2 ani...de cand nu ne-am mai imbratisat parintii, unchii, matusile, bunicii si verisorii...e greu, ne e dor...dar...dorul inca nu cantareste mai mult decat motivatia plecarii din Romania...e OK.
Mai vorbim noi, papa
vineri, 29 noiembrie 2013
2
2 ani...de cand suntem in Australia...e OK.
2 ani...de cand nu ne-am mai imbratisat parintii, unchii, matusile, bunicii si verisorii...e greu, ne e dor...dar...dorul inca nu cantareste mai mult decat motivatia plecarii din Romania...e OK.
Mai vorbim noi, papa
2 ani...de cand nu ne-am mai imbratisat parintii, unchii, matusile, bunicii si verisorii...e greu, ne e dor...dar...dorul inca nu cantareste mai mult decat motivatia plecarii din Romania...e OK.
Mai vorbim noi, papa
joi, 7 martie 2013
celalalt... munca, scoala si timp liber
Deja ma intrec...doua intr-o zi!... postari...
Chiar daca nu am mai scris pe aici...n-am lipsit din mediul virtual. Ochiul meu inchizitor si carcotas s-a plimbat peste bloguri si forumuri...ca sa ma vad si eu cum o mai duc altii...
Ma gandesc, sa mai zic si eu ceva folositor, macar la nivelul ca poate vor si altii sa mai stie de cum o ducem noi...dar mai ales, cand voi citi peste ceva vreme postarea asta, sa im reamintesc.
MESAJ PENTRU VIITORUL EU: Nu uita ca ai promis sa termini cursurile! Si cu tigarile alea...mai ai de gand sa fumezi mult?! si sa nu uit...sper ca deja ai barca!
Deci...fratimiu s-a insurat. A venit Corina, din Romania, cu viza de turist, au facut nunta aici si au aplicat de viza...in cateva zile a primit o viza intermediara, care ii da drept de munca nelimitat si are Medicare (asigurare medicala de baza), dar nu are voie sa paraseasca Australia. Asta se intampla in Ianuarie. Acum e martie, si inca nu si-a gasit un loc de munca, dar suntem optimisti...o sa fie bine.
Fratimiu, cu munca, e mai mult decat bine...a facut un an de cand e la guvernul local...a inceput cu un contract de 3 luni, i l-au tot prelungit, iar acum asteapta sa vina seful cel mare din concediu ca sa demareze hartiile pentru contract permanent, pentru care a si primit oferta... Evident ca i-au marit si salariul...Una peste alta, cred ca singurul lucru care il deranjeaza este ca parcarea in centru e scumpa, si nu mai exista aprcare gratuita in timpul zilei nicaieri...dar se compenseaza cu faptul ca lucreaza in buricul targului, pe malul raului...e bine...si o sa fie si mai bine.
Eu nu pot inca sa ma laud cu vreo evolutie spectaculoasa la munca, pt ca inca nu am un an de cand lucrez aici. Lucrurile s-au asezat in mare, cu baietii (suntem 30 de baieti in firma si o singur fata care e contabila, receptionista, secretara) ma inteleg grozav, m-au primit bine in colectiv...cu fata mai putin, in ciuda faptului ca e fix de vartsa mea, nici prea mica nici inalta, nu e grasa dar nici slaba, nu-i urata sau frumoasa, doar ca e asiatica si logodita, si destul de serioasa, nu prea flirteaza...
In rest, jobul e lejer...desenez toata ziua, sau aproape ;-).
Ca sa-mi ocup timpul liber, ca tot nu am nevasta/logodnica/prietena, m-am inscris la un club local de Baseball, inca de anul trecut. Dupa o sesiune de antrenamente in iarna, toata vara am jucat pentru echipa clubului din Diviza a 4-a, cu care am terminat sezonul pe locul 4 din 12, si drept urmare ne-am calificat in play-off-uri...un fel de finale si semi-fianle pentru primele 4 echipa clasate la sfarsitul sezonului.
