stocurile, puneam marfa in raft si frigidere, si patram curatenia in magazin...toatea astea de la 12 noaptea la 8 dimineata...
Greu...frustrant...murdar...dar munca platita...prost, dar platita...
Am lucrat la ei 3 luni si 3 saptamani...am fost si angajatul lunii, am fost si bagat in concursul pentru cel mai bun cafegiu din Adelaide...frectii...
Am avut noroc de un manager minunat (aussie de origine irlandeza), de colegi in general ok, si am descoperit, sau mai bine zis mi-am confirmat teoriile personale, ca sunt rasist...indienii din india, fix acelasi lucru cu tiganii din romania...si nici cu aborigenii nu mi-e rusine...
Unul din cele mai frustrante lucruri a fost acela ca am cunoscut o multime de oameni, care habar n-aveau sa vorbeasca trei cuvinte in engleza, si care sunt cetateni si au job bun...pana mea...cum dracu au ajuns aia aici, cand noi ne chinuim cu assessment, test de engleza...
Whatever...am scapat acum...cu peripetii, ca la mine asa merg toate! :-)
O sa bat campii un pic printre ceva amintiri, ca sa ajung al povestea din zilele noastre...si ca sa arat de ce eu cred cu tarie in existenta ciclurilor in evolutie...treaba aia cu roata de invarte...dar mereu pe un plan ascendent, direct proportional cu nivelul aspiratiilor si al dorintelor...sau doar asa, ca mi-am amintit de vara lu' 2005...
In 2005 eram la jumatatea ultimului an de facultate...in vara aia aveam de predat Disertatia - lucrarea scrisa, o frectie de teorie a arhitecturii, dupa care Prediploma - studiu urbanistic premergator proiectului de diploma, alta frectie, si Diploma - proiectul tehnic, frectia finala...
Prin 2004 ma cam saturasem de firma la care lucrasem deja de vreo 2 ani, si ma simteam tare nedreptatit de patron, si cum eram in ultimul an de scoala, se sculase arhitectul din mine, cu tupeu si pretentii de mare artist...drept urmare mi-am dat demisia....cautand recunoasterea profesionala in cadrul altor firme...
Si asa am ajuns ... "Referent Comercial", adica fix agent de vanzari, pentru BADUC SA...furnizor de materiale de constructii...si uite asa am bantuit eu in primavara-vara lui 2005, cu masina de servici, la costum si cravata, santierele Bucurestiului...a fost frumos, educativ si clar o experienta pozitiva in ceea ce priveste cunoasterea materialelor de consctrucii si tehnicilor de punere in opera...dar doar atat...ca ma plictiseam repede pe vremea aia, si dupa 3 luni de munca al ei deja ma apucase dorul de duca...
Asa ca, dupa ce am luat licenta (Disertatia), am plecat la mare, cu cativa prieteni, cu masina de servici...fara sa anunt pe nimeni de la munca... M-am intors dupa cateva zile, si surpriza...nu m-au dat afara...dar eu eram deja hotarat sa plec de la ei...
Le-am lasat masina, si am plecat iar la mare, de unde mi-am dat demisia...
Mergeam cu cortul pe vremea aia, in Mamaia...si cum stateam eu asa, la umbra, am scris prima mea scrisoare de demisie, pe care am pus-o in plic... si via posta romana am demisionat...
La ceva vreme dupa aceasta poveste, am luat si diploma, mi-am facut si firma, si lucrurile mergeau din ce in ce mai bine...
In 2012...impingeam mopul prin magazinul benzinariei...frustranta treaba...de trei luni tot aplicam la joburi, care erau din ce in ce mai putine pe masura ce ne apropiam de sfarsitul anului financiar (care la noi e pe 30 iunie - 1 iulie)...si de trei luni mai prindeam cate un interviu, ratacit...vreo 4 in total...si toate niste succesuri rasunatoare dar fara finalizare...recrutoarea care a avut grija de mine in perioada asta, care mi-a aranjat toate interviurile, mi-a spus ca pur si simplu am avut ghinion...toti cu care am discutat au fost foarte incantati de mine, dar mereu a aparut cate unul care avea experienta fix pe jobul la care sustinusem eu interviul...
Dupa vreo 3 saptamani de liniste...nu tu interviuri...nu tu aplicatii la joburi noi (nu pt ca nu mai cautam eu, dar pt ca nu mai apareau joburi noi)...ma suna recrutoarea sa imi spuna ca a aplicat o noua strategie, si anume "reverse market"...si ca a avut succes si mi-a asigurat in interviu cu sanse foarte foarte mari de reusita...
Ca paranteza, aceasta strategie noua in piata recrutarilor, presupune ca recrutorul sa propuna candidatul inainte ca angajatorul sa aiba in job liber, iar angajatorul sa gaseasca o pozitie pt omul propus...
Drept urmare, in joia dinainte placarii noastre la Melbourne, ma intalnesc cu recrutoarea, si progamez interviul pentru sapatamana care urma intoarcerii din vacanta...
Angajatorul un grec, conducatorul suprem al uneia din cele mai mari firme de constructii din Australia de Sud...Ne vedem, ne simpatizam si stabilim ca ma va suna el cand va avea o pozitie pentru mine...A doua zi, de dimineata, ma suna grecul sa-mi ofere un job de verificator de desene.
Adica: inginerii proiectanti inventeaza proiectul, desenatorii de detalii fac desenele de executie, dar pana sa intre in productie trebuiesc veirificate ca sa respecte dimensiuni, specificatii si norme...asta ar fi trebuit sa fac eu...ca salar' mi-a oferit 41800 pe an, contract pemanent...asta se intampla Vineri...iar Luni la 11 eram deja programat la medicale iar dupa, la pranz, eram asteptat sa semnez contractul...
Va imgaginati ca am zis da instant...eram super-mega-ultra bucuros...iesise soarele pe strada mea!
Sambata aranjam de un gratar si o bauta la niste prieteni dragi in Adelaide...Nu am ajuns la ei bine, nu am apucat sa beau primul pahar de tarie, ca hop imi suna celularul...numar de mobil necunoscut...
Raspund, si nu apuc sa ma dezmeticesc cum trebuie sa ma trezesc cu o alta oferta de munca, de data asta ca desenator...La jobul asta aplicasem cu vreo luna inainte, si nu primisem nici un raspuns pana atunci...
Am stabilit intalnirea pentru Luni dimineata, inainte de a semna contractul cu grecul...ca sa apuc sa vad ce si cum era cu oferta asta...
Tipul, directorul general, aussie de la mama lui, cu experienta in domeniu si cunostinte tehnice solide, m-a atras intr-o discutie de 2 ore foarte interesanta...La sfarsit ma intreaba de bani...
I-am spus de la inceput ca mai am o oferta pe care aproape o acceptasem (i-am povestit de grec, si ca dupa ce termin intalnirea cu el, daca nu ajungem la o intelegere, accept jobul de la grec) cu contract permanent si 41,8k pe an, adica vreo 21 de dolari pe ora, la care tipul imi zice ca-mi va face si el o oferta, tot permanent...dupa cateva minute in care omul s-a calculat si s-a gandit imi propune 55000 pe an! 26 si ceva pe ora!
Nu-mi venea sa cred! I-am spus ca sincer m-a luat prin surprindere...chiar nu ma asteptam la asa noroc! Deodata aveam de ales!
Evident ca am acceptat jobul de desenator! L-am sunat pe grec, i-am multumit si l-am refuzat...
Acum urma distractia cu demisia de la benzinarie! Astia, pana atunci, erau prietenii mei cei mai buni...imi doreau succes la fiecare discutie, mi-au promis ca atunci cand voi gasi job ma vor lasa sa plec fara nici o problema...frectii la picior de lemn.
Acasa, m-am cherchelit un pic, m-am bucurat mai mult, si am pus mana pe telefon...cand l-am sunat pe manager sa-i spun ca am batut plama, si ca incept peste o saptamana jobul nou, l-au apucat pandaliile la telefon...ca contractul cu ei, instruirea, timpul lor investit in mine...ca sunt cel mai bun om al lui si ca vreau sa plec prea brusc, si asa ceva nu se poate...ca macar 2 saptamani sa le dau aviz...
Panica...Nervi...Sictir si nepasare...
Am rasculat romanul din mine, si i-am spus ca am doare-n cur de povestile astea...ca pana atunci am fost calul lor de bataie, pt 15 dolari pe ora (cel mai mic salariu din toata compania)...dar ca s-a terminat si ca plec, simplu...
Acum suntem prieteni...a inteles ca el a sarit calul primul...evident ca totul s-a ptrecut intr-o discutie in care ne-am cerut scuze reciproc...ne-am inteles sa mai lucrez o saptamana la el, ca sa ii dau timp sa gaseasca pe altcineva care sa ma inlocuiasca...e greu cu turele de noapte: esti singur cuc in toata benzinaria, multi bani pe mana, multe treburi de facut, plus ca nopatea vin numai betivi, drogati si aborigeni...
Dar acum s-a terminat...oficial nu mai lucrez la benzinarie de ieri, cand a fost ultima noapte acolo...iar de Luni incept noul job!
Sa fie cu noroc!
Al' mic i-a fost o ferita o prelungire de 6 luni la contract...a inceput cu 2 luni, dupa care, cu greu, i-au mai oferit 2 luni, iar acum direct 6 luni...e pe drumul cel bun... I-au luat si un calculator nou, performat, cu 3 monitoare...SF nene...i-au marit si nivelul de acces...a primit si card de acces...gata nene Technical Support Officer la guvern...
Tre' sa recunoastem ca am avut ceva emotii, mai ales dupa ce a venit la el la birou, si l-a invitat fara sa poata refua, sa poarte o discutie, un agent special de la serviciul de informatii...ca de, acum are pe mana niscaiva servere ale guvernului...dar toate bune si frumoase acum..pana in decembrie nu-l mai doare capul, iar semnele sunt bune si pe mai departe, ca doar nu-i luau calculator de o palarie de bani, si nu-i cresteau nivelul de securitate asa degeaba, mai ales ca nu e o procedura chiar usoara (ca si aici exista birocratie, aporbari peste aprobari si alte chestii, doar ca aici functioneaza repede)...
In ceea ce ma priveste pe mine...povestea e mai...altfel...
Nu stiu cati stiu, sau cat de mult...dar pana ieri am lucrat la o benzinarie...ca vanzator de noapte...pardon "Console Operator - Customer Service"...in cateva cuvinte, luam banii clientilor pt combustibil, faceam cafele, vindeam lozuri si bilete la loto, faceam receptia la marfa noua, stocurile, puneam marfa in raft si frigidere, si patram curatenia in magazin...toatea astea de la 12 noaptea la 8 dimineata...
Greu...frustrant...murdar...dar munca platita...prost, dar platita...
Am lucrat la ei 3 luni si 3 saptamani...am fost si angajatul lunii, am fost si bagat in concursul pentru cel mai bun cafegiu din Adelaide...frectii...
Am avut noroc de un manager minunat (aussie de origine irlandeza), de colegi in general ok, si am descoperit, sau mai bine zis mi-am confirmat teoriile personale, ca sunt rasist...indienii din india, fix acelasi lucru cu tiganii din romania...si nici cu aborigenii nu mi-e rusine...
