celalalt... episod de aventura - raspunsul

Neata!
Cum am suspectat de la inceput, astazi de dimineata la ora 7 (ora romaniei) am primit raspuns de la ofiterul meu de caz....

"Dear Mr Olar

Your application will be assessed next week.

Regards,

Case officer"

...si eu ce ar trebui sa inteleg?!...cred ca nimic, cred ca a scris in engleza ceea ce in romana ar fi sunat ceva de genul "Mai asteapta, o sa ma uit si la dosarul tau...cred ca saptamana viitoare..." - aici vorbeste mintea mea de roman, ca in romania asa functioneaza anumite lucruri...in australia sper sa nu...

...deci revenim la asteptare, cel putin pana saptamana viitoare, timp in care sa dea dracii in degetele mele daca mai verific sistemul online de urmarire al aplicatiei!

G'day mate!

celalalt... episod de aventura

...am dat mail acum 5 minute catre Team7...o sa fie o noapte lungaaaaaaa cat sula calului...(scuzati expresia, da' o sa fie lunga rau de tot)...
...tre' sa va povestesc, ca nu am stare, nu am somn, nu mi-e foame...servesc o conserva (a se citi bere la cutie) si fumez atat de mult de i-as face invidiosi si pe turci...

    Povestea: eu am aplicat de viza pe 2 iulie 2010. Viza 176 State Sponsored South Australia...Nu s-a intamplat nimic nimic pana pe 18 martie 2011, cand DIAC (scurta prescurtare pentru Departamentul Guvernamental pentru Emigrare) a trimis un mail personalizat catre aporximativ 10000 de aplicanti, in care ni se recomanda sa ne facem analizele medicale (radiografie la plamani, hepaticele, HIV, analize de sange generale si un control medical general), sa ne obtinem cazierul judiciar si sa completam un formular tip cu date personale.
    Asa a inceput balamucul psihic si fizic...In acea scrisoare ni se mai spunea ca in termen de maxim 3 luni vom primi un Ofiter de Caz (CO - Case Officer) care va analiza dosarul fiecaruia, si ori va mai cere documente in plus fata de cele uploadate la inceput, ori va lua o decizie de acordara, sau nu, a vizei...
    Era logic, si eram constient ca va dura cel putin o luna, daca nu chiar 2 pana sa ajunga si la aplicatia mea, pentru ca erau foarte multi inainte de mine...dar, credeti-ma, nu ma lasa sufletul, inima, creierul, neuronul, agitatorul din mine sa nu verific mailul de zece ori pe zi, sau aplicatia online de vizualizare a evolutiei dosarului...
    Am trimis toate documentele si analizele cerute de ei, au ajuns undeva prin aprilie...
    Din aprilie pana pe 9 iunie 2011 nu am mai avut nici o veste, nici o schimbare, nici un semn...
    In ziua aia s-a schimbat statusul analizelor medicale din "cerute" in "finalizate", si un mini-mesaj cum ca aplicatia este procesata mai departe...Alte emotii, alti bazdaci, alti mancarici in cur, alte nopti nedormite...pana pe data de 17 iunie cand simteam ca daca nu le trimit un mail dau cu laptopul de pamant...click "send" si gata...
    N-a trecut bine noaptea, ca dimineata m-am trezit in inbox cu un mesaj care imi confirma ca am fost alocat unui ofiter de caz care va analiza dosarul, si ca daca va considera necesar imi va cere si alte documente, daca nu, nu...
   Buuun...pana aici a fost cu a fost, dar cand au inceput sa apara pe forumuri oameni pe care ii cunosc si cu care vorbesc de 1 an aproape cu mesaje de genul "Yupeee! Am primit viza!" si care au depus de viza dupa mine, am crezut ca o iau razna...este 29 iunie in Adelaide, si eu inca nu am nici un semn, asa ca in urma cu 20 de minute, am dat click "send" la un nou mail...O sa aflam de dimineata (sper) ce raspuns va fi...
   Pana atunci...Noapte buna!

celalalt... "Scumpa si iubita" Romanie

...Hola!

...Hai sa povestesc una tare: Sunt administrator la firma mea, si asociat, si angajat...sunt asa din 2005 de cand am infiintat firma. De atunci nu s-a schimbat nimic, nici domeniul de activitate, nici sediul social, nici numele meu, nici componenta adunarii generale a asociatilor...nimic.

   Am obtinut, evident ca tot omul cu firma, un certificat constatator emis de judecatoria de pe langa registrul comertului care atesta domeniul, sediul si administratorul, pe care scrie ca este valabil pana la modificarea conditiilor enumerate mai sus...Mai departe...

   Romania de azi, prin registrul comertului, m-a dat in judecata si a castigat procesul pentru dizolvarea judiciara a societatii pe motiv ca de la infiintare pana in prezent nu am depus nici un fel de declaratie fiscala... Ghiciti ce? Evident ca aceste declaratii au fost depuse, la timp, si am platit sute de milioane pe taxe si impozite...dar acolo unde se depun si platesc, la agentia nationala de administrare fiscala...nu si la registrul comertului...drept urmare am pierdut procesul...distractia a inceput insa in momentul in care m-a sunat un beneficiar ca i-au fost anulate facturile emise de mine pe motiv de tentativa de evaziune fiscala, pt ca firma mea este desfiintata! 

   Sa va explic...cand m-a dat in judecata registrul comertului, eu nu am fost instiintat, citatia nu a ajuns la mine...pentru ca aceste citatii nu sunt cu confirmare de primire...sunt simple, ti le pune cineva (postasul) in cutia postala, daca ti le pune...pentru ca judecatoria nu are bani de o taxa postala in plus...drept urmare, nestiind de proces, nu am avut ce si cum sa ma apar, drept urmare s-a pronuntat sentinta in lipsa mea...asadar nu aveam nici cea mai vaga idee cum ca firma nu ar mai exista!