Sunt foarte incantat de chestia asta.
Sa faci un sport in Australia nu e scump. Eu platesc $350 pe an la federatie, in care este inclusa si o asigurare medicala suplimentara pentru sportivi, si $10 la club taxa de membru. E adevarat ca echipamentul mi l-am cumparat in intregime, clubul nu mi-a dat nimic, dar nu a fost scump ~$300. Pe langa faptul ca fac miscare in fiecare saptamana, joc si un sport pe care-l iubesc...am cunoscut o gramada de oameni cu care am o pasiune in comun: berea si baseball-ul (sunt intrepatrunse, sa ne intelegem, d'aia e o singura pasiune). Atmosfera e grozava de fiecare data. Glume si caterinca ca intre baieti. Am inceput sa mergem la petreceri, sa organizam iesiri...frumos.
Si pentru ca tot mai am timp liber, mult...ca tot nu am nevasta/logodnica/prietena, m-am inscris la facutate.
Urmez un program de Master pentru Management de Proiect in domeniul constructiilor la Univertitatea Australiei de Sud - UniSA. Am inceput de o saptamana cursurile. Ma duc la cursuri Lunea si Martea, dupa munca, de la 4 la 7 seara. S-ar putea sa fie cam obositor, dar merita!
Mi-era asa dor de studentie! Si de studente! ;-)
Scoala aici e total altceva decat stiam din Ro, si decat ma asteptam. Toate amfiteatrele au A/C, au sistem automat de inregistrare A/V a cursului, pe care il ai disponibil la cinci minute dupa incheire, pe site-ul facultatii, au fotolii, nu cacaturi de bancute din lemn putred.
Biblioteca e cu livrare al domiciliu daca va vine sa credeti! Intri pe site, comanzi cartea, si ti-o aduce cineva acasa, daca nu poti sa te deplasezi tu...culmea...nimeni nu abuzeaza.
Sunt foarte incantat.
Programul de Master este scump. Sunt 9 Cursuri si 2 Teze, fiecare costand aproximativ $5000. Daaaaar, pentru ca sunt rezident permanent, nu pe viza temporara, am dreptul la loc subvenctionat de stat, daca indeplinesc anumite conditii de studii si experienta in munca.
Acest lucru a insemnat pentru mine ca taxe de studii s-a redus cu 75%! Asa ca iata-ma student din nou!
Pe acasa, nu s-au mai intamplat foarte multe...Ne-am mutat a treia oara in 14 luni de cand suntem in Oz...De data asta avem o casa grozava, cea mai buna de pana acum, din toate punctele de vedere.
Avem aceleasi masini ca acum 3 luni...Inca nu avem barca sau moto, dar simt ca sunt foarte aproape.
In rest...toate bune si frumoase, printre mici piedici si greutati. Ca doar nu credeati ca totul chiar roz sau verde?!
Cam atat...
Cu drag, John
Chiar daca nu am mai scris pe aici...n-am lipsit din mediul virtual. Ochiul meu inchizitor si carcotas s-a plimbat peste bloguri si forumuri...ca sa ma vad si eu cum o mai duc altii...
Ma gandesc, sa mai zic si eu ceva folositor, macar la nivelul ca poate vor si altii sa mai stie de cum o ducem noi...dar mai ales, cand voi citi peste ceva vreme postarea asta, sa im reamintesc.
MESAJ PENTRU VIITORUL EU: Nu uita ca ai promis sa termini cursurile! Si cu tigarile alea...mai ai de gand sa fumezi mult?! si sa nu uit...sper ca deja ai barca!
Deci...fratimiu s-a insurat. A venit Corina, din Romania, cu viza de turist, au facut nunta aici si au aplicat de viza...in cateva zile a primit o viza intermediara, care ii da drept de munca nelimitat si are Medicare (asigurare medicala de baza), dar nu are voie sa paraseasca Australia. Asta se intampla in Ianuarie. Acum e martie, si inca nu si-a gasit un loc de munca, dar suntem optimisti...o sa fie bine.