Unul din cele mai frustrante lucruri a fost acela ca am cunoscut o multime de oameni, care habar n-aveau sa vorbeasca trei cuvinte in engleza, si care sunt cetateni si au job bun...pana mea...cum dracu au ajuns aia aici, cand noi ne chinuim cu assessment, test de engleza...
Whatever...am scapat acum...cu peripetii, ca la mine asa merg toate! :-)
O sa bat campii un pic printre ceva amintiri, ca sa ajung al povestea din zilele noastre...si ca sa arat de ce eu cred cu tarie in existenta ciclurilor in evolutie...treaba aia cu roata de invarte...dar mereu pe un plan ascendent, direct proportional cu nivelul aspiratiilor si al dorintelor...sau doar asa, ca mi-am amintit de vara lu' 2005...
In 2005 eram la jumatatea ultimului an de facultate...in vara aia aveam de predat Disertatia - lucrarea scrisa, o frectie de teorie a arhitecturii, dupa care Prediploma - studiu urbanistic premergator proiectului de diploma, alta frectie, si Diploma - proiectul tehnic, frectia finala...
Prin 2004 ma cam saturasem de firma la care lucrasem deja de vreo 2 ani, si ma simteam tare nedreptatit de patron, si cum eram in ultimul an de scoala, se sculase arhitectul din mine, cu tupeu si pretentii de mare artist...drept urmare mi-am dat demisia....cautand recunoasterea profesionala in cadrul altor firme...
Si asa am ajuns ... "Referent Comercial", adica fix agent de vanzari, pentru BADUC SA...furnizor de materiale de constructii...si uite asa am bantuit eu in primavara-vara lui 2005, cu masina de servici, la costum si cravata, santierele Bucurestiului...a fost frumos, educativ si clar o experienta pozitiva in ceea ce priveste cunoasterea materialelor de consctrucii si tehnicilor de punere in opera...dar doar atat...ca ma plictiseam repede pe vremea aia, si dupa 3 luni de munca al ei deja ma apucase dorul de duca...
Asa ca, dupa ce am luat licenta (Disertatia), am plecat la mare, cu cativa prieteni, cu masina de servici...fara sa anunt pe nimeni de la munca... M-am intors dupa cateva zile, si surpriza...nu m-au dat afara...dar eu eram deja hotarat sa plec de la ei...
Le-am lasat masina, si am plecat iar la mare, de unde mi-am dat demisia...
Mergeam cu cortul pe vremea aia, in Mamaia...si cum stateam eu asa, la umbra, am scris prima mea scrisoare de demisie, pe care am pus-o in plic... si via posta romana am demisionat...
La ceva vreme dupa aceasta poveste, am luat si diploma, mi-am facut si firma, si lucrurile mergeau din ce in ce mai bine...
In 2012...impingeam mopul prin magazinul benzinariei...frustranta treaba...de trei luni tot aplicam la joburi, care erau din ce in ce mai putine pe masura ce ne apropiam de sfarsitul anului financiar (care la noi e pe 30 iunie - 1 iulie)...si de trei luni mai prindeam cate un interviu, ratacit...vreo 4 in total...si toate niste succesuri rasunatoare dar fara finalizare...recrutoarea care a avut grija de mine in perioada asta, care mi-a aranjat toate interviurile, mi-a spus ca pur si simplu am avut ghinion...toti cu care am discutat au fost foarte incantati de mine, dar mereu a aparut cate unul care avea experienta fix pe jobul la care sustinusem eu interviul...
Dupa vreo 3 saptamani de liniste...nu tu interviuri...nu tu aplicatii la joburi noi (nu pt ca nu mai cautam eu, dar pt ca nu mai apareau joburi noi)...ma suna recrutoarea sa imi spuna ca a aplicat o noua strategie, si anume "reverse market"...si ca a avut succes si mi-a asigurat in interviu cu sanse foarte foarte mari de reusita...
Ca paranteza, aceasta strategie noua in piata recrutarilor, presupune ca recrutorul sa propuna candidatul inainte ca angajatorul sa aiba in job liber, iar angajatorul sa gaseasca o pozitie pt omul propus...
Drept urmare, in joia dinainte placarii noastre la Melbourne, ma intalnesc cu recrutoarea, si progamez interviul pentru sapatamana care urma intoarcerii din vacanta...
Angajatorul un grec, conducatorul suprem al uneia din cele mai mari firme de constructii din Australia de Sud...Ne vedem, ne simpatizam si stabilim ca ma va suna el cand va avea o pozitie pentru mine...A doua zi, de dimineata, ma suna grecul sa-mi ofere un job de verificator de desene.
Adica: inginerii proiectanti inventeaza proiectul, desenatorii de detalii fac desenele de executie, dar pana sa intre in productie trebuiesc veirificate ca sa respecte dimensiuni, specificatii si norme...asta ar fi trebuit sa fac eu...ca salar' mi-a oferit 41800 pe an, contract pemanent...asta se intampla Vineri...iar Luni la 11 eram deja programat la medicale iar dupa, la pranz, eram asteptat sa semnez contractul...
Va imgaginati ca am zis da instant...eram super-mega-ultra bucuros...iesise soarele pe strada mea!
Sambata aranjam de un gratar si o bauta la niste prieteni dragi in Adelaide...Nu am ajuns la ei bine, nu am apucat sa beau primul pahar de tarie, ca hop imi suna celularul...numar de mobil necunoscut...
Raspund, si nu apuc sa ma dezmeticesc cum trebuie sa ma trezesc cu o alta oferta de munca, de data asta ca desenator...La jobul asta aplicasem cu vreo luna inainte, si nu primisem nici un raspuns pana atunci...
Am stabilit intalnirea pentru Luni dimineata, inainte de a semna contractul cu grecul...ca sa apuc sa vad ce si cum era cu oferta asta...
Tipul, directorul general, aussie de la mama lui, cu experienta in domeniu si cunostinte tehnice solide, m-a atras intr-o discutie de 2 ore foarte interesanta...La sfarsit ma intreaba de bani...
I-am spus de la inceput ca mai am o oferta pe care aproape o acceptasem (i-am povestit de grec, si ca dupa ce termin intalnirea cu el, daca nu ajungem la o intelegere, accept jobul de la grec) cu contract permanent si 41,8k pe an, adica vreo 21 de dolari pe ora, la care tipul imi zice ca-mi va face si el o oferta, tot permanent...dupa cateva minute in care omul s-a calculat si s-a gandit imi propune 55000 pe an! 26 si ceva pe ora!
Nu-mi venea sa cred! I-am spus ca sincer m-a luat prin surprindere...chiar nu ma asteptam la asa noroc! Deodata aveam de ales!
Evident ca am acceptat jobul de desenator! L-am sunat pe grec, i-am multumit si l-am refuzat...
Acum urma distractia cu demisia de la benzinarie! Astia, pana atunci, erau prietenii mei cei mai buni...imi doreau succes la fiecare discutie, mi-au promis ca atunci cand voi gasi job ma vor lasa sa plec fara nici o problema...frectii la picior de lemn.
Acasa, m-am cherchelit un pic, m-am bucurat mai mult, si am pus mana pe telefon...cand l-am sunat pe manager sa-i spun ca am batut plama, si ca incept peste o saptamana jobul nou, l-au apucat pandaliile la telefon...ca contractul cu ei, instruirea, timpul lor investit in mine...ca sunt cel mai bun om al lui si ca vreau sa plec prea brusc, si asa ceva nu se poate...ca macar 2 saptamani sa le dau aviz...
Panica...Nervi...Sictir si nepasare...
Am rasculat romanul din mine, si i-am spus ca am doare-n cur de povestile astea...ca pana atunci am fost calul lor de bataie, pt 15 dolari pe ora (cel mai mic salariu din toata compania)...dar ca s-a terminat si ca plec, simplu...
Acum suntem prieteni...a inteles ca el a sarit calul primul...evident ca totul s-a ptrecut intr-o discutie in care ne-am cerut scuze reciproc...ne-am inteles sa mai lucrez o saptamana la el, ca sa ii dau timp sa gaseasca pe altcineva care sa ma inlocuiasca...e greu cu turele de noapte: esti singur cuc in toata benzinaria, multi bani pe mana, multe treburi de facut, plus ca nopatea vin numai betivi, drogati si aborigeni...
Dar acum s-a terminat...oficial nu mai lucrez la benzinarie de ieri, cand a fost ultima noapte acolo...iar de Luni incept noul job!
Sa fie cu noroc!
celalalt...prima vacanta...urmeaza noutati
...in sfarsit...
...mai scriu si eu pe aici...
...am avut si noi prima vacanta, cu luat liber de la munci, cu planuit traseul automobilistic, cu facut bagaje...vacanta nene...la 6 luni de la sosirea in Oz am ales cu inima impacata destinatia primei noastre vacante...
Am fost la Melbourne! Am plecat de Vineri la pranz din Adelaide, cu masina, si seara pe la 10 si ceva am ajuns in Melbourne! Am stat pana Luni la pranz cand am plecat spre casa, drum care spre surprinderea noastra l-am facut mai repede cu vreo ora (780km - 9 ore dus, 8 ore intors).
Oras frumos domne'...Gazdele minunate...Vremea era la ciclu...cam capricioasa...dar n-a contat atat de mult...Ne-am simtit extraordinar de bine!
Am fost intrbati daca ne-am muta acolo...cea mai grea intrebare...
E frumos la noi la tara...e mai aerisit, mai putin trafic, dar prea liniste...
E frumos in Melbourne...e cosmopolit...e modern, viu, ingust in strazi si aglomerat in trafic...
Eu unul m-as muta...dar la mai cald...adica si iarna sa fie cald. Nu ca la noi ar fi foarte frig (la noi in sud, nu in casa - casa noastra e exceptie, reprezinte polul frigului din Adelaide...cred ca mai cald era la cort...) dar as vrea o iarna ca in Darwin, sau Cairns, sau macar Sydeny...
Am zis ca vom vizita pentru cateva zile toate orasele mari, in urmatorul an si jumatate, cat mai avem din sponsorizare...dupa care vom decide...
Pana atunci, cateva poze, si inca o data multumiri comitetului de primire/gazduire: ne-am simtit excelent, am fost primiti si tratati ca familie... De mult timp n-am mai cunoscut romani asa de prietenosi si demni de admirat! Multumim, si speram sa va simtiti la fel de bine si voi cand veti veni la noi!
...si ca sa va faceti o idee...iata si Adelaide, in prima zi de iarna oficiala, la rasaritul soarelui...
...mai scriu si eu pe aici...
...am avut si noi prima vacanta, cu luat liber de la munci, cu planuit traseul automobilistic, cu facut bagaje...vacanta nene...la 6 luni de la sosirea in Oz am ales cu inima impacata destinatia primei noastre vacante...
Am fost la Melbourne! Am plecat de Vineri la pranz din Adelaide, cu masina, si seara pe la 10 si ceva am ajuns in Melbourne! Am stat pana Luni la pranz cand am plecat spre casa, drum care spre surprinderea noastra l-am facut mai repede cu vreo ora (780km - 9 ore dus, 8 ore intors).
