Acum vreo 2 ani, s-au implinit 10 ani de cand am lasat in urma meleagurile copilariei dulci, ale prieteniilor nemuritoare, ale familiei dragi... Aceeasi ani au trecut de cand am scapat din eterna schimabare de borduri, de crancena cursa pentru locuri de parcare, de cultura manelizata...
Chiar azi de dimineata, ascultam in drum spre munca, niste Parazitii - La noi in cartier 2... si mi s-au inlacriamt ochii. Pai stai sa vezi de ce: Anul asta, in sfarsit dupa nenerocirea ce a fost Covidul, am reusit sa ne intoarcem in Romanica in vacanta... Cu logodnica, cu unul din puradei, pentru aproape 4 saptamani.
Minunat...dar...Cum au zis Parazitii: viata a stat pe loc, timpul a mers mai departe... Exact asa mi s-a parut. Pentru Romanica, caci noi aici in Oz, parca am evoluat...
Acelasi job de aproape 7 ani, tot la primarie... Nu mai stau pe barca, mi-am facut casa...dar nu stau nici in casa aia, locuiesc cu izbita, si cu doi copii...dar nu ai mei, ai ei...Suntem logoditi, deci ce-i al meu e si al ei, iar ce-i al ei e tot al ei 😅
Circumstantele personale au evoluat destul de mult de cand nu am mai scris pe aici, si pentru mine cat si pentru fratimiu. Altfel, in afara de cateva noi autostrazi suspendate, vreo 6 zgarie-nori proaspeti rasariti prin centru, si cateva cartiere noi la periferii, nimic nu s-a schimbat (sarcasm, da?). Pana si politica tot aceeasi mizerie, dar cand sistemul merge - in general, parca nici nu vrei schimabare...
Eu personal, sunt in continuare absolut convins ca am facut cea mai buna alegere sa emigrez in Oz, cu toate ca parca in ultimii ani mi-a fost mai dor ca niciodata de pritenii copilariei, si de familie evident.
Nu mi-e dor de patria romaneasca...am si aici pasuni verzi, dealuri impadurite, munti impietriti si ape reci si repezi... Nu mi-e dor de tigani, ca am si aici indieni de aceeasi culoare, si aborigieni betivi si imputiti. Nu mi-e dor de manelisti...am si aici drogati cu amfetamine, si parca toata lumea trage cocaina...
Mi-e dor de spritzul romanesc, cu apa minerala buna (ca aici apa cu bule e o mizerie) cu prieteni si familie... Mi-e dor de berea rece la pahar, proasta de altfel, pe o plaja aglomerata peste limita bunului simt, dar cu prieteni si familie...
Mi-e dor de mici cu mustar si paine si bere la carafa de la Han, in miez de saptamana pana dincolo de miez de noapte, cu familie sau prieteni... Asta imi lipseste aici, atat de mult incat, si cand scriu cuvinterle astea, mi s-a pus un nod in gat.
Si apoi sunt atat de bucuros de plajele pustii de aici, unde imi alearga cainele si copii in pace, unde imi aduc eu bere buna rece de acasa...
Sunt bucuros aici de vacantele cu cortul sau caravana, pe oriunde, cu prieteni si familie, sunt bucuros de cat de normal este sa ai cate o vacanta aproape in fiecare luna, pentru ca viata aici nu e doar pentru munca...
As putea sa scriu pagini intregi cu tot felul de comparatii...dar totul este profund subiectiv. E doar punctul meu de vedere, sunt doar sentimentele mele, e viata mea. Si am avut noroc pana acum, sunt multumit.
Eu am ales sa schimb, pentru ca nu eram ceea ce am vrut sa fiu... nu pentru ca stiam neaparat unde vreau sa ajung, doar ca simteam ca atunci, acolo, in felul ala, nu era ceea ce trebuia.
Romania a evoluat, sunt multe lucruri bune...si sunt atat de multe care inca nu s-au schimbat...se vor schimba, dar prea incet pentru mine. Sunt prea egoist ca sa ma aline gandul ca va fi bine pentru copii mei...Dar pentru mine?! Cand va fi bine pentru mine?!
Asa ca, ajuns aici, a fost si greu, va fi si in viitor, dar e mai bine pentru mine, acum, si va fi si in viitor...Pentru ca eu vreau, si fac ce pot ca viata mea sa mearga cat de cat in directia dorita.
Am mai spus pe undeva, prin alt post acum cativa ani in urma... Daca vrei sa se schimbe ceva in bine, incepe cu tine. Doar tu poti face schimabarea... Succes! Si iti doresc sa ai macar bafta mea! Si sa bei un spritz de vara cu mine in gand!