Fratimiu, cu munca, e mai mult decat bine...a facut un an de cand e la guvernul local...a inceput cu un contract de 3 luni, i l-au tot prelungit, iar acum asteapta sa vina seful cel mare din concediu ca sa demareze hartiile pentru contract permanent, pentru care a si primit oferta... Evident ca i-au marit si salariul...Una peste alta, cred ca singurul lucru care il deranjeaza este ca parcarea in centru e scumpa, si nu mai exista aprcare gratuita in timpul zilei nicaieri...dar se compenseaza cu faptul ca lucreaza in buricul targului, pe malul raului...e bine...si o sa fie si mai bine.
Eu nu pot inca sa ma laud cu vreo evolutie spectaculoasa la munca, pt ca inca nu am un an de cand lucrez aici. Lucrurile s-au asezat in mare, cu baietii (suntem 30 de baieti in firma si o singur fata care e contabila, receptionista, secretara) ma inteleg grozav, m-au primit bine in colectiv...cu fata mai putin, in ciuda faptului ca e fix de vartsa mea, nici prea mica nici inalta, nu e grasa dar nici slaba, nu-i urata sau frumoasa, doar ca e asiatica si logodita, si destul de serioasa, nu prea flirteaza...
In rest, jobul e lejer...desenez toata ziua, sau aproape ;-).
Cladirea Primariei orasului Adelaide - J.H.Olar, creion, 2013
Ca sa-mi ocup timpul liber, ca tot nu am nevasta/logodnica/prietena, m-am inscris la un club local de Baseball, inca de anul trecut. Dupa o sesiune de antrenamente in iarna, toata vara am jucat pentru echipa clubului din Diviza a 4-a, cu care am terminat sezonul pe locul 4 din 12, si drept urmare ne-am calificat in play-off-uri...un fel de finale si semi-fianle pentru primele 4 echipa clasate la sfarsitul sezonului.
Sunt foarte incantat de chestia asta.
Sa faci un sport in Australia nu e scump. Eu platesc $350 pe an la federatie, in care este inclusa si o asigurare medicala suplimentara pentru sportivi, si $10 la club taxa de membru. E adevarat ca echipamentul mi l-am cumparat in intregime, clubul nu mi-a dat nimic, dar nu a fost scump ~$300. Pe langa faptul ca fac miscare in fiecare saptamana, joc si un sport pe care-l iubesc...am cunoscut o gramada de oameni cu care am o pasiune in comun: berea si baseball-ul (sunt intrepatrunse, sa ne intelegem, d'aia e o singura pasiune). Atmosfera e grozava de fiecare data. Glume si caterinca ca intre baieti. Am inceput sa mergem la petreceri, sa organizam iesiri...frumos.
Si pentru ca tot mai am timp liber, mult...ca tot nu am nevasta/logodnica/prietena, m-am inscris la facutate.
Urmez un program de Master pentru Management de Proiect in domeniul constructiilor la Univertitatea Australiei de Sud - UniSA. Am inceput de o saptamana cursurile. Ma duc la cursuri Lunea si Martea, dupa munca, de la 4 la 7 seara. S-ar putea sa fie cam obositor, dar merita!
Mi-era asa dor de studentie! Si de studente! ;-)
Scoala aici e total altceva decat stiam din Ro, si decat ma asteptam. Toate amfiteatrele au A/C, au sistem automat de inregistrare A/V a cursului, pe care il ai disponibil la cinci minute dupa incheire, pe site-ul facultatii, au fotolii, nu cacaturi de bancute din lemn putred.
Biblioteca e cu livrare al domiciliu daca va vine sa credeti! Intri pe site, comanzi cartea, si ti-o aduce cineva acasa, daca nu poti sa te deplasezi tu...culmea...nimeni nu abuzeaza.
Sunt foarte incantat.