Oras frumos domne'...Gazdele minunate...Vremea era la ciclu...cam capricioasa...dar n-a contat atat de mult...Ne-am simtit extraordinar de bine!
Am fost intrbati daca ne-am muta acolo...cea mai grea intrebare...
E frumos la noi la tara...e mai aerisit, mai putin trafic, dar prea liniste...
E frumos in Melbourne...e cosmopolit...e modern, viu, ingust in strazi si aglomerat in trafic...
Eu unul m-as muta...dar la mai cald...adica si iarna sa fie cald. Nu ca la noi ar fi foarte frig (la noi in sud, nu in casa - casa noastra e exceptie, reprezinte polul frigului din Adelaide...cred ca mai cald era la cort...) dar as vrea o iarna ca in Darwin, sau Cairns, sau macar Sydeny...
Am zis ca vom vizita pentru cateva zile toate orasele mari, in urmatorul an si jumatate, cat mai avem din sponsorizare...dupa care vom decide...
Pana atunci, cateva poze, si inca o data multumiri comitetului de primire/gazduire: ne-am simtit excelent, am fost primiti si tratati ca familie... De mult timp n-am mai cunoscut romani asa de prietenosi si demni de admirat! Multumim, si speram sa va simtiti la fel de bine si voi cand veti veni la noi!
...si ca sa va faceti o idee...iata si Adelaide, in prima zi de iarna oficiala, la rasaritul soarelui...
marți, 24 aprilie 2012
celalalt...una, alta (intamplari, da?)
...si dupa ce a trecut atata vreme de cand nu am mai scris ceva nou, tot refuz din lipsa de stare de spirit sa imi fac o autocritica si sa va scriu despre viata noastra de aici in ceea ce priveste munca si cum s-au asezat lucrurile...
...dar o sa va povestesc doua intamplari care arata ceea ce inseamna australia, si tampitii care o populam.
Prima povestioara incepe cu biletele noastre de avion pentru plecare din Romania. Am zburat cu Taromul de la Bucuresti la Istanbul, de acolo cu Etihad pana la Sidney, prin Abu-Dhabi.
Am totalizat un numar de 9000 si ceva de mile de zbor, ceea ce s-au transformat in 9000 si ceva de puncte de fidelitate al compania Etihad, echivalentul a 90 de AUD (dolari australieni).
9000+ de puncte eu, 9000+ fratimiu'. Am hotarat sa comandam de acele puncte un iPod/iPhone Dock, o dracie d'aia de infigi telefonul in el, si iti reda muzica pe care o ai pe telefon. O jucarie frumoasa foc, cu telecomanda, cu sunet de inalta fidelitate, care si incarca telefonul...
Am dat comanda online, iar jucaria a fost expediata din Manchester - Anglia, si a ajuns la noi, prin curierat TNT, in 5 zile. Si atunci au inceput problemele...nu mergea bine.
Avea un defect, ceva, din fabrica sau de la transport, nu stim, cert este ca se auzea permanent in boxe un tiuit ca de televizor, foarte deranjant.
Ne-am ingrozit: produs din Anglia, comandat prin companie arabeasca din Emirate, cu destinatia Australia! Cine dracu ne asigura noua garantia, cum returnam produsul, cui mai ales...cacat am zis, ne-am batut joc si de punctele alea de fidelitate...
Dam un mail totusi la Etihad sa le spunem de problema, iar arabii trimit mai departe mailul catre englezi, care au cerut mai multe detalii: adresa exacta de livrare, titularul comenzii, data comenzii, seria produsului si defectele acuzate de noi.
Dupa ce le-am trimis aceste informatii, ne trimite un mail nenea englezul prin care ne anunta ca ne trimit un produs nou, identic, care va fi verificat in prealabil sa functioneze corespunzator...
Ni l-au trimis GRATIS, fara nici o taxa de expeditie, si mai ales FARA SA NE CEARA INAPOI PRODUSUL DEFECT, in ziua aia (a si ajuns deja la noi, totul petrecandu-se intr-un interval de o saptamana, cu tot cu sarbatorile pascale).
Asta inseamna sa te numesti John - nu Ioan, resident in Australia, nu cetatean in Romania.
A doua intamplare s-a petrecut azi.
M-am dus la cumparaturi de una-alta, si m-am oprit sa bag niste benzina in Racheta Alba (masina noastra). La benzinarie, dupa ce am alimentat, imi iau cardul dupa mine (si atat, pt ca nu inchizi masina, sau ridici geamurile, pt ca nu se face aici asa ceva, e safe), si ma indrept, incet si fara griji, ca orice australian, spre nenea care urma sa-mi ia banii...
Din spate, de la pompa de benzina vecina masinii mele, ma striga un nene pe la 60 de ani: hey mate! mate!...in continuare fara griji, tot incet, ma indrept spre geamul lui, sa ii aflu secretul.
Mi-a spus ca tocmai a iesit din spital, si ca nu se simte prea bine, si ca ma roaga sa ii pun si lui benzina de 10 dolari, moment in care imi intinde o hartie de 50 de dolari, si ma roaga sa si platesc in locu lui, ca ii e foarte greu sa se dea jos din masina.
Iau banii, ii alimentez lu' omu' masina, si ma duc sa platesc, dupa care i-am dus restul si chitanta.
Mi-a multumit, si mi-a dorit un ANZAC Day* fericit!
Asa e aici la tara, in Adelaide - Australia de Sud...
V-am pupat!
*"Ziua ANZAC marchează aniversarea a primei mari acţiuni militare, in campania Gallipoli, in care s-au luptat forţele armate ale Australiei şi Noua Zeelandă în timpul Primului Război Mondial. Acronimul ANZAC vine de la Australia şi Noua Zeelandă Army Corps, a cărei soldaţi au fost cunoscut sub numele de Anzacs. Ziua ANZAC este una dintre cele mai importante sarbatori nationale, atât in Australia şi Noua Zeelandă, un exemplu rar de două ţări suverane care sarbatoresc in acelasi timp. Când a izbucnit războiul în 1914, Australia şi Noua Zeelandă au fost dominatii ale Imperiului Britanic pentru treisprezece şi, respectiv, şapte ani.
Campania Gallipoli: În 1915, soldatii Australiei şi Noua Zeelandă au facut parte dintr-o expeditie aliata care a fost detasata in Turcia pentru a captura Peninsula Gallipoli, în conformitate cu un plan de Winston Churchill pentru a deschide drumul spre Marea Neagră pentru flotele marine aliate. Obiectivul a fost de a captura Constantinopol, capitala Imperiului Otoman, care a fost un aliat al Germaniei în timpul războiului. Fortele ANZAC au aterizat la Gallipoli, la 25 aprilie, inyampinati de o rezistenţă acerbă din partea armatei otomane, comandată de către Mustafa Kemal (mai târziu cunoscut sub numele de Atatürk). Ceea ce a fost planificat ca o lovitură îndrăzneaţă de a ii scoate pe turci din război, a devenit rapid un impas, iar campania s-a târât pe timp de opt luni. La sfârşitul anului 1915, forţele aliate au fost evacuate după ce ambele părţi au suferit pierderi grele şi au îndurat greutăţi mari. Victimele aliate au inclus 21.255 din Marea Britanie, aproximativ 10.000 de soldaţi morţi din Franţa, din Australia 8,709, 2,721 din Noua Zeelandă, şi 1358 de la British India. Ştiri despre infrangerea de la Gallipoli au avut un impact profund asupra australienilor şi neozeelandezilor de acasa şi 25 aprilie a devenit rapid ziua în care au comemorat jertfa celor care au murit în război.
Deşi campania Gallipoli nu a reuşit să atingă obiectivele sale militare de capturare a Constantinopolului şi scoaterea Imperiul Otoman din război, acţiunile trupelor Australiei si Noua Zeelanda in timpul campaniei a lăsat moştenire intangibila si puternic: crearea a ceea ce a devenit cunoscut ca o "legenda ANZAC", si care a devenit o parte importantă a identităţii naţionale în ambele ţări." - sursa Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Anzac_Day
...dar o sa va povestesc doua intamplari care arata ceea ce inseamna australia, si tampitii care o populam.
Prima povestioara incepe cu biletele noastre de avion pentru plecare din Romania. Am zburat cu Taromul de la Bucuresti la Istanbul, de acolo cu Etihad pana la Sidney, prin Abu-Dhabi.
Am totalizat un numar de 9000 si ceva de mile de zbor, ceea ce s-au transformat in 9000 si ceva de puncte de fidelitate al compania Etihad, echivalentul a 90 de AUD (dolari australieni).
9000+ de puncte eu, 9000+ fratimiu'. Am hotarat sa comandam de acele puncte un iPod/iPhone Dock, o dracie d'aia de infigi telefonul in el, si iti reda muzica pe care o ai pe telefon. O jucarie frumoasa foc, cu telecomanda, cu sunet de inalta fidelitate, care si incarca telefonul...
Am dat comanda online, iar jucaria a fost expediata din Manchester - Anglia, si a ajuns la noi, prin curierat TNT, in 5 zile. Si atunci au inceput problemele...nu mergea bine.
Avea un defect, ceva, din fabrica sau de la transport, nu stim, cert este ca se auzea permanent in boxe un tiuit ca de televizor, foarte deranjant.
Ne-am ingrozit: produs din Anglia, comandat prin companie arabeasca din Emirate, cu destinatia Australia! Cine dracu ne asigura noua garantia, cum returnam produsul, cui mai ales...cacat am zis, ne-am batut joc si de punctele alea de fidelitate...
Dam un mail totusi la Etihad sa le spunem de problema, iar arabii trimit mai departe mailul catre englezi, care au cerut mai multe detalii: adresa exacta de livrare, titularul comenzii, data comenzii, seria produsului si defectele acuzate de noi.
Dupa ce le-am trimis aceste informatii, ne trimite un mail nenea englezul prin care ne anunta ca ne trimit un produs nou, identic, care va fi verificat in prealabil sa functioneze corespunzator...
Ni l-au trimis GRATIS, fara nici o taxa de expeditie, si mai ales FARA SA NE CEARA INAPOI PRODUSUL DEFECT, in ziua aia (a si ajuns deja la noi, totul petrecandu-se intr-un interval de o saptamana, cu tot cu sarbatorile pascale).
Asta inseamna sa te numesti John - nu Ioan, resident in Australia, nu cetatean in Romania.
A doua intamplare s-a petrecut azi.
M-am dus la cumparaturi de una-alta, si m-am oprit sa bag niste benzina in Racheta Alba (masina noastra). La benzinarie, dupa ce am alimentat, imi iau cardul dupa mine (si atat, pt ca nu inchizi masina, sau ridici geamurile, pt ca nu se face aici asa ceva, e safe), si ma indrept, incet si fara griji, ca orice australian, spre nenea care urma sa-mi ia banii...
Din spate, de la pompa de benzina vecina masinii mele, ma striga un nene pe la 60 de ani: hey mate! mate!...in continuare fara griji, tot incet, ma indrept spre geamul lui, sa ii aflu secretul.