   Normal ca m-am dus la registrul comertului cu hartiile din anul 2005 pana in prezent stampilate de ANAF, m-am dus cu OP-urile prin care am platit impozite, carti de munca, taxe, amenzi...nimic! N-am depus si la ei, nu sunt valabile!
   I-am dat in judecata, evident! Hehehe...sa dai in judecata statul, in Romania, e ca si cum strigi in gura mare in piata plublica, si crezi cu toata fiinta, ca esti Don Quijote!
   Am avut noroc, pentru ca registrul comertului a castigat procesul, s-a emis hotararea definitiva si irevocabila, s-a depasit termenul de recurs, dar...registrul comertului nu a publicat hotararea in monitorul oficial (caci asa spune legea pe la noi - o hotarare judecatoreasca intra in vigoare doar dupa publicare in MO)... Asta a fost norocul meu, pentru ca tribunalul a decis ca daca depun toate hartiile la registrul comertului si aduc dovada ca au fost inregistrate si introduse in sistem, si hotararea nu a fost inca publicata, atunci dispare cauza dizolvarii firmei, si hotararea devine fara fond, si drept urmare nula...
   Asa a si fost, de un an si jumatate incoace...pana azi!
   M-a sunat directoarea economica aka expertul contabil aka simplu, contabila...ca mi-a expirat mandatul de administrator inca din 2009, ca mi-a expirat sediul social inca din 2009, ca in conformitate cu legea eu semnez ilegal contracte, facturi, imputerniciri, etc. inca din 2009! Problema cea mare nu ar fi asta, ca am zis bine, daca sunt tampiti n-ai ce face, trebuie sa manac o paine asadar trebuie sa joc dupa cum canta ei...facem mandat nou de administrator, facem contract nou pentru sediul social...eeee, doar nu credeati si voi, ca si mine, ca e atat de simplu?!
   In continuare, la registrul comertului, firma apare ca dizolvata din 2010! Cu toate ca le-a fost comunicata hotararea judecatoreasca, cu toate am am depus toate actele si la ei, nu numai la ANAF, cu toate ca numai in ultimul an am platit peste un miliard impozite, cu toate ca am contracte cu statul si ca particip la licitatii publice...
   Inchei prin a va spune ca nu stiu ce trebuie sa fac acum...chiar nu stiu...nu am voie sa mai semnez nimic de 2 ani pentru ca fac evaziune fiscala...dar nu pot nici sa imi reinnoiesc mandatul de adminsitrator pentru ca nu mai am firma (dupa registrul comertului) la care sa fiu administrator...
   Doamne! Ajuta-ma sa gasesc puterea sa mai rezist intreg la minte in tara asta, pana imi iese viza! Amin!
   HAI ROMANIA! - HAI SICTIR!

Day by day...(Little BRO`)

Nasol...uite ca mai pun un post fiind in aceasi situatie...asteptand.

Nici-o veste...

Am reusit sa vorbim (eu su Horia) cu o familie de romani din Adelaide, South Australia...unde o sa mergem si noi si sincer, as fii preferat sa nu fii auzit ce au spus ei. Din voce si din modul in care abordeaza orice problema iti dai seama ca ei deja traiesc intr-un mediu relaxat, fara stres departe de obiceiurile romanesti unde totul se invarte in jurul zilei de maine...cel putin asa este la multe cazuri. Ne-au povestit si ne-au explicat ce, cum si de ce...ne-au laudat acel oras si acea tara... pot sa spun ca ne-au pictat in cuvinte, tabloul perfect... parerea noastra.

Foarte...foarte politicosi si saritori. Nici nu stiu cine suntem si cum aratam si deja ne-au oferit ajutor atunci cand ajungem acolo...tara aia chiar te schimba si procesul acesta de emigrare este foarte bine gandit dupa parerea mea.

El...Iulian si ea...Marga si prin discutia cu ei am aflat informatii noi...lucruri pe care trebuie sa le facem acolo si care sunt, oarecum obligatorii... Unele sunt interesante si au o latura buna, care te faci bucuros sa le rezolvi...asta daca elimini faptul ca totul o sa coste.Unele o sa fie mai putin placute, dar totul este pentru un viitor mai bun, asa ca le faci fara sa simti partea negativa.

Incet cunosti mai multi oameni si aflii mai multe lucruri, bune si rele, despre viitorul tau..ca loc si incepi sa fii mai increzator in reusita ta.

Intre timp totul a ramas la fel, acelasi ritual, aceleasi discutii pe forum, aceleai statusuri la aplicatie...

Mai am de asteptat conform termenului dat de CO si deja m-am impacat cu ideea...dar totusi nu am scapat de verificarile zilnice... 

Sper ca in urmatorul post, sa am mai multe vesti si mai bune...

Still waiting....

celalalt...A FOST ODATA CA NICIODATA continua

...ehh, caldura asta ma omoara...adica imi place de mor...nu suport frigul, dar imi place atat de mult sa schiez...dar marea in imbratisarea ei nu se compara cu nimic...

...revenind la poveste acum, decizia s-a luat usor, dar conditionata de un singur lucru, cel putin in ceea ce ma privea: recunoasterea studiilor - skill assesment. Pentru arhitecti, acest lucru se face la AACA (Architects Accreditation Council of Australia). Nu este o procedura dificila, nu necesita pregatire speciala a dosarului...doar copii legalizate dupa diploma de arhitect si dupa foaia matricola detaliata cu toate cursurile, seminariile si proiectele, si traducere legalizata (de fapt doar semnatura traducatorului legalizata) dupa toate cele enumerate mai sus. Evident ca trebuie completat si un formular tip, dar este banal...
    Distractia cea mai mare este atunci cand vine vorba de plata taxei pentru echivalare - 1050 AUD (dolari australieni), echivalent cu ~600 EURO. AACA nu permite nici un fel de plata cu cardul, nici un fel de tranfer bancar. Accepta mandat postal in AUD sau cec bancar in AUD... Ghiciti ce? Nici o banca din Romania nu emite cecuri in alta valuta decat Euro, Dolari americani sau Dolari canadieni, atat. Nu mai vorbim de celebra Posta Romana, care nu are nici un fel de acord sau intelegere internationala cu Posata Australiana...
   Drept urmare, am rascolit cutia familiei unde stateau ascunsi prietenii emigranti, si am gasit un ratacit in Australia. Daca nu era el nu stiu cum as fi reusit, pentru ca la acea data nu eram activ pe forum, nu cunoasteam pe nimeni altcineva care sa ma poata ajuta... Iti multumesc Mitzi, din suflet!
   Asadar a trimis banii in contul omului, am trimis plicul cu documente catre AACA, iar cand am avut confirmarea ca au primit actele, am dat unda verde si la efectuarea platii, care s-a facut prin mandat postal, de catre Mitzi, in numele meu...

    Am invatat doua lucruri foarte importante despre sistemul australian: primo, totul e la relax, fara griji, fara stres...secundo, daca aussie zica ca dureza 8 saptamani, atunci va fi gata in 6! Unde o sa vedem noi asa ceva in Romania...?!