Programul de Master este scump. Sunt 9 Cursuri si 2 Teze, fiecare costand aproximativ $5000. Daaaaar, pentru ca sunt rezident permanent, nu pe viza temporara, am dreptul la loc subvenctionat de stat, daca indeplinesc anumite conditii de studii si experienta in munca.
Acest lucru a insemnat pentru mine ca taxe de studii s-a redus cu 75%! Asa ca iata-ma student din nou!
Pe acasa, nu s-au mai intamplat foarte multe...Ne-am mutat a treia oara in 14 luni de cand suntem in Oz...De data asta avem o casa grozava, cea mai buna de pana acum, din toate punctele de vedere.
Avem aceleasi masini ca acum 3 luni...Inca nu avem barca sau moto, dar simt ca sunt foarte aproape.
Apus la Semapore Beach - Golful St.Vincent, 2013
In rest...toate bune si frumoase, printre mici piedici si greutati. Ca doar nu credeati ca totul chiar roz sau verde?!
Cam atat...
Cu drag, John
celalalt...Ministerul Educatiei si Dezvoltarii din propria noastra casa...
Preambul: Postarea de mai jos zacea nefinalizata de cateva luni, daca nu chiar mai mult...azi parca m-am simtit un pic mai inspirat, mai intelegator si mai pasnic...drept urmare am facut ceva corecturi, si v-o servesc spre a lua aminte... ( de fapt cineva m-a certat ca nu am mai postat pe aici...ca ne-a cam luat somnul...)
Dracia asta de blog a fost pornit ca o modalitate de a ajuta cu informatii si experiente pe cei care ar dori sau care deja au apucat-o pe drumul expatrierii... nu ne-am atins inca acest scop, si nici nu cred ca-l vom atinge, la nivelul la care poate s-ar astepta majoritatea: sa dam mura-n gura tot ce trebuie si cum trebuie si unde trebuie tradus, expediat, completat...
Pe blogul asta de priponim ideile si trairile, pentru un studiu ulterior, care -doooh, evident- sunt extrem de personale, in sensul ca nu pot fi aplicate de cele mai multe ori si la altii...decat daca sunt la fel de destepti, frumosi si norocosi ca noi!
Asa ca, printre ce ne ne bese noua mintea mai scapam si niste infromatii, care sunt "pentru cine are urechi sa auda"...
De ce asa?! Pai pentru ca exista forumuri, bloguri si alte site-uri de internet care au toate informatiile, mult mai bine structurate si dezvoltate, si mai ales aduse la zi, si nu are rost sa reinventam roata... Si pentru ca noi nu avem timp de asa ceva...
Cand am venit aici, ne-am lovit de o oarecare reticenta din partea romanilor locali in a fi trecuti ca referinte in resumeurile noastre (asa ii zice la CV in australia, resumee)... unde nu mai punem ca nici sa ne recomande sau sa incerce sa ne bage pe unde muncesc ei nu se punea problema... Era usor frustrant ;-)
De ce ei se purtau asa, nu stiu...dar pot sa va spun de ce si noi vom face aproape la fel ca ei, si asta doar asa, ca sa subliniez ideea diferentei de gandire din momentul in care te pregatesti sa vii aici, din momentul in care faci primii pasi in nisipul autralian, si pana cand poti sa spui ca lucrurile sunt asezate pe drumul lor, si acum e doar bucuria de-a trai...
Nu intelegeam de ce romanii sunt reticenti sa ajute cu un loc de munca si/sau referinte...si drept urmare noi ne-am jurat ca o sa facem altfel pentru cine o avea nevoie de ajutor...
Noi cand am venit in Oz, am citit foarte mult despre ce inseamna resumeul australian, am citit foarte mult despre "cultura locului de munca" - cum sa te porti cu colegii, cu sefii, am citit foarte mult despre legislatia care ne priveste pe noi ca expatriati - permise de conducere, asigurari medicale, drept de munca, taxe si impozite... Pot spune ca noi am venit pregatiti, foarte pregatiti, si totusi, chiar si noi, am avut parte de surprize si cheltuieli neprevazute...