Mi-a spus ca tocmai a iesit din spital, si ca nu se simte prea bine, si ca ma roaga sa ii pun si lui benzina de 10 dolari, moment in care imi intinde o hartie de 50 de dolari, si ma roaga sa si platesc in locu lui, ca ii e foarte greu sa se dea jos din masina.
Iau banii, ii alimentez lu' omu' masina, si ma duc sa platesc, dupa care i-am dus restul si chitanta.
Mi-a multumit, si mi-a dorit un ANZAC Day* fericit!
Asa e aici la tara, in Adelaide - Australia de Sud...
V-am pupat!
*"Ziua ANZAC marchează aniversarea a primei mari acţiuni militare, in campania Gallipoli, in care s-au luptat forţele armate ale Australiei şi Noua Zeelandă în timpul Primului Război Mondial. Acronimul ANZAC vine de la Australia şi Noua Zeelandă Army Corps, a cărei soldaţi au fost cunoscut sub numele de Anzacs. Ziua ANZAC este una dintre cele mai importante sarbatori nationale, atât in Australia şi Noua Zeelandă, un exemplu rar de două ţări suverane care sarbatoresc in acelasi timp. Când a izbucnit războiul în 1914, Australia şi Noua Zeelandă au fost dominatii ale Imperiului Britanic pentru treisprezece şi, respectiv, şapte ani.
Campania Gallipoli: În 1915, soldatii Australiei şi Noua Zeelandă au facut parte dintr-o expeditie aliata care a fost detasata in Turcia pentru a captura Peninsula Gallipoli, în conformitate cu un plan de Winston Churchill pentru a deschide drumul spre Marea Neagră pentru flotele marine aliate. Obiectivul a fost de a captura Constantinopol, capitala Imperiului Otoman, care a fost un aliat al Germaniei în timpul războiului. Fortele ANZAC au aterizat la Gallipoli, la 25 aprilie, inyampinati de o rezistenţă acerbă din partea armatei otomane, comandată de către Mustafa Kemal (mai târziu cunoscut sub numele de Atatürk). Ceea ce a fost planificat ca o lovitură îndrăzneaţă de a ii scoate pe turci din război, a devenit rapid un impas, iar campania s-a târât pe timp de opt luni. La sfârşitul anului 1915, forţele aliate au fost evacuate după ce ambele părţi au suferit pierderi grele şi au îndurat greutăţi mari. Victimele aliate au inclus 21.255 din Marea Britanie, aproximativ 10.000 de soldaţi morţi din Franţa, din Australia 8,709, 2,721 din Noua Zeelandă, şi 1358 de la British India. Ştiri despre infrangerea de la Gallipoli au avut un impact profund asupra australienilor şi neozeelandezilor de acasa şi 25 aprilie a devenit rapid ziua în care au comemorat jertfa celor care au murit în război.
Deşi campania Gallipoli nu a reuşit să atingă obiectivele sale militare de capturare a Constantinopolului şi scoaterea Imperiul Otoman din război, acţiunile trupelor Australiei si Noua Zeelanda in timpul campaniei a lăsat moştenire intangibila si puternic: crearea a ceea ce a devenit cunoscut ca o "legenda ANZAC", si care a devenit o parte importantă a identităţii naţionale în ambele ţări." - sursa Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Anzac_Day
luni, 19 martie 2012
The Job...and niste ganduri (Little)
Uite ca a venit momentul sa mai arunc si eu un Post pe blog.
Multe s-au intamplat de la ultimul post si toate sunt spre bine.
Cel mai important dintre ele este Job-ul, care a venit in momentul perfect. Nu cred ca se putea o sincronizare mai buna. Pe scurt, a prins un post tehnic, mai exact Server Migration Technician, adica ma ocup cu migrarea a 3 servere de pe Win Serv 2003 pe Win Serv 2008 R2 64bit.
Jobul este bine platit, dar tinand cont de faptul ca este primul job in Australia eu il clasez la excelent.
Am invatat multe din experienta asta. Cel mai important este ca aici, fata de romania, trebuie sa iti arati interesul. In limba romana ar fii ceva de genul “trebuie sa-l stresez cu telefoane si mail-uri”. Aici asa se face, aici nu deranjezi pe nimeni, nu se sictireste nimeni si nici nu te f**e undeva...
Ce am mai invatat este ca prezentarea este vitala, dar stai...nu oricum. Daca te duci la interviu, pentru un job de muncitor, la costum iti atrage atentia. Trebuie sa fii imbracat comod si cu haine corespunzatoare. Daca te duci la interviu pentru job de birou, te duci la costum si cand esti la munca, esti la camasa si pantaloni office. Nu in slapi sau in pantaloni scurti, nu cu decolteu sau fusta scurta, nu cu blugi cacati pe tine sau cercei cumparati de la ursarii din colt sau facuti manual de puscariasii din jilava. Esti la birou...esti office. (punct)
Next, este socializarea si atitudinea fata de angajat... Cand m-am angajat A VENIT seful cel mare sa ma cunoasca. A VENIT... Mare director (trust me, nu este doar un simplu director) a venit sa salute un parlit de tehnician.
Mi-a strans mana si mi-a urat bun venit in echipa. Realizati ca nu mai aveam loc pe strada sau la birou... :D
Am aflat apoi ca aici nu este ca la noi. Omu ala are puterea sa concedieze tot departamentul si el a venit si a vorbit cu mine ca si cand eu as fii seful lui. Asa este aici, seful si angajatul sunt egali in respect si in drepturi.
Respectul este un lucru extrem de important in OZ si ca roman este destul de greu sa accepti asa ceva si sa si crezi ca este fara vre-un interes, pentru ca vii dintr-un loc unde sefu iti este calaul iar colegii nu fac altceva decat sa fie ipocriti si sa te manance le la spate. Respectul si colegialitatea lipsesc total...in romania.
Restul merge bine, acum ca a venit si primul
salariu si am vazut adevarata putere a banului. Este mare...
Oricat castigi iti ajunge sa duci o viata decenta, unde sa nu iti lipseasca nimic.
Si australia are bubele ei, are aurolacii ei, are betivii ei, nespalatii, vecinii nebuni, batranii enervanti, teparii, soferii idioti, produse scumpe, servicii publice mai proaste, politicienii corupti,legi tampite, etc. Diferenta este ca aici sunt doar la nivel de 5% fata de romania unde sunt aproape de 100%.
Aici este trai...dar cu o conditie, munca este munca. Aici intru la munca la ora 8 si am prima pauza la ora 11. Poti sa iesi si intre timp, dar nu ar avea un rezultat bun daca te vede seful... Aici la ora 8 toata lumea este la birou...nu mai exista cafeaua matinala, socializarea de dimineata sau frecarea de duda.
Daca muncesti...traiesti, esti apreciat si respectat si iti permiti de toate.
Cand le spun celor din romania spun ca nu este adevarat...ca in romania este munca grea nene.
Va spun sincer, in romania este frectie. Va spun pentru ca stiu cum eram si eu, statea ziua la munca...din ora in ora la pauza, am munci de 10000 de ori peste program si chiar si pana la 1-2 noaptea si pe gratis... Tot nu se compara, aici muncesti 8 ore, nu 6, nu 7 si nici 12. Dar in acele 8 ore este munca. Stateam la munca 8-9 ore, dar munca...cred ca strangeam in total 3-4 ore. motivul pentru care stateam 12 ore? Este ca in romania in 12 de stat la birou, acumulam 7-8 ore muncite.
Diferenta dintre aici si romania nu este de politica sau de locatie cu este de nivelul de prostie a omenilor. Faptul ca nu inteleg ca daca esti eficient si corect, iti este TIE mai usor...
Next subject...vremea (este la moda si este prima intrebare pe care o primesti dimineata)
What do think about the weather? Think it`s gonna be any better today?
Aici subiectul vremea este ca in romania subiectul Basescu si Ministrii lui... :) Aia trancane la TV si trancane degeaba, dar in schimb toata lumea stie... ;)
Gata si vara...inca mai este cald si soare, dar nu mai se poate face baie sau sa stai seara in tricou. O sa experimentam prima iarna australiana.
Nu stiu daca a citit cineva, dar zilele trecute South Australia a fost lovita de o furtuna destul de nasoala. Adelaide a fost lovit intr-o singura seara 14.000 de fulgere. Nu au mers trenurile 2-3 ore, aeroportul a fost inchis, 3000 de case au ramas fara curent...etc. Daca asa este iarna atunci...
Concluzie: Este bine...pana acum este exact cu ne asteptam. Totul este frumos si totul este bine pus la punct. Oamenii sunt fantastici...prietenosi, petrecareti, sociabili si mai ale de incredere. Astia chiar nu prea mint...iti spune in fata ce are de spus si gata. Sa vina in romania sa faca asa si in 2 zile sunt batuti ca vinetele. :))
Sunt asa de senili si fericiti incat zici ca sunt idioti si redusi...defapt australianul, in contradictie cu zvonurile din popor, nu sunt deloc prosti, decat vinerea, sambata si dunimica seara...cand se imbata praf. In rest sunt niste oameni extrem de eficienti si de buni in ceea ce fac. Noi interpretam gresit informatia... Noi iesim din scoala destepti si stim de toate, ei ies din scoala si stiu doar 1 sau 2 lucruri, dar la alea ne bat de nu ne vedem. Lucrez la birou si sunt inconjurat de australieni si va spun sincer, daca ala este admin de server, pai un IT manager din romania este cacat de oaie pe langa asta. Iti descrie absolut tot prin cuvinte si doar din memorie...
Dovada este in faptul ca totul merge bine si toti sunt eficienti...
Uite un lucru care trebuie sa te gandesti inainte sa emigrezi:
A fii hotarat sa emigrezi este la fel ca si cand ai fii hotarat sa muncesti bine si mult.
PS: Totul este o parere personala si nu ca sunt eu marele australian, doar ca inca am proaspat in minte de unde am plecat si pot sa compar cu unde am ajuns.
See ya...
Multe s-au intamplat de la ultimul post si toate sunt spre bine.
Cel mai important dintre ele este Job-ul, care a venit in momentul perfect. Nu cred ca se putea o sincronizare mai buna. Pe scurt, a prins un post tehnic, mai exact Server Migration Technician, adica ma ocup cu migrarea a 3 servere de pe Win Serv 2003 pe Win Serv 2008 R2 64bit.
Jobul este bine platit, dar tinand cont de faptul ca este primul job in Australia eu il clasez la excelent.
Am invatat multe din experienta asta. Cel mai important este ca aici, fata de romania, trebuie sa iti arati interesul. In limba romana ar fii ceva de genul “trebuie sa-l stresez cu telefoane si mail-uri”. Aici asa se face, aici nu deranjezi pe nimeni, nu se sictireste nimeni si nici nu te f**e undeva...