    Baietii de la AACA nu au un sistem de urmarire a aplicatiei pe net...cand iti incepe procesarea, iti trimit prin posta chitanta aferenta taxei pe care ai platit-o si un fel de felicitare, intr-un plic frumos cu timbre cu canguri...si astepti...si astepti... Termenul lor este de 8 saptamani...Eu am trimsi actele in noiembrie, si am primit confirmarea imediat dupa Mos Niculae (6 decembrie 2010)... Si cum stateam eu drept si gandeam stramb, ca romanul ce sunt, socotind ca urmeaza sarbatorile de Craciun, Anu' Nou, Sfantu' Vasile, Sfantu' Ion, Sfatu' Asteapta...si mi-a cam dat cu virgula...
    Surpriza, pe la orele o-mie-sapte-sute = 1700 = 17:00 (deci cinci dupa-amiaza, da?) in a 27-a zi din Ianuarie, ma suna mama: "Mai mama, sa treci si tu pe la noi zilele astea, ca ti-a venit un plic din australia..." ... va dati seama panica pe mine, emotii, tremurici in trup si suflet...direct pe masina, bagat 1, bagat 2, trecut pe galben, bagat 3...bagat iar 2...am ajuns - 3 minute... ce zapada, ce ghetus, nimic... daca puteam sa parchez la etajul 7, sau macar in lift, acolo as fi parcat...
    Socoteala din caiet spunea ca ceva nu are cum sa fie de bine cu scrisoara aia...era prea devreme...deci era  refuz, sau imi cerau ceva lamuriri, oricum ar fi fost numai de bine nu era...n-avea cum, simplu...
    In fine, ajuns sus dupa o calatorie infinita cu liftul...si dupa o lunga conversatie cu rudele "Buna mama, buna tata, cutzu cutzu...UNDE E?"... imi cad in sfarsit degetele pe plicul magic...
    Era de bine, era rezultatul pozitiv al echivalarii studiilor, scris frumos cu litere de-o schioapa pe o hartie roz...
    Ce bucurie fratilor, ce mandrie, ce voie buna!...Le povestesc in doua cuvinte si trei silabe despre ce e vorba...Mama...ca de, mama e femeie in toata firea, cu frica lui Dumnezeu...a inceput sa planga...deja eram ca si plecat...Tata pe de alta parte, zambind ascuns sub mustata, scoate cate o conserva (a se citit cutie de bere) pentru ca sa udam scrisoarea...si sa le povestesc ce si cum, pentru ca nici unul din ei nu stia ce aveam de gand, ce hotarare luasem, cum s-a schimbat cursul vietii mele incepand cu acea scrisoare.

    Concluzia 1: au inceput procesare in prima saptamana a lui decembrie, si au printat, datat si semnat scrisoarea cu raspunsul pozitiv pe data de 21 ianuarie...deci oricum nu a durat 8 saptamani, unde mai pui la socotela sarbatorile...

    Datele problemei: am pus plicul la posta, cu destinatia Australia, pe data de 11 noiembrie 2009... Plicul a ajuns in Asutralia pe 26 noiembrie 2009... Australia mi-a trimis raspunsul pe 22 ianuarie 2010 si a ajuns in cutia mea postala pe data de 27 ianuarie 2010...
    Concluzia 2: Cum dracu' sa mearga ceva bine in tara asta, cand totul se face fix anapoda? Cum e posibil ca un plic de aici in Oz sa faca 15 zile, iar din Oz in Ro doar 5zile?! Cum?!

...asa a inceput real povestea emigrarii in Australia...

Restul procesului...parti si idei.... (Little BRO`)

A trecut si IELTS-ul...acum incep procese care necesita o calitate mai greu de gasit la Romani... este obligatorie pentru un viitor emigrant, pot sa spun ca face parte din testul lor... rabdarea.

Romanul este tot timpul grabit sa obtina ce vrea...probabil ca asa apar aceste servicii proaste sau dorinta incontrolabila de a fura tot ce poate de fiecare data cand poate. Sunt si exceptii, dar acestea sunt eliminate rapid de sistemul in care traim si care te determina sa adopti un caracter de turma...altfel mori de foame, sarac si fara nimeni...

Totul se invarte in jurul timpului...echivalarea 1 luna si jumatate...sponsorizarea 1 luna...etc. Tu nu stii nimic, nu ai acces la informatii, ei sunt instruiti sa nu dezvaluie decizia pana cand nu este oficiala...etc. Cel mai greu este cand stii ca ai completat un formular, ai adaugat actele solicitate si tot ce mai poti tu sa faci este sa astepti...

Cand imi spunea Horia, fratele, nu il credeam...radeam de el, dar uite ca involuntar sunt in aceasti situatie.

Socializarea intre emigranti...un fel de Yin and Yang, este bine ca poti sa aflii informatii, poti sa ajuti sau sa fii ajutat... aflii noutati, dar exista si o parte negativa.O lovitura psihica puternica si demoralizanta...

Exista, pe toate forumurile, un topic unde vrei sa vezi postari noi dar totusi nu vrei...este cel unde posteaza cei care au reusit inaintea ta, oameni care o sa-ti traiasca visul cat timp tu inca astepti. Acesta se numeste :  "AM PRIMIT VIZA!!!". Realizezi ca pana la urma ala este scopul, ala este ultimul pas... sa fii tu cel care posteaza...

Nici la munca nu am un asa "ritual strict" : mail - online tracking portal - forum.

Am reustit sa trec peste echivalare si sponsorizare cu o relativa usurinta... am trimis documentele si am asteptat. Spre deosebire de final application, acolo iti oferea un termen aproximativ. In general 30 de zile...si te consolezi cu gandul ca mai ai pana cand se termina. La aplicatie...nimic, termenul oferit este la nivelul lunilor.

Mai patesti si cum am patit eu, am trimis un mail cu general enquiry si nu am primit un mesaj mai putin linistitor... tocmai am aflat ca mai dureaza 3-4 saptamani...

Noi (eu si celalalt) ne mai relaxam cand mai discutam, mai cautam o cazare, o masina...mai un forum...ne mai clatim ochii cu imagini care speram sa faca parte din viitorul nostru.

Totusi, seara cand stau in pat si ma gandesc ca as vrea acel raspuns mai repede, mai apare un gand, acela ca o sa vina momentul in care trebuie sa las tot ce am realizat eu aici, mic sau mare...toate cunostintele si rudele, familia, prieteni...

La asta se rezuma asteptarea vizei...bucurie si tristete...disperare si calm.. o lupta constanta care se duce in noi, care se poate oprii, cu un final fericit sau unul teribil de trist la alegerea unei persoane la mii de km, care tot ce stim desprea ea este numele si unde munceste...