Vreau sa ajung la faptul ca daca nu vii pregatit si documentat, sansele de a avea o viata usoara scad dramatic, si o sa ajungi sa ai probleme reale in a-ti plati chiria si a avea de mancare...
Spre surprinderea noastra, in ultima vreme - de cand am venit noi in Adelaide - au mai venit romani pe meleagurile din sudul Australiei.
Am incercat sa facem pe gazdele cat am putut de bine, in masura timpului si posibilitatilor...sper ca am reusit, macar un pic...
Am incercat sa ajutam cat si cum am putut...dar nu putem sa pregatim emigrantul si sa-l invatam informatii pe care ar fi trebuit sa le stie inca dinainte de a avea viza aprobata!
Asa e romanul...las' ca intreb pe cineva...las' ca o sa fie cineva sa ma ajute... Dar nu ar pune mana, si degetelul sa dea niste click-uri inainte, sa citeasca un pic... Si mai ales, romanul, se considera mai cu mot, mai special, decat toti ceilalti tampiti care au pornit pe acelasi drum inaintea lui...si aplicand practic acest principiu de viata, in loc sa faca minimul de documentare personala, ascunzandu-se sub vorbele "sa nu reinventezi roata", vine in Australia ca turistul, cu bani putini, fara informatii de bun simt, asteptandu-se la ce?!
EMIGRAREA E UN PROCES DE DISTRUGERE A APROAPE TOT CEEA CE STIAI SI CEEA CE ERAI, PENTRU A FACE LOC UNUI NOU INCEPUT!
Emigrarea incepe cu adunatul actelor pentru dosarul de viza, si se termina cand te ia moartea de urechi, iti trage o coasa dupa ceafa, si te scoate afara din clasa ca s-a terminat ora de viata, sau n-ai fost cuminte...
Poate sa fie o poveste de succes, o aventura predominant frumoasa, sau doar o poveste trista rezumata doar prin sacrificii, abstinente si esecuri...
Diferenta intre cele doua posibile viitoruri ale emigrantului o face mai multi factori, dar doi sunt majori: INFORMATIA SI ADAPTABILITATEA.
Vrei sa-ti fie bine, pui mana matalutza si citesti INAINTE sa pleci de drumul emigrarii, tot ce exista despre destinatie (de la legislatie la traditii, de la taxe si impozite la cultura locului de munca, de la tendinte in moda pana la destinatii turistice)...
Iar daca nu esti o persoana ADAPTABILA, mai bine nu pleci, ca mai mult rau faci, tie si familiei...aici vii si esti fix un CACAT ca toti ceilalti 100000 de indieni si chinezi... Ai studii echivalate...pfff..si indienii au, si chinezii...crede-ma, nu esti cu nimic mai presus in ochii cetateanului de rand... trebuie sa dovedesti tot ce pretinzi ca stii si ca poti...iar ca sa ti se dea posibilitatea sa dovedesti, trebuie sa fii dispus sa parcurgi "the extra mile"...sa faci mai mult si mai bine orice fac ceilalti... si daca cumva abia acum te intrebi cum ...mai bine stai acasa la tine in Romania...ca nu e de tine emigrarea... si daca tot insisti, ma enervez, si te injur si iti spun:
"daca aplici pentru job, urmareste aplicatia, da telefoane, insita...daca crezi ca esti prea stresant, continua...ca nu ai nimic de pierdut... daca nu ai bani si credit pentru telefon, du-te la firma respectiva, tuns, ras, parfumat si esti tot numai un zambet cu toti si oricine din receptie, pana cand reusesti sa dai de persoana care se ocupa de selectia pt jobul respectiv si vezi ce iese, ca nu ai nimic de pierdut...si daca in romania ai fost director, si vii aici tot cu mentalitate de director...mai bine nu vii, crede-ma...ca iti bati joc de bani, si pe deasupra o sa te vorbeasca prietenii pe la spate - ratatul ala , iti dai seama...tocmai tu?! ...ghice ce, fix tocmai tu..."