Ce am mai invatat este ca prezentarea este vitala, dar stai...nu oricum. Daca te duci la interviu, pentru un job de muncitor, la costum iti atrage atentia. Trebuie sa fii imbracat comod si cu haine corespunzatoare. Daca te duci la interviu pentru job de birou, te duci la costum si cand esti la munca, esti la camasa si pantaloni office. Nu in slapi sau in pantaloni scurti, nu cu decolteu sau fusta scurta, nu cu blugi cacati pe tine sau cercei cumparati de la ursarii din colt sau facuti manual de puscariasii din jilava. Esti la birou...esti office. (punct)
Next, este socializarea si atitudinea fata de angajat... Cand m-am angajat A VENIT seful cel mare sa ma cunoasca. A VENIT... Mare director (trust me, nu este doar un simplu director) a venit sa salute un parlit de tehnician.
Mi-a strans mana si mi-a urat bun venit in echipa. Realizati ca nu mai aveam loc pe strada sau la birou... :D
Am aflat apoi ca aici nu este ca la noi. Omu ala are puterea sa concedieze tot departamentul si el a venit si a vorbit cu mine ca si cand eu as fii seful lui. Asa este aici, seful si angajatul sunt egali in respect si in drepturi.
Respectul este un lucru extrem de important in OZ si ca roman este destul de greu sa accepti asa ceva si sa si crezi ca este fara vre-un interes, pentru ca vii dintr-un loc unde sefu iti este calaul iar colegii nu fac altceva decat sa fie ipocriti si sa te manance le la spate. Respectul si colegialitatea lipsesc total...in romania.
Restul merge bine, acum ca a venit si primul
salariu si am vazut adevarata putere a banului. Este mare...
Oricat castigi iti ajunge sa duci o viata decenta, unde sa nu iti lipseasca nimic.
Si australia are bubele ei, are aurolacii ei, are betivii ei, nespalatii, vecinii nebuni, batranii enervanti, teparii, soferii idioti, produse scumpe, servicii publice mai proaste, politicienii corupti,legi tampite, etc. Diferenta este ca aici sunt doar la nivel de 5% fata de romania unde sunt aproape de 100%.
Aici este trai...dar cu o conditie, munca este munca. Aici intru la munca la ora 8 si am prima pauza la ora 11. Poti sa iesi si intre timp, dar nu ar avea un rezultat bun daca te vede seful... Aici la ora 8 toata lumea este la birou...nu mai exista cafeaua matinala, socializarea de dimineata sau frecarea de duda.
Daca muncesti...traiesti, esti apreciat si respectat si iti permiti de toate.
Cand le spun celor din romania spun ca nu este adevarat...ca in romania este munca grea nene.
Va spun sincer, in romania este frectie. Va spun pentru ca stiu cum eram si eu, statea ziua la munca...din ora in ora la pauza, am munci de 10000 de ori peste program si chiar si pana la 1-2 noaptea si pe gratis... Tot nu se compara, aici muncesti 8 ore, nu 6, nu 7 si nici 12. Dar in acele 8 ore este munca. Stateam la munca 8-9 ore, dar munca...cred ca strangeam in total 3-4 ore. motivul pentru care stateam 12 ore? Este ca in romania in 12 de stat la birou, acumulam 7-8 ore muncite.
Diferenta dintre aici si romania nu este de politica sau de locatie cu este de nivelul de prostie a omenilor. Faptul ca nu inteleg ca daca esti eficient si corect, iti este TIE mai usor...
Next subject...vremea (este la moda si este prima intrebare pe care o primesti dimineata)
What do think about the weather? Think it`s gonna be any better today?
Aici subiectul vremea este ca in romania subiectul Basescu si Ministrii lui... :) Aia trancane la TV si trancane degeaba, dar in schimb toata lumea stie... ;)
Gata si vara...inca mai este cald si soare, dar nu mai se poate face baie sau sa stai seara in tricou. O sa experimentam prima iarna australiana.
Nu stiu daca a citit cineva, dar zilele trecute South Australia a fost lovita de o furtuna destul de nasoala. Adelaide a fost lovit intr-o singura seara 14.000 de fulgere. Nu au mers trenurile 2-3 ore, aeroportul a fost inchis, 3000 de case au ramas fara curent...etc. Daca asa este iarna atunci...
Concluzie: Este bine...pana acum este exact cu ne asteptam. Totul este frumos si totul este bine pus la punct. Oamenii sunt fantastici...prietenosi, petrecareti, sociabili si mai ale de incredere. Astia chiar nu prea mint...iti spune in fata ce are de spus si gata. Sa vina in romania sa faca asa si in 2 zile sunt batuti ca vinetele. :))
Sunt asa de senili si fericiti incat zici ca sunt idioti si redusi...defapt australianul, in contradictie cu zvonurile din popor, nu sunt deloc prosti, decat vinerea, sambata si dunimica seara...cand se imbata praf. In rest sunt niste oameni extrem de eficienti si de buni in ceea ce fac. Noi interpretam gresit informatia... Noi iesim din scoala destepti si stim de toate, ei ies din scoala si stiu doar 1 sau 2 lucruri, dar la alea ne bat de nu ne vedem. Lucrez la birou si sunt inconjurat de australieni si va spun sincer, daca ala este admin de server, pai un IT manager din romania este cacat de oaie pe langa asta. Iti descrie absolut tot prin cuvinte si doar din memorie...
Dovada este in faptul ca totul merge bine si toti sunt eficienti...
Uite un lucru care trebuie sa te gandesti inainte sa emigrezi:
A fii hotarat sa emigrezi este la fel ca si cand ai fii hotarat sa muncesti bine si mult.
PS: Totul este o parere personala si nu ca sunt eu marele australian, doar ca inca am proaspat in minte de unde am plecat si pot sa compar cu unde am ajuns.
See ya...
miercuri, 8 februarie 2012
celalalt... Si am luat si permisele de conducere!
Dragilor, am rezolvat, in sfarsit, si cu ante-penultimul act din procesul de emigrare in Australia - permisul de conducere, pentru auto si moto, fara restrictii!
De ce ante-penultimul?! Pai...dupa permis, urmeaza certificatul de cetatean australian, si ultima chestie - pasaportul australian... Dar pentru astea mai asteptam 4 ani...
Revenind, suntem foarte bucurosi! Procesul, aici in Australia de Sud, presupune ca dupa sosire, in termen de 3 luni calendaristice, sa iti obtii permisul de australia.
Pentru moto:
1) Te duci la Sevice SA - agentia guvernamentala care se ocupa de tot ce inseamna permise, licentieri, inregistrari si inmatriculari - unde platesi 33$ si sustii, pe loc, testul teoretic de legislatie (o frectie si nu prea). Raspunsul il primesti tot pe loc.
2) Presupunand ca l-ai luat, primesti un formular cat jumate de A4, completat cu pixul, de mana, fara nici o stampila, care reprezinta permisul temporar de conducere valabil o luna de zile, timp in care trebuie sa faci un curs practic de 2 ore, in poligon. Acest curs se numeste Rider Safe-Advanced Motorbike Training Course, si care costa cam 330$. Examenul este la fel ca si in Ro, o frectie, in poligon.
3) Dupa trecerea examenului, stai si vezi un filmulet in sala de curs timp de 20 de minute, obligatoriu, despre consumul de alcool si condus. La sfarsitul filmuletului primesti ceea ce se numeste Certificate of Competency pentru moto (R - rider). Felicitari! Ai reusit!
Pentru auto:
1) Te duci la Sevice SA - agentia guvernamentala care se ocupa de tot ce inseamna permise, licentieri, inregistrari si inmatriculari - unde platesi 33$ si sustii, pe loc, testul teoretic de legislatie (o frectie si nu prea). Raspunsul il primesti tot pe loc. Daca ai mai dat o data examenul teoretic pt permisul moto, nu mai trebuie sa il dai si pentru permisul auto.
2) Presupunand ca l-ai luat, primesti un formular cat jumate de A4, completat cu pixul, de mana, fara nici o stampila, care reprezinta permisul temporar de conducere valabil o luna de zile, timp in care trebuie sa sustii examenul practic, pe sosea, cu un instructor autorizat. In Australia de Sud examenul nu se da cu politist, ci cu instructorul auto, dar cu conditia sa nu fie acelasi cu care ai facut si orele de condus.
3) Daca te simti tare-n basca, suni un prieten, aflii nr unui instructor, tot prieten, si te programezi pentru examen...Dar nu o sa fii tare-n basca decat daca ai locuit in Anglia...asa ca suni acelasi instructor de mai sus, si te programezi sa faci 1-2 ore de condus, de scoala cum se spune...Sunt foarte necesare, credeti-ma...
4) Vine vremea sa dai examenul practic...Vine instructorul sa te ia de acasa, si plecati, cu tine la volan. Iti spune pe a 3-a faci la dreapta, dupa care, unde crezi de cuviinta faci o intoarcere la 180 (U-turn)...
Nu e ca in Ro...aici instructorul nu incearca sa te puna in dificultate cu manevre de genul intoarce unde e interzis, sau fa la stanga unde nu ai voie... Nu exista asa ceva...In fine, e lejer...tot ce trebuie sa tii minte este ca inainte de a calca frana te uiti in retrovizoare, inainte sa schimbi directia de mers faci head-check, adica musai sa intorci capul as verifici unghiul mort, in ambele parti, si cel mai important sa nu ocolesti centrul imaginar al intersectiei! L-ai luat intr-un final, evident, ca doar nu esti mai prost decat toate babele si toti mosii senili, sau celelate proaste de la volan (si cand spun proaste, ma refer si la femei si la barbati) (si ca veni vorba, sunt misogin in ceea ce priveste condusul - asta ca m-a intrebat cineva)...
Evident ca primesti tot un Certificate of Competency, dar de data asta pentru auto (C - car)...Felicitari din nou!
Cu amndoua certificatele, sau cu unul dupa caz, si cu permisul de conducere din Ro, si cu hartiuta care atesta ca ai luat testul teoretic, te prezinti la Service SA, unde ti se face o poza, pe loc, semnezi pe ecran cu un pix fara mina, ti se incaseaza iar niste bani - 91$ pentru 2 ani de valabilitate, si incepe joaca.
Sistemul australian e foarte bine pus la punct, in sensul ca pentru a preveni frauda, baietii au zis: 2 oameni din 10 sunt selectati aleator de catre calculator pentru a fi reverificati prin sustinerea unui noi probe practice de condus, cu un ispector de la guvern. Astia cica sunt un fel de Bau-Bau...cica nu prea trece nimeni proba practica cu ei... In fine, noi aveam ceva emotii, pentru ca fiind 2, sansele erau foarte mari ca unul din noi sa fie selectat...
In timp ce asteptam noi in fata ghiseului, dupa ce ne-au luat banii, dupa ce ne-au facut poze, dupa ce ne-au dat permisele romanesti inapoi cu mentiunea ca nu mai sunt valabile pe teritoriul australian, ne zambeste si ne spune felicitari, si ne inmaneaza cate o hartie scoasa la imprimanta care reprezenta permisul nostru de conducere temporar, pe care nu eram nici macar obligati sa il purtam la noi, valabil pana cand ne sosesc prin posta (dar nu ca in Ro, cu recomandata, sa te duci tu ca ultimul jeg de om la posta sa stai la coada cu toti tiganii si nespalatii), la cutiuta din fata casei, permisele definitive...