Tu nu stii nimic...astepti...

Ma duc sa-mi fac de treaba...sa mai treaca o zi, ca eu inca astept.

celalalt... (...ganduri...)

...am vrut sa va mai povestesc cate ceva....dar nu reusesc...

...este atat de apasatoare asteptarea...

...este atat de emotionanta asteptarea...

...partea cea mai grea a procesului de obtinere a vizei nu o reprezinta dosarul. Nu echivalarea studiilor, nu obtinerea unei sponsorizari din partea unui stat, nu completarea apliatiei online, nici macar exmaneul de engelza IELTS...cel mai greu este sa astepti...
...daca ai norocul, sansa, bafta sa te incadrezi intr-o categorie cu prioritate mare la procesarea dosarului de viza, scapi repede (2-3-4 luni si gata viza), dar daca esti mai baftos (asa ca mine), termenul care ti se da la inregistrarea aplicatiei este de 18 pana la 24 de luni de la data aplicarii...
...am avut noroc, am avut sansa sa le sara in ochi dosarul meu mai repede, si la 10 luni de la depunerea dosarului m-au bagat in seama - m-au anuntat ca a inceput procesarea dosarului meu...acum, cat o sa dureze pana la viza, numai Dumnezeu si cu ofiterii de caz stiu...

...revenind, sa astepti o veste, viza, ceva, un semn ca dosarul tau se indreapta spre directia dorita, te termina psihic...
...totul este pus pe pauza. Toata viata e in stand-by...pentru ce este aici nu va mai fi, ai ales alt drum, alta viata, pe care abia astepti sa o incepi...
...nimic din ce este aici nu te mai bucura atat de tare, nimic nu te mai gadila, nimic nu te mai impresioneaza asa cum o facea inainte sa iei decizia de a pleca in partea cealalta a lumii, pentru o viata mai buna, pentru totdeauna, pentru a lua-o de la capat... de la 0...
...tot ce fac acum filtrez prin prisma plecarii in Australia... Nu imi vine sa imi cumpar ceva nou, decat daca stiu ca imi va folosi si acolo... Nu ma mai atrag planuri de vacanta de Revelion, sau pentru vara viitoare... si toate astea te fac sa te simti in plus aici...

...deja de multe ori simt ca nu mai este locul meu aici...nu ma mai regasesc aici...
...si asteptarea ma omoara...nu pot face nimic, nu ma lasa inima, nici sa consider ca am plecat pe un drum prost (in ideea ca poate nu-mi dau viza, prin cine stie ce intamplare nenorocita), nu pot nici sa imi iau bilet de avion, nici sa incep sa trag obloanele la firma, nici sa imi vind ceea ce nu imi va mai trebui cand voi pleca...

...PAUSE...asteptarea ma omoara...

...imi doresc atat de mult acest nou inceput, visez atat de mult la acest inceput...incat am ajuns sa simt cateodata ca parca tot ce am facut pana acum nu a fost decat sa irosesc timp pretios...de parca as fi putut face acest pas daca nu as fi urmat drumul pe care l-am urmat in ultimii 15 ani...

...ma trezesc dimineata asteptand...toata ziua trece cu un pic de munca, si asteptare...seara o inchei cu o ultima verificare a mailului si a aplicatiei online, asteptand o veste...noapte o dorm in reprize, si ma trezesc, si verific mailul...si asa astept de vreo 3 luni...

...si gandurile imi sunt in asteptare....incotro s-o apuce? ...nu mai vreau aici, nu mai vreau ce e aici, in Romania...vreau Australia, vreau sa am o sansa sa o iau de la 0, sa nu mai repet greselile de aici...sa nu mai incerce tara asta sa ma doboare, vreau sa ma ajute sa ma pun in valoare, sa imi fac o viata mai buna si mai stabila, si aici nu o sa primesc asa ajutor...

pa...am treaba, tre' sa verific  mailurile

ROMANIA - pamant unguresc, ocupat de romani 3

rupeti-va 30 de minute din timpul vostru, si urmariti cele doua documentare...e de datoria voastra ca romani, sa nu uitam niciodata...

NU UITA ROMANE!

ATROCITATILE MAGHIARE LA OCUPAREA ARDEALULUI

...poporul asta de ne numim romani isi merita soarta cu varf, si indesat!

Vice-prim-ministru este un bozgor (ungur) decorat cu Steaua Romaniei in grad de cavaler.
Alti doi ministrii din cabinetul actual de guvernare sunt bozgori (unguri)...

Eu sunt din tata ardelean, mai localizat geografic, maramuresean...si am rude, multe, si in Baia Mare, si in Satu Mare, si in Cluj, si in Brasov, si in Zalau, si in Hida, si in Belis...si bozgorii de acolo sunt putini comparativ cu romanii, dar se impun...si eu am trait pe propria-mi piele trista experienta ca in Satul Mare sa nu primesc o inghetata la un magazin de la parteru unei case, pt nu am stiut sa salut si sa cer in ungureste... Iar verisoara mea (de loc din Satu Mare), a cerut ea...si ei i-a dat...

...si acum, te plimbi prin tara noastra, si vezi in loc de Primaria Comunei, sau Consiliul Local al Comunei , in ungureste "Városháza" sau "önkormányzat" ...
   Nici in cele mai democratice, sau totalitariste tari nu exista asa ceva!...Minoritatea e minoritate, punct, ca au si ei drepturile lor, de acord, dar nu sunt mai cu mot ca noi, iar pana la urma sunt romani, caci aici traiesc, si de aici au cetatenie...dar, la noi ca la nimeni altundeva.