:-))) sa ne calmam zic...nu sunt eu in cea mai buna postura sa dau sfaturi...dar consider ca pana acum, povestea mea e pe drumul cel bun...si cel putin, sfaturile care le dau, nu sunt pentru eterna mea glorie, ci pentru ca urmatorul tampit sau tampita, care vine aici, sa nu faca greselile mele, si mai ales, sa nu nu piarda timpul cu experimente...sunt alti tampiti care au trecut deja prin tot ce vei trece si tu...nu esti cu nimic mai special.
v-am pupat
Dracia asta de blog a fost pornit ca o modalitate de a ajuta cu informatii si experiente pe cei care ar dori sau care deja au apucat-o pe drumul expatrierii... nu ne-am atins inca acest scop, si nici nu cred ca-l vom atinge, la nivelul la care poate s-ar astepta majoritatea: sa dam mura-n gura tot ce trebuie si cum trebuie si unde trebuie tradus, expediat, completat...
Pe blogul asta de priponim ideile si trairile, pentru un studiu ulterior, care -doooh, evident- sunt extrem de personale, in sensul ca nu pot fi aplicate de cele mai multe ori si la altii...decat daca sunt la fel de destepti, frumosi si norocosi ca noi!
Asa ca, printre ce ne ne bese noua mintea mai scapam si niste infromatii, care sunt "pentru cine are urechi sa auda"...
De ce asa?! Pai pentru ca exista forumuri, bloguri si alte site-uri de internet care au toate informatiile, mult mai bine structurate si dezvoltate, si mai ales aduse la zi, si nu are rost sa reinventam roata... Si pentru ca noi nu avem timp de asa ceva...
Cand am venit aici, ne-am lovit de o oarecare reticenta din partea romanilor locali in a fi trecuti ca referinte in resumeurile noastre (asa ii zice la CV in australia, resumee)... unde nu mai punem ca nici sa ne recomande sau sa incerce sa ne bage pe unde muncesc ei nu se punea problema... Era usor frustrant ;-)
De ce ei se purtau asa, nu stiu...dar pot sa va spun de ce si noi vom face aproape la fel ca ei, si asta doar asa, ca sa subliniez ideea diferentei de gandire din momentul in care te pregatesti sa vii aici, din momentul in care faci primii pasi in nisipul autralian, si pana cand poti sa spui ca lucrurile sunt asezate pe drumul lor, si acum e doar bucuria de-a trai...
Nu intelegeam de ce romanii sunt reticenti sa ajute cu un loc de munca si/sau referinte...si drept urmare noi ne-am jurat ca o sa facem altfel pentru cine o avea nevoie de ajutor...
Noi cand am venit in Oz, am citit foarte mult despre ce inseamna resumeul australian, am citit foarte mult despre "cultura locului de munca" - cum sa te porti cu colegii, cu sefii, am citit foarte mult despre legislatia care ne priveste pe noi ca expatriati - permise de conducere, asigurari medicale, drept de munca, taxe si impozite... Pot spune ca noi am venit pregatiti, foarte pregatiti, si totusi, chiar si noi, am avut parte de surprize si cheltuieli neprevazute...
Vreau sa ajung la faptul ca daca nu vii pregatit si documentat, sansele de a avea o viata usoara scad dramatic, si o sa ajungi sa ai probleme reale in a-ti plati chiria si a avea de mancare...
Spre surprinderea noastra, in ultima vreme - de cand am venit noi in Adelaide - au mai venit romani pe meleagurile din sudul Australiei.
Am incercat sa facem pe gazdele cat am putut de bine, in masura timpului si posibilitatilor...sper ca am reusit, macar un pic...
Am incercat sa ajutam cat si cum am putut...dar nu putem sa pregatim emigrantul si sa-l invatam informatii pe care ar fi trebuit sa le stie inca dinainte de a avea viza aprobata!