Asa ca, in sfarsit, am scapat de inca o grija, cu cheltuiala ce-i drept, dar trebuia, asa cu fara regrete ba chiar cu bucurie...Ceea ce ne duce cu gandul la un nou motiv de sarbatoare!
Drept urmare, pentru am trait 32 de ani pe aici prin zona, am zis sa facem si sa vedem ceva ce nu am mai facut si vazut niciodata, decat rar in filme: MONSTER TRUCKS RUMBLE 2012 - USA vs AUSTRALIA
Ne-am luat si bilete, d'alea nici prea prea nici foarte foarte, dar cu acces la Pit Party! ;-)
Abia asteptam! O sa va punem poze, sa va delectati si voi!
Pana atunci... CHEERS!
De ce ante-penultimul?! Pai...dupa permis, urmeaza certificatul de cetatean australian, si ultima chestie - pasaportul australian... Dar pentru astea mai asteptam 4 ani...
Revenind, suntem foarte bucurosi! Procesul, aici in Australia de Sud, presupune ca dupa sosire, in termen de 3 luni calendaristice, sa iti obtii permisul de australia.
Pentru moto:
1) Te duci la Sevice SA - agentia guvernamentala care se ocupa de tot ce inseamna permise, licentieri, inregistrari si inmatriculari - unde platesi 33$ si sustii, pe loc, testul teoretic de legislatie (o frectie si nu prea). Raspunsul il primesti tot pe loc.
2) Presupunand ca l-ai luat, primesti un formular cat jumate de A4, completat cu pixul, de mana, fara nici o stampila, care reprezinta permisul temporar de conducere valabil o luna de zile, timp in care trebuie sa faci un curs practic de 2 ore, in poligon. Acest curs se numeste Rider Safe-Advanced Motorbike Training Course, si care costa cam 330$. Examenul este la fel ca si in Ro, o frectie, in poligon.
3) Dupa trecerea examenului, stai si vezi un filmulet in sala de curs timp de 20 de minute, obligatoriu, despre consumul de alcool si condus. La sfarsitul filmuletului primesti ceea ce se numeste Certificate of Competency pentru moto (R - rider). Felicitari! Ai reusit!
Pentru auto:
1) Te duci la Sevice SA - agentia guvernamentala care se ocupa de tot ce inseamna permise, licentieri, inregistrari si inmatriculari - unde platesi 33$ si sustii, pe loc, testul teoretic de legislatie (o frectie si nu prea). Raspunsul il primesti tot pe loc. Daca ai mai dat o data examenul teoretic pt permisul moto, nu mai trebuie sa il dai si pentru permisul auto.
2) Presupunand ca l-ai luat, primesti un formular cat jumate de A4, completat cu pixul, de mana, fara nici o stampila, care reprezinta permisul temporar de conducere valabil o luna de zile, timp in care trebuie sa sustii examenul practic, pe sosea, cu un instructor autorizat. In Australia de Sud examenul nu se da cu politist, ci cu instructorul auto, dar cu conditia sa nu fie acelasi cu care ai facut si orele de condus.
3) Daca te simti tare-n basca, suni un prieten, aflii nr unui instructor, tot prieten, si te programezi pentru examen...Dar nu o sa fii tare-n basca decat daca ai locuit in Anglia...asa ca suni acelasi instructor de mai sus, si te programezi sa faci 1-2 ore de condus, de scoala cum se spune...Sunt foarte necesare, credeti-ma...
4) Vine vremea sa dai examenul practic...Vine instructorul sa te ia de acasa, si plecati, cu tine la volan. Iti spune pe a 3-a faci la dreapta, dupa care, unde crezi de cuviinta faci o intoarcere la 180 (U-turn)...
Nu e ca in Ro...aici instructorul nu incearca sa te puna in dificultate cu manevre de genul intoarce unde e interzis, sau fa la stanga unde nu ai voie... Nu exista asa ceva...In fine, e lejer...tot ce trebuie sa tii minte este ca inainte de a calca frana te uiti in retrovizoare, inainte sa schimbi directia de mers faci head-check, adica musai sa intorci capul as verifici unghiul mort, in ambele parti, si cel mai important sa nu ocolesti centrul imaginar al intersectiei! L-ai luat intr-un final, evident, ca doar nu esti mai prost decat toate babele si toti mosii senili, sau celelate proaste de la volan (si cand spun proaste, ma refer si la femei si la barbati) (si ca veni vorba, sunt misogin in ceea ce priveste condusul - asta ca m-a intrebat cineva)...
Evident ca primesti tot un Certificate of Competency, dar de data asta pentru auto (C - car)...Felicitari din nou!
Cu amndoua certificatele, sau cu unul dupa caz, si cu permisul de conducere din Ro, si cu hartiuta care atesta ca ai luat testul teoretic, te prezinti la Service SA, unde ti se face o poza, pe loc, semnezi pe ecran cu un pix fara mina, ti se incaseaza iar niste bani - 91$ pentru 2 ani de valabilitate, si incepe joaca.
Sistemul australian e foarte bine pus la punct, in sensul ca pentru a preveni frauda, baietii au zis: 2 oameni din 10 sunt selectati aleator de catre calculator pentru a fi reverificati prin sustinerea unui noi probe practice de condus, cu un ispector de la guvern. Astia cica sunt un fel de Bau-Bau...cica nu prea trece nimeni proba practica cu ei... In fine, noi aveam ceva emotii, pentru ca fiind 2, sansele erau foarte mari ca unul din noi sa fie selectat...
In timp ce asteptam noi in fata ghiseului, dupa ce ne-au luat banii, dupa ce ne-au facut poze, dupa ce ne-au dat permisele romanesti inapoi cu mentiunea ca nu mai sunt valabile pe teritoriul australian, ne zambeste si ne spune felicitari, si ne inmaneaza cate o hartie scoasa la imprimanta care reprezenta permisul nostru de conducere temporar, pe care nu eram nici macar obligati sa il purtam la noi, valabil pana cand ne sosesc prin posta (dar nu ca in Ro, cu recomandata, sa te duci tu ca ultimul jeg de om la posta sa stai la coada cu toti tiganii si nespalatii), la cutiuta din fata casei, permisele definitive...
Asa ca, in sfarsit, am scapat de inca o grija, cu cheltuiala ce-i drept, dar trebuia, asa cu fara regrete ba chiar cu bucurie...Ceea ce ne duce cu gandul la un nou motiv de sarbatoare!
Drept urmare, pentru am trait 32 de ani pe aici prin zona, am zis sa facem si sa vedem ceva ce nu am mai facut si vazut niciodata, decat rar in filme: MONSTER TRUCKS RUMBLE 2012 - USA vs AUSTRALIA
Ne-am luat si bilete, d'alea nici prea prea nici foarte foarte, dar cu acces la Pit Party! ;-)
Abia asteptam! O sa va punem poze, sa va delectati si voi!
Pana atunci... CHEERS!
sâmbătă, 28 ianuarie 2012
Aproape 2 luni... (Little)
Hello...
In primul rand scuze de absenta de pe blog. De fiecare data cand ma hotarasc sa postez si incep sa ma gandesc putin imi dau seama ca sunt foarte multe de scris si ma loveste o lene puternica, fix in teasta.
Hai sa vedem ce iese din asta...
Avem deja doua luni de cand ne-am mutat in casa "noastra". O chestie mare, un adevarat labirint...ma jur. In prima zi in care am stat aici a trebuit sa gandim o metoda de a ne localiza si cum ramanul este inteligent, am conceput rapid un plan... "Ba unde esti!!" Rasp : "Cine p*** mea stie!!! Toate camerele arata la fel...!". Acum avem obiecte dupa care ne putem orienta... "Unde sunt?! Canapea, covor, papuc in mijloc, farfurie cu resturi... Sunt in living ba!!!" Simplu...
In rest totul este ok. Casa arata bine, nu avem animale in casa (gandaci, molii, termite...etc), totul functioneaza fara probleme mai putin semineul pe gaze, care defapt este pe ulei si care a uitat cum functioneaza... Un tampit!
Singurul dezavantaj il reprezinta un mare piersic, in curtea din spate, care este un playground al ciorilor australiene (papagali) care se gasesc in fiecare dimineata sa ne faca o serenada minunata si reusesc sa manance FIX cele mai mari, mai coapte si mai frumoase fructe. Arma secreta? Furtunul cu apa.
Singura si adevarata problema cu casele din oz land o reprezinta geanurile. Geamgii din australia si-au ratat cariera sau cel putin au ratat cateva cursuri. Pe langa faptul ca astia nu stiu ce inseamna termopan au si o mare problema cu izolarea. Bate vantul ca pe ulita si datorita sistemului complex de deschidere si inchidere (trage, dai, futei 2...) reusim sa izolam casa...din parti.
Tin sa declar campionul Henley Beach, babuta vecinica. Neighborhood Watch aici este la moda mare si normal ca in momentul in care au aparut doi in casa de peste strada isi asuma responsabilitatea de a ne urmarii. Partea funny este ca astia nu stiu ca noi venim din Romanica unde spionatul este la moda. Cred ca si peste 20 de ani o sa-mi aduc aminte de babele care ieseau ca gainile pe hol de fiecare data cand auzeau pasi...
Aici este mai moderna treaba, au binocluri. Saraca batranica nu a stiu in ce se baga...
In rest zona este superba...200 m de plaja, avem 2 terenuri de tenis, 2 de baschet si 1 de fotbal care sunt deschise publicului si sunt gratuite, foarte multa verdeata si pomi, zona este foarte curata si sunt casa foarte frumoase, vecinii (excludem babuta) sunt foarte ok si prietenosi...ce sa mai, perfect.
Trecand la alt subiect, pot sa spun ca South Australia si in special Adelaide este un oras perfect...calm, relaxat dar si agitat si aglomerat doar ca este asa atunci cand trebuie. Festivale, petreceri, meciuri, curse de masini, zile de sarbatoare, turism...tot ce iti doresti. Daca trece 1 luna si nu este vreo petrecere, concert sau orice altceva care sa implice zii libera, ceva nu este bine. La inceput ma miram cum dracu reusesc astia sa o duca asa de bine cand nu stiu altceva decat petreceri si distractie...dar uite ca statistic, Adelaide este pe locul 1 ca nivel de trai din Australia. Read : http://www.abc.net.au/news/2011-01-22/adelaide-crowned-nations-most-livable-city/1914576
Sloganul statului este "The perfect blend" si ma jur ca nu este cu nimic gresit. Este amestecul perfect dintre o metropola moderna si un oras mic, in outback. Pana cum nu regret deloc faptul ca am ales South Australia.
Sarind la alt subiect...permisele, actele si tot restul.
Este fascinant cat de organizate si de bine definite sunt serviciile aici. Ai cumparat o masina? Dureaza 2 ore sa o treci de pe numele fostului proprietar pe numele tau... 2 ORE!!. Dureaza atat ca astepti putin la coada si mai dureaza 1 ora pana cand informatia ajunge in tot sistemul. Apropo de cozi... in romania stai la coada 4 ore in care proceseaza 10 persoane...aici am stat in asteptare (toti au sistemul cu bile de ordine) 2 ore, dar in alea au procesat 100 de persoane. Aici cand stai la coada, stai ca este aglomerat nu ca nu are aia chef de tine.