...dar revenind la concluzia din primul paragraf, NE MERITAM SOARTA!

celalalt - Romania 2

Din capitolul "Lista cu motive Pro Romania - 0" o sa va povestesc o patanie:
    Un prieten foarte bun, sa-i spunem Cata, mergea cu masina pe una din strazile Bucurestiului. Semnalizeaza omul din timp intentia de a vira la dreapta pe o straduta de cartier, se incadreaza, se asigura si da sa intre pe straduta...cand surpriza! Straduta era blocata de o masina de ridicat gunoiul...
    Nu ar fi fost nici o problema, opreste Cata al meu, cuminte, rabdator si asteapta sa iasa masina de gunoi de pe strada. Evident ca atunci cand a observat masina si a oprit, nu apucase sa intre in intregime pe straduta, drept urmare pozitia lui geografica in stationare era cumva pe trecerea de pietoni, in semiviraj. A stat asa pret de minute...
   Toate bune si calme, frumoase si linistite, cand deodata BUF de masina lui Catalin... Un amarat de pensionar nu a cascat bine ochii cand a calcat peste bordura trotuarului, ca sa traverseze strada, s-a impiedicat si a cazut...
   A cazut pe lateralul din spate al masinii lui Cata, s-a lovit la genunchi destul de tare (dar nu fractura sau alte nenorociri), s-a julit pe la tibie si gelzna (de bordura), si-a luxat un pic laba piciorului...
   S-a dat Cata jos din masina, speriat, sa vada ce s-a intamplat...S-a dus la mos, l-a ridicat de jos, l-a intrebat daca e OK...chestii dastea normale, ca doar suntemi oameni, nu animale, si tre' sa ne ajutam unii pe altii...
   In secunda doi au sarit oamenii pe Catalin ca a dat peste bietul om pe trecerea de pietoni!!!!
   A venit politia locala, cacatii aia de oameni de isi spun agenti, care doar treceau intamplator pe acolo, si au chemat politia rutiera (alti incompetenti si retardati) si SMURD, ca de, era accident pe trecerea de pietoni soldat cu victime!
   Evident ca intre timp masina de gunoieri a plecat, trecatorii care mai mai sa-l linseze pe Catalin au plecat, si s-a trezit Catalin inconjurat de politie, fara martori, vinovat de accident pe trecerea de pietoni... Mosul era speriat varza, nu putea sa lege 2 vorbe, ce sa declare amaratul, Catalin la fel, panicat (el oricum e mai panicos din fire)...
   Vine Rutiera, vine Smurd, il ia pe mos in duba, ii da cu crema, il spala, si sa-i dea drumul, ca omu vroia sa plece la baba lui...politia nimc frate! Nu si nu! La spital mosu, la sectie Catalin...
   Vorba lunga saracia omului... Catalin a fost acuzat de neacordare de prioritate la trecerea de pietoni soldata cu accident cu victima (caz penal direct, suspendarea permisului pt 90 de zile, amenda, alea alea)...
   Concluzia politistului a fost: Catalin a accidentat mosul, dar a mai mers 2 metri, dupa care a curatat masina de urme unde s-a lovit mosu (pt ca va dati seama, ca nu existau nici un fel de urme de franare sau de lovitura, nici macar in aripa din spate pe care a cazut mosul)... Politistii au sustinut ca e o minciuna povestea cu masina de gunoi, deoarece gunoiul se ridica doar dimineata...drept urmare Catalin a platit amenda si a ramas fara permis pt 90 de zile. De pedeapsa penala a scapat deorece cand si-a revenit mosul a spus ca declaratia lui catalin e perfect adevarata, si ca el s-a impiedicat si a cazut pe masina, si ca nu vrea nici un fel de despagubire sau sa depuna plangere... Dar procurorul de caz nu a vrut sa tina cont de aceasta decalratie, si a tinut cont doar de faptul ca nu depune plangere...
   In concluzie: IN ROMANIA, FACEREA DE BINE E FUTERE DE MAMA!
 
Scor la pauza: Romania - EU  2-0

celalat - Romania 1

    Romania  contra Eu , scor la pauza 1-0.
    Nu imi merge netul, telefonul si televizorul de ieri dupa-amiaza. Sunt fericitul beneficar al unui pachet integrat de la RDS-RCS cu fibra optica pana in casa, din al carei modem pleaca un cablu de telfonie, doua cabluri tv si net.
    Ghiciti ce, am vrut sa fac o reclamatie, o sesizare... Cum?!
    Telefonul nu mai merge, netul nu mai merge... singurul numar pt reclamatii este un fix...
    Sun de pe celular, astept... astept iar...am asteptat 15 minute, raspunde o tanti...ii explic ca nu am conexiune la fibra...si timp de 5 minute ne explicam unul altuia ce se intampla...
    Ea ca daca am router wireless, ca daca am firewall...eu ii explic ca nu imi merge nici tv-ul nici telefonul, ea incearca sa ma conviga sa opresc antivirusul, sa verific cablurile, sa dau reset la modem a 6 oara...
    Intelege intr-un final ca nu am semnal pe fibra, ca pur si simplu nu se aprinde beculetul care arata semnal pe fibra optica, si in sfarsit demareaza o ampla actiune de inregistrare a unei sesizari...
    Greu nene, greu rau de tot, imi cere adresa, imi cere CNP, apoi pierdem inca 5 minute in care eu ii explic zona in care stau, deoarece se pare ca este o problema la Obor, dar eu stau pe la Piata Gemeni, deci nu e aproape...revenim iar la sesizare...a durat alte cinci minute ca sa obtin un umar de inregistrare si o promisiune ferma ca se va investiga...
    Concluzia la pauza, am ramas fara o gramada de minute nationale, si tot nu s-a rezolvat problema...pt ca asta se intampla acum 2 ore, si am noroc cu un vecin de la care fur niste net wireless...

IELTS (Little BRO`)

5.02.2011 IELTS Test Day...Fuck yeahh..

Eram pregatit... facusem testele online oferite de ei, citisem putin...am ascultat si eu niste BBC (degeaba) cateva exectitii de vorbire (cu precipitatii)...etc.

Ma trezesc devreme, si plec spre locatie (Hotel Caro). Cum eu in general dimineata sunt foarte inteligent, m-am gandit ca nu se poate sa am nevoie de bani la mine, asa ca am plecat cu 3 RON in buzunar...

Ajung la hotel...deja eram panicat si numai Engleza nu mai stiam eu... ma simteam de parca am un bat un posterior si un pitic in cap care pe langa faptul ce este gay, mai este si sadomasochist...

Parchez masina, in parcarea B. La intrare un panou mare pe care scria "Parcare gratuita primele 3 ore..." dar ce nu am vazut eu ca scria mai jos "...in parcarea A".

Imi iau pasaportul, si bonul fiscal...mai aveam 3 pixuri (invatat ca la scoala), 1 creion mecanic...1 guma de sters si o cutiuta de mine pentru creion.

Asteptam pe hol, sa intru in sala de examinare...si vine o tanti, foarte supla...defapt cred ca daca se punea din profil si scotea linba ziceai ca este un fermoar... (la naiba...ce rau sunt...) si ne invita in sala. Dupa un control mai rau ca la vama... ne asezam pe scaune.

Tantica se agata de un microfon de 2 ori cat mana ei si incepe sa vorbeasca intr-o engleza de canal...ca de balta este putin spus... nici-o sansa.... nu intelegeam nimic, si dupa ce fata avea colegul meu de banca...nici el.

