Marea emigrare...Part 2 (Little BRO')

Lumea emigrantului...o lume in care totul se bazeaza pe timp. Singurul lucru pe care nu il controlam, din care avem o suma limitata si care il cheltuim fara intrerupere si nu spre avantajul nostru. Cu cat merge el mai departe cu atat te obisnuiesti si tu, dar totusi lupta interioara nu dispare, se transforma din ce in ce mai mult intr-un razboi.
Ce nu ne dam seama, este ca indiferent de ce sa intampla cu noi si in noi...el tot se consuma si noi pierdem din el, mai mult in fiecare zi. Vrem familie, casa si o viata linistita...dar asta costa timp.
Este timpul pe care noi il pierdem intr-o lupta cu ceva, care ne tine in spate. Pe care il vedem, dar care a devenit atat de puternic incat nu avem ce sa facem si atunci facem acelasi lucru care l-au facut parintii nostri, il facem si noi si il vor face si copii nostri...platim scump...cu timp!

Dupa cum stiti, eu am viza...dar m-am hotarat sa raman (sa mai cheltui niste timp) cat pot de mult si sa-l astept si pe fratimiu. Normal ca daca raspunsul lui intarzie si ma gasesc nevoit sa plec...am sa plec. Nu pot sa dau cu piciorul unei astfel de sanse.
Dar asteptarea asta macina...si macina tare. A inceput sa-mi afecteze, serios, starea psihica si poate si cea fizica.
Multi vad asta si ma intreaba ce am...raspunsul fiind unul clar si fara pic de indoiala. Stiu cauza si sunt constient ca nu are nimeni ce sa faca sa-mi treaca. Din pacate la ce am eu nu exista nici medicamente si nici doctori...aici.

Eu sufar de "Sindromul Emigrantului". Aceasta boala are ca, cauze dorinta de mai bine...un lucru care la noi in tara este mai intalnit decat cancerul, bolile cardiace si bolile neurologice adunate... si are mai putine sanse de vindecare decat o raceala simpla.
Este o boala facuta de om si din pacate... tot pe om il afecteaza.

Exista totusi un tratament...emigrarea catre o destinatie care te atrage pe tine, in cazul nostru...mareata Australia. "The land of plenty..." cum spun ei.
A crescut numarul persoanele care au inceput sa analizeze aceasta optiune dar in acelasi timp a crescut si numarul de oameni care isi dau seama ca tot acele persoane care au creat aceasta boala si acest sistem, ii impiedica sa se "vindece". O mare parte din romani au lucrat la negru...deci nu au experienta, multi nu au studii corespunzatoare...si foarte multi nu au banii necesari unui astfel de tratament.
Se lovesc de pereti pe care nu pot sa-i mai darame, nu mai au suficienti bani (timp)...

Intr-o tara unde viata noastra este egal cu zero ne gasim pusi in situatia unde depindem de niste persoane pentru a ne deschide usa de pe partea cealalta. Aceste tari, conduse de oameni pentru care viata altuia conteaza, ne pot oferii ce oamenii in care noi ne punem speranta si viitorul, nu pot. Si ei au limitele lor si probabil ca la un moment dat, nu o sa mai deschida nici ei usa...

Atunci ce o sa se intample?