Inchiriatul casei?! vizionarea si aplicatia 1 zi, raspunsul, contractul si restul actelor inca 1 zi. Gata chiria...uite cheia. Dar stai...crezi ca te muti asa usor??!?! Nuuuu, aici cand inchiriezi o casa, chiar daca a fost eliberata cu 2 zile inainte, agentia este obligata sa faca o inspecie totala. Verifica AC-ul, scurgerile, ialele, instalatia electrica, vine gradinarul si curata curtea, etc. Apoi este ok...
Da, prima impresie este ca dureaza mult si este complicat... dar asta este stilul lor. No worries...totul merge struna si fara sa te streseze prea mult.
Alta faza...eram la bucaratie, frecam linistit de 2 ore la un pahar si stateam cu ochii pe tomberoane. Stand cu ochii pe geam vad cum vine masina de gunoieri la vecinul, parcheaza in fata tomberonului...sta putin si apoi pleaca. Eu in mintea mea : "Ce dracu fac astia mah...vin si lasa gunoiul in tomberon?!?". Ba si vine ala pentru tomberonul galben (va explic imediat ce este cu culorile) si face la fel... Eram hotarat ca magarii asa au facut. Cum stateam eu in curte aud cum trage masina de gunoi si ma ridic violent sa ma duc sa-l spurc putin... si cand ies din curte vad minunea... Totul este automat... in masina este doar soferul, restul este facut de brate automate si senzori. Stateam ca prostul, cu ochii cat cepele si gura cascata.
Un lucru am invatat de la Aussie astia, daca nu este eficient si usor de utilizat, nu este bun. Daca procesul respectiv necesita multe resurse si oameni este cel mai prost... Dracu pana si aia care vin si tund iarba pe strada au masinute si tractorase si daca merge unul pe jos este pentru ca verifica sa nu ramana mizerie pe trotuar sau in iarba.
Cu joburile este mai greu si mai ciudat, dar nu ca nu sunt sau ca nu angajeaza emigranti, doar ca atunci cand vii aici tu faci cum stii. Sistemul de angajare, resume-urile, interviurile...totul este altfel si defapt ce face acest proces dificil si incet este necunoasterea si lipsa de informare.
Momentan avem la activ peste 60 de aplicatii. Am primit si refuzuri, am ajuns si pe shortlist-uri...dar este dificil cand nu stii cum sa faci un resume australian, ce informatii ii intereseaza ca sa poti sa accentuezi pe ele, cum sa te exprimi si cum sa arate. Cred ca am schimbat resume-ul de 10 ori pana acum, nasol este ca nu inveti decat prin experienta...adica prin refuzuri.
Joburi sunt multe si diversificate si nici nu cer mult, doar ca daca eu nu ii arat ce il intereseaza...
Ce am invatat este ca aici informatia este puterea, mai ales la emigranti. Trebuie lasata mandria si figurile de romania si cand ajungi aici, apelezi la altii care sunt deja acolo si care au trecut prin asta. Noi am facut asta si acum avem tot ce ne trebuie in casa, ieftin si bun...stim unde sa mergem, cum si cu ce, am invatat locurile, am invatat obiceiurile...totul. Desii zici ca nu are cum sa te ajute pe tine asa ceva, ca tu stii ca este asa...te inseli s pierzi.
Momentan postez atat, ca nu mai am chef acum. Sunt foarte multe lucruri de spus, totul este nou si fascinant si chiar te simti ca si cand te-ai nascut ieri si chiar ai senzatia de o a-II-a sansa la o viata buna.
Poate unii o sa spuna ca laud prea tare Australia, in special South Australia dar sincer, este uimitor. Poate sunt si alte locuri in lume unde este asa, poate chiar mai bine...dar eu o compar cu Romania pentru ca de acolo am plecat. Nu exista si nu o sa existe comparatie inre cele doua.
Nu noi suntem cu invers, Romania este... Asa trebuie sa fie intr-o tara.
Va pup si ne mai auzim.
O sa mai postez.
In primul rand scuze de absenta de pe blog. De fiecare data cand ma hotarasc sa postez si incep sa ma gandesc putin imi dau seama ca sunt foarte multe de scris si ma loveste o lene puternica, fix in teasta.
Hai sa vedem ce iese din asta...
Avem deja doua luni de cand ne-am mutat in casa "noastra". O chestie mare, un adevarat labirint...ma jur. In prima zi in care am stat aici a trebuit sa gandim o metoda de a ne localiza si cum ramanul este inteligent, am conceput rapid un plan... "Ba unde esti!!" Rasp : "Cine p*** mea stie!!! Toate camerele arata la fel...!". Acum avem obiecte dupa care ne putem orienta... "Unde sunt?! Canapea, covor, papuc in mijloc, farfurie cu resturi... Sunt in living ba!!!" Simplu...
In rest totul este ok. Casa arata bine, nu avem animale in casa (gandaci, molii, termite...etc), totul functioneaza fara probleme mai putin semineul pe gaze, care defapt este pe ulei si care a uitat cum functioneaza... Un tampit!
Singurul dezavantaj il reprezinta un mare piersic, in curtea din spate, care este un playground al ciorilor australiene (papagali) care se gasesc in fiecare dimineata sa ne faca o serenada minunata si reusesc sa manance FIX cele mai mari, mai coapte si mai frumoase fructe. Arma secreta? Furtunul cu apa.
Singura si adevarata problema cu casele din oz land o reprezinta geanurile. Geamgii din australia si-au ratat cariera sau cel putin au ratat cateva cursuri. Pe langa faptul ca astia nu stiu ce inseamna termopan au si o mare problema cu izolarea. Bate vantul ca pe ulita si datorita sistemului complex de deschidere si inchidere (trage, dai, futei 2...) reusim sa izolam casa...din parti.
Tin sa declar campionul Henley Beach, babuta vecinica. Neighborhood Watch aici este la moda mare si normal ca in momentul in care au aparut doi in casa de peste strada isi asuma responsabilitatea de a ne urmarii. Partea funny este ca astia nu stiu ca noi venim din Romanica unde spionatul este la moda. Cred ca si peste 20 de ani o sa-mi aduc aminte de babele care ieseau ca gainile pe hol de fiecare data cand auzeau pasi...
Aici este mai moderna treaba, au binocluri. Saraca batranica nu a stiu in ce se baga...
In rest zona este superba...200 m de plaja, avem 2 terenuri de tenis, 2 de baschet si 1 de fotbal care sunt deschise publicului si sunt gratuite, foarte multa verdeata si pomi, zona este foarte curata si sunt casa foarte frumoase, vecinii (excludem babuta) sunt foarte ok si prietenosi...ce sa mai, perfect.
Trecand la alt subiect, pot sa spun ca South Australia si in special Adelaide este un oras perfect...calm, relaxat dar si agitat si aglomerat doar ca este asa atunci cand trebuie. Festivale, petreceri, meciuri, curse de masini, zile de sarbatoare, turism...tot ce iti doresti. Daca trece 1 luna si nu este vreo petrecere, concert sau orice altceva care sa implice zii libera, ceva nu este bine. La inceput ma miram cum dracu reusesc astia sa o duca asa de bine cand nu stiu altceva decat petreceri si distractie...dar uite ca statistic, Adelaide este pe locul 1 ca nivel de trai din Australia. Read : http://www.abc.net.au/news/2011-01-22/adelaide-crowned-nations-most-livable-city/1914576
Sloganul statului este "The perfect blend" si ma jur ca nu este cu nimic gresit. Este amestecul perfect dintre o metropola moderna si un oras mic, in outback. Pana cum nu regret deloc faptul ca am ales South Australia.
Sarind la alt subiect...permisele, actele si tot restul.
Este fascinant cat de organizate si de bine definite sunt serviciile aici. Ai cumparat o masina? Dureaza 2 ore sa o treci de pe numele fostului proprietar pe numele tau... 2 ORE!!. Dureaza atat ca astepti putin la coada si mai dureaza 1 ora pana cand informatia ajunge in tot sistemul. Apropo de cozi... in romania stai la coada 4 ore in care proceseaza 10 persoane...aici am stat in asteptare (toti au sistemul cu bile de ordine) 2 ore, dar in alea au procesat 100 de persoane. Aici cand stai la coada, stai ca este aglomerat nu ca nu are aia chef de tine.
Inchiriatul casei?! vizionarea si aplicatia 1 zi, raspunsul, contractul si restul actelor inca 1 zi. Gata chiria...uite cheia. Dar stai...crezi ca te muti asa usor??!?! Nuuuu, aici cand inchiriezi o casa, chiar daca a fost eliberata cu 2 zile inainte, agentia este obligata sa faca o inspecie totala. Verifica AC-ul, scurgerile, ialele, instalatia electrica, vine gradinarul si curata curtea, etc. Apoi este ok...
Da, prima impresie este ca dureaza mult si este complicat... dar asta este stilul lor. No worries...totul merge struna si fara sa te streseze prea mult.
Alta faza...eram la bucaratie, frecam linistit de 2 ore la un pahar si stateam cu ochii pe tomberoane. Stand cu ochii pe geam vad cum vine masina de gunoieri la vecinul, parcheaza in fata tomberonului...sta putin si apoi pleaca. Eu in mintea mea : "Ce dracu fac astia mah...vin si lasa gunoiul in tomberon?!?". Ba si vine ala pentru tomberonul galben (va explic imediat ce este cu culorile) si face la fel... Eram hotarat ca magarii asa au facut. Cum stateam eu in curte aud cum trage masina de gunoi si ma ridic violent sa ma duc sa-l spurc putin... si cand ies din curte vad minunea... Totul este automat... in masina este doar soferul, restul este facut de brate automate si senzori. Stateam ca prostul, cu ochii cat cepele si gura cascata.
Un lucru am invatat de la Aussie astia, daca nu este eficient si usor de utilizat, nu este bun. Daca procesul respectiv necesita multe resurse si oameni este cel mai prost... Dracu pana si aia care vin si tund iarba pe strada au masinute si tractorase si daca merge unul pe jos este pentru ca verifica sa nu ramana mizerie pe trotuar sau in iarba.
Cu joburile este mai greu si mai ciudat, dar nu ca nu sunt sau ca nu angajeaza emigranti, doar ca atunci cand vii aici tu faci cum stii. Sistemul de angajare, resume-urile, interviurile...totul este altfel si defapt ce face acest proces dificil si incet este necunoasterea si lipsa de informare.
Momentan avem la activ peste 60 de aplicatii. Am primit si refuzuri, am ajuns si pe shortlist-uri...dar este dificil cand nu stii cum sa faci un resume australian, ce informatii ii intereseaza ca sa poti sa accentuezi pe ele, cum sa te exprimi si cum sa arate. Cred ca am schimbat resume-ul de 10 ori pana acum, nasol este ca nu inveti decat prin experienta...adica prin refuzuri.
Joburi sunt multe si diversificate si nici nu cer mult, doar ca daca eu nu ii arat ce il intereseaza...