Dupa 20 min de bla bla bla... si bla bla bla... m-am gandit ca este clar, daca si ala/aia de pe caseta vorbeste la fel... o sa-l pic mizerabil si asta este...

Dupa instructajul oferit...incepe examenul... 

In cateva cuvine, examentul de Engleza consta in : proba de ascultare, proba de citire, proba de scriere si proba de vorbire (conversatie).

Proba de ascultare :

Aceasta proba consta in ascultatea unor track-uri audio, cu diferite subiecte si notarea anumitor raspunsuri sau cuvinte din conversatia celor de pe CD, care sunt raspunsuri ale unor intrebari care le ai pe hartie. Simplu...

Tantica da play la CD si incepem... ala trancanea pe CD noi scriam ce apucam, cum apucam...

Testul a fost usor, tot ce iti trebuie este concentrare. Am incercat sa elimin totul din mintea mea si sa aud doar ce spune ala... Da da...sa incercati voi si daca va merge sa-mi spuneti cum...

Nu vreau sa par obsedat, dar m-am concentrat atat de tare inca o anumita parte din mine a reactionat prin marire si intarire... Nu fac misto... aveam un chef de sex....

Pe tot parcursul probei am avut probema crescuta...si asta nu a fost un lucru bun...

A fost ceva de genul... ala bla bla bla...la urechi bla bla bla...in mintea mea bla bla sex... shit!!

La sfarsitul probei aveai un timp scurt ca sa-ti verifici rezultatele. Vai doamne !!!... nu vreti sa stiti ce reactie am avut cand am vazut ce am scris si cum am scris... Dai si corecteaza, dai si sterge...rescrie, aduti aminte ce au zis aia...care era contextul...care era cuvantul...

Proba de citit :

Easy said... atat.

Trebuie sa citesti niste texte, si sa extragi din acele texte raspunsurile la cateva intrebari... Asta a fost usor si l-am terminat din timp, astfel incat am avut timp sa-l corectez. Spre norocul meu, nu am mai avut experiente neplacute...fara booner...fara perversiuni... liniste completa...

Proba de scris :

Aici e grav...eu nu am nici-o treaba cu scrisul... Word AutoCorrect RULES!!!

A trebuit sa scriu o scrisoare amicala, prin care invitam un prieten sa mearga cu mine in Las Vegas, intr-o excursie castigata la un concurs. La ei se practiva un vocabular cuprins intre formal si amical... tot ce-mi venea mie prin cap era varianta romaneasca, tradusa in engleza : "Hey Dan, what the fuck are you doing??! I won you dumb shit.... We are going to fucking Las Vegas, you pussy..."etc. Na cum darcu sa scriu asa ceva, la noi in vocabular nu exista...cum dracu sa-i trimiti o scrisoare?...IL SUNI!!!! sau ii dai un BUZZ! sau in ultima instanta, ii trimiti un mail...astia de unde dracu vin?!?!

In fine...am cautat poetul si oratorul din mine si am scris ce trebuia sa scriu... am ramas putin suprins...dupa 5 minute nu scrisesem nimic...

Intr-un final am dat gata scrisoare...si am trecut la punctul 2, o mini compunere.

Trebuia sa scriu un raport legat de trafic...bla bla bla... aici am avut noroc, cu 2 zile inainte facuse un exercitiu exact pe o astfel de problema... thank you god, for my good memory...

Gata testul scris...

Ne invita afara, dupa ce ne comunica ora de examen oral, care se sustinea a-II-a zi, la British Council.

Ies din cladire ma urc in masina si sa vezi surpriza!!!! Mai sus am mentionat ca eu am parcat in parcarea B, si ca acele ore gratuite erau in A, perfect! Acum trebuie sa platesc...dar stai...cum eu dimineata sunt foarte destept, aveam 3 RON la mine...si parcarea facea 10 RON... foarte tare!!!!

Uite cum am plecat cu transportul in comun, m-am dus acasa, mi-am luat banii si m-am intors sa-mi recuperez masina... Ca sa vezi, mai trecuse 1 ora...acum era 12 RON... I love this Country!!!!

06.02.2011 IELTS Testul Oral :

Foarte simplu, te duci si astepti sa te invite intr-o camera, unde o sa porti o discutie foarte draguta cu un examinator... asta daca nu ai norocul meu, sa dai peste un examinator fara un dinte din fata...ss-it...si cu un chef de viata de mai bine lasa...

Sincer...in timp ce vorbeam cu doamna respectiva si mai uitam la ea...imi venea sa plang pentru ea...

Voi credeti ca seful vostru este sictirit? sau nevasta gravida este enervanta? sau copilul este de neinteles?!?!? trebuia sa fiti acolo...

Pana la urma totul a iesi  mai bine decat ma asteptam. Pe 18.06.2011 am primit raspunsul : Overall band 7.5

Fuck yeahhh!!!

Primul pas... (Little BRO`)

Uite ca a venit si ianuarie 2011...

Eu scapasem de problema cu destinatia... fratele meu deja aplicase pentru South Australia, cu capitala Adelaide. Putini pleaca spre destinatia asta...dar eu sunt inca foarte optimist. Sunt sigur ca Adelaide este un oras super, cu multe oportunitati. Horia este putin nemultumit de destinatie... el vroia Brisbane sau Sydney...

O sa ajungem si acolo... important si prioritar este sa ajungem in OZ....

Normal ca trebuia sa se intample ceva, asa ca s-a intamplat... vine vestea ca pe 1 iulie (cred) se introduce noul criteriu de punctaj , unde se pune mai mult accent pe IELTS (International English Language Testing System), pe studii si pe experienta in munca. in cateva cuvinte, nasol pentru mine...atat de nasol incat terminasem unghiile mele de ros, trecusem deja la caine... sa nu vorbim de partea cu sfincterul...ala saracu a avut antrenament intens...  Asta insemna ca trebuia sa-mi pragatesc dosarul fast...si fara probleme, IELTS din prima, Assessment rapid...State Sponsorship rapid...si sa aplic pentru ele in asa masura incat sa nu existe motiv de refuz din partea lor.

Eram hotarat sa fac totul bine si sa o duc pana la capat. Ce nu eram asa de sigur, este daca reuseam...

Cu gandul ca pot sa gresesc ceva, sa uit ceva...sau sa nu pot sa obtin vre-un document...am zis ca este timpul sa ma apuc de treaba. Asa ca mi-am facut planul... primul era IELTS, asa ca m-am programat cat de repede am putut, adica pe 5 martie. Apoi venea assessment-ul, unde trebuia sa trimit documentele la ei...taxa...si asteptatul...Dupa cele 2, venea sponsorizarea... unde imi trebuiau ambele documente de mai sus... si ultima, aplicatia de viza.