Asa e romanul...las' ca intreb pe cineva...las' ca o sa fie cineva sa ma ajute... Dar nu ar pune mana, si degetelul sa dea niste click-uri inainte, sa citeasca un pic... Si mai ales, romanul, se considera mai cu mot, mai special, decat toti ceilalti tampiti care au pornit pe acelasi drum inaintea lui...si aplicand practic acest principiu de viata, in loc sa faca minimul de documentare personala, ascunzandu-se sub vorbele "sa nu reinventezi roata", vine in Australia ca turistul, cu bani putini, fara informatii de bun simt, asteptandu-se la ce?!
EMIGRAREA E UN PROCES DE DISTRUGERE A APROAPE TOT CEEA CE STIAI SI CEEA CE ERAI, PENTRU A FACE LOC UNUI NOU INCEPUT!
Emigrarea incepe cu adunatul actelor pentru dosarul de viza, si se termina cand te ia moartea de urechi, iti trage o coasa dupa ceafa, si te scoate afara din clasa ca s-a terminat ora de viata, sau n-ai fost cuminte...
Poate sa fie o poveste de succes, o aventura predominant frumoasa, sau doar o poveste trista rezumata doar prin sacrificii, abstinente si esecuri...
Diferenta intre cele doua posibile viitoruri ale emigrantului o face mai multi factori, dar doi sunt majori: INFORMATIA SI ADAPTABILITATEA.
Vrei sa-ti fie bine, pui mana matalutza si citesti INAINTE sa pleci de drumul emigrarii, tot ce exista despre destinatie (de la legislatie la traditii, de la taxe si impozite la cultura locului de munca, de la tendinte in moda pana la destinatii turistice)...
Iar daca nu esti o persoana ADAPTABILA, mai bine nu pleci, ca mai mult rau faci, tie si familiei...aici vii si esti fix un CACAT ca toti ceilalti 100000 de indieni si chinezi... Ai studii echivalate...pfff..si indienii au, si chinezii...crede-ma, nu esti cu nimic mai presus in ochii cetateanului de rand... trebuie sa dovedesti tot ce pretinzi ca stii si ca poti...iar ca sa ti se dea posibilitatea sa dovedesti, trebuie sa fii dispus sa parcurgi "the extra mile"...sa faci mai mult si mai bine orice fac ceilalti... si daca cumva abia acum te intrebi cum ...mai bine stai acasa la tine in Romania...ca nu e de tine emigrarea... si daca tot insisti, ma enervez, si te injur si iti spun:
"daca aplici pentru job, urmareste aplicatia, da telefoane, insita...daca crezi ca esti prea stresant, continua...ca nu ai nimic de pierdut... daca nu ai bani si credit pentru telefon, du-te la firma respectiva, tuns, ras, parfumat si esti tot numai un zambet cu toti si oricine din receptie, pana cand reusesti sa dai de persoana care se ocupa de selectia pt jobul respectiv si vezi ce iese, ca nu ai nimic de pierdut...si daca in romania ai fost director, si vii aici tot cu mentalitate de director...mai bine nu vii, crede-ma...ca iti bati joc de bani, si pe deasupra o sa te vorbeasca prietenii pe la spate - ratatul ala , iti dai seama...tocmai tu?! ...ghice ce, fix tocmai tu..."
:-))) sa ne calmam zic...nu sunt eu in cea mai buna postura sa dau sfaturi...dar consider ca pana acum, povestea mea e pe drumul cel bun...si cel putin, sfaturile care le dau, nu sunt pentru eterna mea glorie, ci pentru ca urmatorul tampit sau tampita, care vine aici, sa nu faca greselile mele, si mai ales, sa nu nu piarda timpul cu experimente...sunt alti tampiti care au trecut deja prin tot ce vei trece si tu...nu esti cu nimic mai special.
v-am pupat
Abonați-vă la:
Postări (Atom)