Ce am invatat este ca aici informatia este puterea, mai ales la emigranti. Trebuie lasata mandria si figurile de romania si cand ajungi aici, apelezi la altii care sunt deja acolo si care au trecut prin asta. Noi am facut asta si acum avem tot ce ne trebuie in casa, ieftin si bun...stim unde sa mergem, cum si cu ce, am invatat locurile, am invatat obiceiurile...totul. Desii zici ca nu are cum sa te ajute pe tine asa ceva, ca tu stii ca este asa...te inseli s pierzi.
Momentan postez atat, ca nu mai am chef acum. Sunt foarte multe lucruri de spus, totul este nou si fascinant si chiar te simti ca si cand te-ai nascut ieri si chiar ai senzatia de o a-II-a sansa la o viata buna.
Poate unii o sa spuna ca laud prea tare Australia, in special South Australia dar sincer, este uimitor. Poate sunt si alte locuri in lume unde este asa, poate chiar mai bine...dar eu o compar cu Romania pentru ca de acolo am plecat. Nu exista si nu o sa existe comparatie inre cele doua.
Nu noi suntem cu invers, Romania este... Asa trebuie sa fie intr-o tara.
Va pup si ne mai auzim.
O sa mai postez.
joi, 12 ianuarie 2012
celalalt din nou... 1 luna cat 100 de coopers :-)
Dragilor, ieri, 12 ianuarie 2012, am implinit o luna de cand locuim in Henley Beach - Australia de Sud!
Ce am putea sa va spunem mai mult decat ca suntem foarte incantati de alegerea facuta?!...
Casutza noastra pentru urmatoarele 11 luni cel putin, este asa cum ne-a dorit, cu exceptia faptului ca nu functioneaza, inca, aparatul de fabricat caldura! :-)
Mai gasim cate un paianjen...iar mai nou ne luptam cu "ciorile" pentru o farama de piersica, din cei doi piersici pe care ii avem in curte! Facem panda cu turele, cu furtunul in mana, si cum se aduna iar "ciorile" la piersicile noastre, stropim cu apa...Nu avem voie sa le ranim, ca sunt protejate de lege, asa ca le stropim cu apa...fara rezultat se pare pentru ca pierisicile bune, intregi, neciugulite, se imputineaza pe zi ce trece...
Una peste alta, suntem din ce in ce mai indragostiti de Australia!
DAR, AVEM O VESTE GROZAVA! TOT IERI AM CASTIGAT OFICIAL PRIMII NOSTRI BANI, LEGAL SI NEIMPOZITABILI, IN AUSTRALIA! :-)))))))))))
Pentru fiecare sticla de bere pe care o returnezi pentru a fi reciclata primesti 10centi...Va anuntam ca am castigat primii nostrii 10$ din baut bere! :-)))) Primii bani castigati in Australia, intr-o luna, doar consumand bere! 100 de sticle de Coopers! La mai multi si la mai multe! Cheers!
Ce am putea sa va spunem mai mult decat ca suntem foarte incantati de alegerea facuta?!...
Casutza noastra pentru urmatoarele 11 luni cel putin, este asa cum ne-a dorit, cu exceptia faptului ca nu functioneaza, inca, aparatul de fabricat caldura! :-)
Mai gasim cate un paianjen...iar mai nou ne luptam cu "ciorile" pentru o farama de piersica, din cei doi piersici pe care ii avem in curte! Facem panda cu turele, cu furtunul in mana, si cum se aduna iar "ciorile" la piersicile noastre, stropim cu apa...Nu avem voie sa le ranim, ca sunt protejate de lege, asa ca le stropim cu apa...fara rezultat se pare pentru ca pierisicile bune, intregi, neciugulite, se imputineaza pe zi ce trece...
DAR, AVEM O VESTE GROZAVA! TOT IERI AM CASTIGAT OFICIAL PRIMII NOSTRI BANI, LEGAL SI NEIMPOZITABILI, IN AUSTRALIA! :-)))))))))))
Pentru fiecare sticla de bere pe care o returnezi pentru a fi reciclata primesti 10centi...Va anuntam ca am castigat primii nostrii 10$ din baut bere! :-)))) Primii bani castigati in Australia, intr-o luna, doar consumand bere! 100 de sticle de Coopers! La mai multi si la mai multe! Cheers!
miercuri, 11 ianuarie 2012
celalat...the Coopers Epiphany - Late Night Freak Show of my thoughts
so, about the struggle within...the Coopers Epiphany...
as a newbie, or better said new-born emigrant, I reached a stage where I almost forgot how I got here in Australia...is like i just forgot how to really really wish something good for me...
when the seed of immigration began it's growth in my heart, my thoughts, it was just like a new race, like a new threshold, or like a new achievement to be proud of...then, day by day, just waiting, just tasting the bitter and sour of my former home, Romania, I just felt with my entire myself that this is what I was supposed to do...the right thing...the smart move...the good choice...and thus I began to consipire with the entire universe to fullfill my dream, my desire...and it happend! beacause I tooked care of all the details, of all the possible variables, I prepared for every scenario, even for the worst, but aiming only for success, and most of all because I really wished for it!
it was a fight mostly with myself, and then with the system...
it's hard to start again from scratch...it's painfull to say goodbye to everything you love and are used with, for who knows how long...it's hard to break down a balance and a life with wich you are used to, and for wich your worked hard to acheive...it's just so hard, and painfull, and lonely...
and you'll do it...you'll spread your wings and fly...and then, suddenly, you reach a time when you start doubting even yourself...you start wondering if it's going to be allright...you start having insomnia, no appetite for anything at all...even a perfect day seems to be of bad weather, too hot, or too windy, or too cold, or too long...
trust me, you can read all about it, you can speak all about it, you can shout it from the bottom of your sorry ass (I just liked how it sounds)...but you'll never be prepared for just simply being born again but with some giant hadicaps: all the wrong prejudices and habits and teaches, AND BEING FORCED TO RELY FOR THE FIRST TIME JUST ON YOURSELF...
my epiphany...I realised that when you are surrounded by close friends, and loving family, and living in a system that you know and play, you just never never rely only on yourself... and here, after you try to fit and start a new life, and after you just started to tear down the most tallest and tough wall wich is made only of your and only yours bad habits and prejudices...you begin, actually I began, to feel the fear of not being strong enough, I began to doubt myself and my strenght...
tonight it just hitted me...I have stopped, for a moment, to really wish and dream...and so I have lost for a brief time, the support and power of my two most important supporters: myself and the universe!
so,about the struggle within...bring it on playa'!
so...tomorrow is a great day! I almost feel like having no need to sleep at all, only just to be aware when the sun first shines on me and my dreams! I just love Australia and the opportunities that are here, for me!
there's nothing I can't do or achieve!... in a way or another, but always the good way!
just wait and see! :-)))
Cheers!
PS: stiu ca sunt cativa care nu vor reusi sa citeasca textul in engleza...nu o sa ma apuc sa scriu in engleza de acum in colo...dar in seara asta asa am simtit, nevoia si placerea (incercati cu google translate)...o sa postez si in romana, dar mai tarziu...acum planuiesc, visez, doresc...acum sunt ocupat cu mine...va pup cu drag/imbratisez tovaraseste! (pt fete/baieti)
as a newbie, or better said new-born emigrant, I reached a stage where I almost forgot how I got here in Australia...is like i just forgot how to really really wish something good for me...
when the seed of immigration began it's growth in my heart, my thoughts, it was just like a new race, like a new threshold, or like a new achievement to be proud of...then, day by day, just waiting, just tasting the bitter and sour of my former home, Romania, I just felt with my entire myself that this is what I was supposed to do...the right thing...the smart move...the good choice...and thus I began to consipire with the entire universe to fullfill my dream, my desire...and it happend! beacause I tooked care of all the details, of all the possible variables, I prepared for every scenario, even for the worst, but aiming only for success, and most of all because I really wished for it!
it was a fight mostly with myself, and then with the system...
it's hard to start again from scratch...it's painfull to say goodbye to everything you love and are used with, for who knows how long...it's hard to break down a balance and a life with wich you are used to, and for wich your worked hard to acheive...it's just so hard, and painfull, and lonely...
and you'll do it...you'll spread your wings and fly...and then, suddenly, you reach a time when you start doubting even yourself...you start wondering if it's going to be allright...you start having insomnia, no appetite for anything at all...even a perfect day seems to be of bad weather, too hot, or too windy, or too cold, or too long...
trust me, you can read all about it, you can speak all about it, you can shout it from the bottom of your sorry ass (I just liked how it sounds)...but you'll never be prepared for just simply being born again but with some giant hadicaps: all the wrong prejudices and habits and teaches, AND BEING FORCED TO RELY FOR THE FIRST TIME JUST ON YOURSELF...
my epiphany...I realised that when you are surrounded by close friends, and loving family, and living in a system that you know and play, you just never never rely only on yourself... and here, after you try to fit and start a new life, and after you just started to tear down the most tallest and tough wall wich is made only of your and only yours bad habits and prejudices...you begin, actually I began, to feel the fear of not being strong enough, I began to doubt myself and my strenght...
tonight it just hitted me...I have stopped, for a moment, to really wish and dream...and so I have lost for a brief time, the support and power of my two most important supporters: myself and the universe!
so,about the struggle within...bring it on playa'!
so...tomorrow is a great day! I almost feel like having no need to sleep at all, only just to be aware when the sun first shines on me and my dreams! I just love Australia and the opportunities that are here, for me!
there's nothing I can't do or achieve!... in a way or another, but always the good way!
just wait and see! :-)))
Cheers!
PS: stiu ca sunt cativa care nu vor reusi sa citeasca textul in engleza...nu o sa ma apuc sa scriu in engleza de acum in colo...dar in seara asta asa am simtit, nevoia si placerea (incercati cu google translate)...o sa postez si in romana, dar mai tarziu...acum planuiesc, visez, doresc...acum sunt ocupat cu mine...va pup cu drag/imbratisez tovaraseste! (pt fete/baieti)
duminică, 1 ianuarie 2012
Prima baie in 2012...de revelion in Romania!
La Multi Ani! Sa dea Dumnezeu sa ajungeti in anul asta nou - 2012 - repede si bine in Australia!
...Si ca sa punem un pic de sare pe ranile celor care au ramas in Romania, punem si cateva poze care arata activitatea noastra matinala (ora 8:30 in Australia) de Revelionul romanesc (ora 00:00 in Romania)...
...Dar ca sa nu ne injurati prea mult, sa stiti ca si noua ne este greu...E greu fara familie, e greu fara prieteni dragi, dar mai greu e la 41 de grade pe 1 ianuarie 2012! :-)))))
...Va imbratisam cu drag de peste mari si tari, si va asteptam aici cat mai repede!
...Si ca sa punem un pic de sare pe ranile celor care au ramas in Romania, punem si cateva poze care arata activitatea noastra matinala (ora 8:30 in Australia) de Revelionul romanesc (ora 00:00 in Romania)...
...Dar ca sa nu ne injurati prea mult, sa stiti ca si noua ne este greu...E greu fara familie, e greu fara prieteni dragi, dar mai greu e la 41 de grade pe 1 ianuarie 2012! :-)))))
...Va imbratisam cu drag de peste mari si tari, si va asteptam aici cat mai repede!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)