Cu cat citeam mai mult si cu cat mai multe documente se adunau, atat mai speriat eram de outcome.

O sa le prezint pe rand si in mai multe posturi...

Cum acest blog este pentru amandoi, eu o sa prezint acest drum din punctul meu de vedere.

See you....

celalalt...si incepe cu A FOST ODATA CA NICIODATA... - Big Bro`

...Toate povestile incep asa, sau cel putin toate povestile care trebuie sa se termine frumos...


    A fost odata ca niciodata EU - Big Bro', care avea firma lui, pe care a facut-o dupa ce a terminat facultatea, in 2005. Avea ganduri mari, totul era roz, toate incepusera bine...evident ca au existat si obstacole, s-a mai impiedicat pe ici pe colo, dar era de asteptat, ce ar fi putut sa faca un tanar absolvent, fara experienta prea mare in domeniu, inconjurat de atatia mari maestri ai imobiliarelor si constructilor?!
    Pana in vara anului 2009 totul a mers ca pe roate, vorba cantecului: "Succes este, bani este, iubire este, prieteni este"...
    Ca-n filmele cu prosti, cand bani nu mai este, nu mai este nici succes, nu mai este nici iubire, si prieteni doar putini mai este...si asa se termina sfarsitul si porneste inceputul.


    Cand nu mai ai de munca, stai degeaba, si abia atunci incepi si te gandesti profund... cum spune un roman al carui mare fan sunt - "Zicea mintea mea in gandul ei" ca treaba s-a cam imputit, si nu prea vedeam cale de iesire...
    Am cautat de munca, 6 luni, am cautat proiecte, nimic...
    Este foarte frustrant ca dupa 7 ani de facultate (7, nu 6, ca mi-a placut anul 5 si l-am mai facut odata ;-P ), cu experienta in domeniu inca din anul 3 de scoala, adica adunati vreo 8 ani de arhitectura, avize, autorizatii, scheme, desene, schite, prezentari , negocieri, santiere...singurele joburi pe care le aveai la dispozitie sa fie ca agent de vanzari sau om bun la toate in benzinarie! ...
    N-ar fi fost nici astea o problema, daca e musai, trebe' si gata...dar unde ajungeam?! Peste 2 ani, peste 5 ani, peste 10 ani?! Unde?! Cum?!
   Cum  mama dracului sa intretii o familie?! Cum dracu' sa iti iei o casa?! Cu ce, cu credit pana la adanci batraneti?! Daca imi rup mana, imi scot ochiul, imi cad coaiele, si nu mai pot munci, cu ce dracu sa platesc?! N-ar fi nici asta o problema, ca primesti ajutor, nu?! DE LA CINE??? De la STAT?! De la BANCA?!
    Hai sa fim seriosi, ca nici in filmele SF nu se intampla asa, daramite in Romania...


    Si uite asa, cum vorbeam eu cu unul - altul, ma apostrofeaza un vechi amic: "Bai Mofleo, da' tu de ce nu pleci ba in alta parte?...Canada vrea arhitecti, Noua Zeelanda vrea, si cica si Australia, am auzit eu pe unul de pleca in Australia, ca cica aia cauta emigranti la greu, da' sa fie oameni cu scoala...si tu nu mai ai nimic aici pentru care sa stai, decat parinti, si nu sunt prea batrani sau bolnavi..."


    Bai fratilor, toata noaptea n-am dormit, cand in pat, cand la calculator...ca un coi intr-o caldare, asa m-au intors spusele aluia...
    A doua zi, cu fratimiu, tovarasul meu de suferinta zilnica, am bantuit pe net pe unde gasisem eu cu o noapte inainte informatii... Da' fratimiu nu stia nimic, mai schimbam o vroba, mai o gluma, mai o injuratura...si-l intreb: "Bai fatalaule, hai dracu' sa plecam din tara, de tot, emigram in Australia"...
   El de colo, era mai intr-o parte de mine asa, scapa o vorba de suflet de genul "ba du-te dreacu...", mai tacu pret de cateva clipe, se uita in ochi mei si zice "HAI!".


    Motivatia mea era simpla: Romania. Este aceeasi motivatie si acum, ba chiar mai rau.
    Mi-am facut o lista cu motivele emigrarii, o sa postez, si faceti un test, de curiozitate: Luati fiecare afirmatie din lista, aduceti-va aminte cand vi s-a intamplat, si incercati sa va imaginati peste 5 ani, prin prisma acelei afirmatii, si trageti concluziile singuri, si cine stie, poate o sa fim vecini prin OZ.


    Povestea de abia acum incepe, ca de hotarat a fost tare usor, dar de ajuns acolo e alta treaba...asa ca stati pe-aproape, ca urmeaza mai departe...

celalalt EU - Big Bro'

    Va salut dragi ascultatori!
    Ma numesc, complet, Ioan Horia Olar, si am patru primaveri in plus fata de Daniel, adunate, sa tot fie cam 31 de ani.
    Sunt arhitect, deci visator, deci imaginatie bogata, deci cu tendinta de a visa cu ochii deschisi, deci inclinat spre a ma increde si implica in multe vise ce s-au dovedit a fi sortite esecului, dar incapatanat, rabdator si suspicios din fire, rebel.
    Ma calauzesc in general dupa trei principii simple: Crezi ceea ce vezi, Norocul ti-l faci cu mana ta, si Daca ceva trebuie facut bine, fa-l tu insuti.

    Sunt fericit! Aici, acum! Nu in Romania, nu pt Romania. Dar in lume, pe Pamant, sub Soare, sub stele...
    Sunt fericit ca am parinti, familie, si rude care ma iubesc, si pe care ii iubesc.
    Sunt fericit ca am un frate care a alaturi de mine pe drumul asta spre un viitor mai bun...
    Sunt fericit ca mai avem un pic de asteptat si scapam...
    Sunt fericit ca am priteni dragi care s-au molipsit de emigrare, si ca mai am prieteni dragi care acum incep sa se gandeasca serios la emigrare...
    Sunt fericit in fiecare zi ca am dreptate in ceea ce priveste tara asta frumoasa - Romania - si bataia de joc in care traim, pentru nu se amelioreaza, pentru e din ce in ce mai greu, mai rau, mai jos, mai intunecat, pentru asta inseamna ca am luat hotararea cea mai buna in ceea ce ma priveste

Printre randuri : Pauza (Little BRO`)

   In acea iarna a dat norocul dar si beleaua peste mine. Am cunoscut o fata (Corina), studenta la stomatologie, 20 de ani (mmmmm....) frumoasa...etc. Acolo a fost primul pas critic, care eu l-am picat cu coronita si diploma. M-am indragostit...pe langa asta aveam si niste probleme financiare....prin urmare am cam abandonat visul. Pauza mea a fost de 1 an, timp in care fratimiu a continuat, si-a facut dosarul, a strans actele, si-a facut analizele...si a depus de viza (am uitat data exacta).

Cred ca nimeni, nici fratimiu, nu isi dau seama cum este cand vezi acel vis ca se duce dracu si cand incepi sa crezi ca esti destinat sa ramai in aceasta groapa de gunoi...ma scuzati...tara. Ma simteam din ce in ce mai rau, demoralizat, pesimist...etc. Se citea pe fata lui, ca eram un "tradator"...si cam asa este... l-am abandonat.

In toata povestea era un lucru bun (din punctul meu de vedere), eram cu Corina...si pe langa asta parintii erau mai linistit ca totusi ramanea unul din noi aici...

Totusi, nu poti sa ignori si sa opresti un lucru care creste in tine si care incet incet te cuprinde...asa ca in ianuarie 2011, dupa un an de cosmar (nu ma refer la relatia cu Corina, care de altfel in perioada aceea a fost minunata), am vorbit cu fratimiu si i-am spus ca as vrea sa ma ajute cu bani si timp ca sa-mi pregatesc dosarul de emigrare. Acum am ajuns foarte departe, am dosarul depus...astept decizia CO-ului.

Totusi, uite ca asteptarea aceasta a fost si ea buna la ceva...acum sunt mai determinat decat inainte si pe langa asta, el este pe prioritate 3 iar eu pe 2, asa ca daca depuneam amandoi, acum eu eram in OZ iar el nu...asa acum sunt la acelasi pas....

Eu am invatat ceva foarte important din asta...acela ca nimic nu poate oprii dorinta...odata ce descoperi ca asta vrei si ca asta iti doresti, nu fii fraier ca mine.... si ca daca esti pus in situatia de a emigra singur, nu astepta "acel an". Fa ce ai de facut atunci cand trebuie, pentru ca eu acum trebuie sa-i explic persoanei cu care am locuit si cu care ma iubesc de 1.5 ani, ca eu plec peste cateva luni (sper)... si ea nu....

Nice...nu?

Propunerea...analiza si decizia! (Little BRO`)

      Era intr-o zi, in toamna-iarna lui 2009 (minunat an...nu serios...chiar tare), care parea a fii o zi normala, care defapt ascundea un lucru care urma sa schimbe 2 vieti atat de mult incat credeam ca asa ceva este foarte aproape de imposibil si ca putini sunt cei care chiar fac asa ceva...

Eram cu fratele meu (Horia), care este cu 4 ani mai "expirat" decat mine si sorbeam o bere, cautand solutii la probleme care le intampinam si credeti-ma...erau multe si coplesitoare.

Eu ma gandeam ca vine concediul si cat de mult o sa ma relaxez si ce usor o sa fie, nu din alt motiv decat ca aveam buzunarele goale, deci grutate mica, putine planuri, implicit putine pe cap... urma sa mor de foame, sau cum se zice mai nou...sa tin o cura de slabire...grava...un concediu PERFECT!

Fratimiu, care este administratorul unei companii de proiectare si constructii (este arhitect, dar ii place la nebunie sa-i spui ca este inginer sau mai mult ii place cand ii spui Horea, lesina...), se gandea cum sa mai aduca niste contracte... poate asa isi mai complica viata cu o vacanta peste granita sau cu niste lucruri noi.

Asta este conceptia mea... in Romania trebuie sa intelegi ca traiesti altfel decat in alta parte... aici sa mananci este toxic deci trebuie sa mananci cat mai putin, sa-ti faci o vacanta este deja un moft...mai bine stai acasa la televizor si urmaresti emisiunile educative de pe Acasa TV sau Kanal D, sa ai bani...deja esti nesimtit si atunci vine statul si te scapa de ei, nici nu-ti dai seama cand.

Din vorba in vorba, al meu frate spune "fraza". Fraza care nu o sa o uit, mi-a ramas in cap si probabil ca o sa imbatranesc cu ea. Nu o regret...pentru ca in timp am ajuns sa-mi dau seama ca este cel mai bun lucru care l-a zis in viata lui... "Ba fatalaule, hai dracu sa emigram in Australia!"   

5 secunde am crezut ca rade de mine, atat a durat pana mi-am intors privierea si i-am vazut fata. Era serios... A mai durat 2 secunde sa iau o decizie : 1 secunda sa analizez viitorul meu in Romania si 1 secunda sa trag aer in piept pentru a putea produce acel zgomot : "Hai...".

In seara aceea am descoperit cel mai bun prieten al emigrantului "emigrare.info" si am inceput sa citim sa studiem si sa invatam...sa vedem despre ce este vorba, ce trebuie sa facem si cum sa pornim pe calea pe care tocmai am ales sa mergem.

Ce nu stiam este ca acel "Hai..." era doar un cuvant si ca ne hotarasem sa facem un lucru care cerea implicare, timp, rabdare si bani... 

"Propunerea" a fost usoara pentru ca asta este facuta cand nu stii multe, nu cunosti adancurile si detaliile...la fel si cu "analiza" care la momentul discutie se rezumase la o balanta in care atarna un vis de mai bine si situatia si viitorul din aceasta tara. "Decizia"...asta a fost cea mai usoara, aici nu a trebuie decat un cuvant...

Acum ca am ajuns foarte departe, imi dau seama ca singurul lucru care nu l-am facut cum trebuie nu are ce cauta in lista celor 3 si ca defapt este acela ca am asteptat pana atunci sa ne hotaram... 

EU...the Little BRO` !

    Numele meu complet este Radu-Daniel Olar si populez capitala tarii noastre de 27 de ani. Asa cum spune si in titlul acestui blog, am sa prezint cum a luat nastere si cum a crescut aceasta dorinta pe care sunt aproape de a o indeplinii. 

Simplu de spus/decis...greu de facut, dar totusi este o aventura care merita orice banut,alergatura si asteptare. 

O sa fie mult de scris si de citit, dar am sa incerc sa cuprind cat mai mult...sa ofer experienta mea si altora care o sa ne urmeze pasii...

O sa prezint aspectele pozitive, dar si cele negative...

Lectura placuta.