dupa cum am promis...si noutatile...
Al' mic i-a fost o ferita o prelungire de 6 luni la contract...a inceput cu 2 luni, dupa care, cu greu, i-au mai oferit 2 luni, iar acum direct 6 luni...e pe drumul cel bun... I-au luat si un calculator nou, performat, cu 3 monitoare...SF nene...i-au marit si nivelul de acces...a primit si card de acces...gata nene Technical Support Officer la guvern...
Tre' sa recunoastem ca am avut ceva emotii, mai ales dupa ce a venit la el la birou, si l-a invitat fara sa poata refua, sa poarte o discutie, un agent special de la serviciul de informatii...ca de, acum are pe mana niscaiva servere ale guvernului...dar toate bune si frumoase acum..pana in decembrie nu-l mai doare capul, iar semnele sunt bune si pe mai departe, ca doar nu-i luau calculator de o palarie de bani, si nu-i cresteau nivelul de securitate asa degeaba, mai ales ca nu e o procedura chiar usoara (ca si aici exista birocratie, aporbari peste aprobari si alte chestii, doar ca aici functioneaza repede)...
In ceea ce ma priveste pe mine...povestea e mai...altfel...
Nu stiu cati stiu, sau cat de mult...dar pana ieri am lucrat la o benzinarie...ca vanzator de noapte...pardon "Console Operator - Customer Service"...in cateva cuvinte, luam banii clientilor pt combustibil, faceam cafele, vindeam lozuri si bilete la loto, faceam receptia la marfa noua, stocurile, puneam marfa in raft si frigidere, si patram curatenia in magazin...toatea astea de la 12 noaptea la 8 dimineata...
Greu...frustrant...murdar...dar munca platita...prost, dar platita...
Am lucrat la ei 3 luni si 3 saptamani...am fost si angajatul lunii, am fost si bagat in concursul pentru cel mai bun cafegiu din Adelaide...frectii...
Am avut noroc de un manager minunat (aussie de origine irlandeza), de colegi in general ok, si am descoperit, sau mai bine zis mi-am confirmat teoriile personale, ca sunt rasist...indienii din india, fix acelasi lucru cu tiganii din romania...si nici cu aborigenii nu mi-e rusine...
Unul din cele mai frustrante lucruri a fost acela ca am cunoscut o multime de oameni, care habar n-aveau sa vorbeasca trei cuvinte in engleza, si care sunt cetateni si au job bun...pana mea...cum dracu au ajuns aia aici, cand noi ne chinuim cu assessment, test de engleza...
Whatever...am scapat acum...cu peripetii, ca la mine asa merg toate! :-)
O sa bat campii un pic printre ceva amintiri, ca sa ajung al povestea din zilele noastre...si ca sa arat de ce eu cred cu tarie in existenta ciclurilor in evolutie...treaba aia cu roata de invarte...dar mereu pe un plan ascendent, direct proportional cu nivelul aspiratiilor si al dorintelor...sau doar asa, ca mi-am amintit de vara lu' 2005...
In 2005 eram la jumatatea ultimului an de facultate...in vara aia aveam de predat Disertatia - lucrarea scrisa, o frectie de teorie a arhitecturii, dupa care Prediploma - studiu urbanistic premergator proiectului de diploma, alta frectie, si Diploma - proiectul tehnic, frectia finala...
Prin 2004 ma cam saturasem de firma la care lucrasem deja de vreo 2 ani, si ma simteam tare nedreptatit de patron, si cum eram in ultimul an de scoala, se sculase arhitectul din mine, cu tupeu si pretentii de mare artist...drept urmare mi-am dat demisia....cautand recunoasterea profesionala in cadrul altor firme...
Si asa am ajuns ... "Referent Comercial", adica fix agent de vanzari, pentru BADUC SA...furnizor de materiale de constructii...si uite asa am bantuit eu in primavara-vara lui 2005, cu masina de servici, la costum si cravata, santierele Bucurestiului...a fost frumos, educativ si clar o experienta pozitiva in ceea ce priveste cunoasterea materialelor de consctrucii si tehnicilor de punere in opera...dar doar atat...ca ma plictiseam repede pe vremea aia, si dupa 3 luni de munca al ei deja ma apucase dorul de duca...
Asa ca, dupa ce am luat licenta (Disertatia), am plecat la mare, cu cativa prieteni, cu masina de servici...fara sa anunt pe nimeni de la munca... M-am intors dupa cateva zile, si surpriza...nu m-au dat afara...dar eu eram deja hotarat sa plec de la ei...
Le-am lasat masina, si am plecat iar la mare, de unde mi-am dat demisia...
Mergeam cu cortul pe vremea aia, in Mamaia...si cum stateam eu asa, la umbra, am scris prima mea scrisoare de demisie, pe care am pus-o in plic... si via posta romana am demisionat...
La ceva vreme dupa aceasta poveste, am luat si diploma, mi-am facut si firma, si lucrurile mergeau din ce in ce mai bine...
In 2012...impingeam mopul prin magazinul benzinariei...frustranta treaba...de trei luni tot aplicam la joburi, care erau din ce in ce mai putine pe masura ce ne apropiam de sfarsitul anului financiar (care la noi e pe 30 iunie - 1 iulie)...si de trei luni mai prindeam cate un interviu, ratacit...vreo 4 in total...si toate niste succesuri rasunatoare dar fara finalizare...recrutoarea care a avut grija de mine in perioada asta, care mi-a aranjat toate interviurile, mi-a spus ca pur si simplu am avut ghinion...toti cu care am discutat au fost foarte incantati de mine, dar mereu a aparut cate unul care avea experienta fix pe jobul la care sustinusem eu interviul...
Dupa vreo 3 saptamani de liniste...nu tu interviuri...nu tu aplicatii la joburi noi (nu pt ca nu mai cautam eu, dar pt ca nu mai apareau joburi noi)...ma suna recrutoarea sa imi spuna ca a aplicat o noua strategie, si anume "reverse market"...si ca a avut succes si mi-a asigurat in interviu cu sanse foarte foarte mari de reusita...
Ca paranteza, aceasta strategie noua in piata recrutarilor, presupune ca recrutorul sa propuna candidatul inainte ca angajatorul sa aiba in job liber, iar angajatorul sa gaseasca o pozitie pt omul propus...
Drept urmare, in joia dinainte placarii noastre la Melbourne, ma intalnesc cu recrutoarea, si progamez interviul pentru sapatamana care urma intoarcerii din vacanta...
Angajatorul un grec, conducatorul suprem al uneia din cele mai mari firme de constructii din Australia de Sud...Ne vedem, ne simpatizam si stabilim ca ma va suna el cand va avea o pozitie pentru mine...A doua zi, de dimineata, ma suna grecul sa-mi ofere un job de verificator de desene.
Adica: inginerii proiectanti inventeaza proiectul, desenatorii de detalii fac desenele de executie, dar pana sa intre in productie trebuiesc veirificate ca sa respecte dimensiuni, specificatii si norme...asta ar fi trebuit sa fac eu...ca salar' mi-a oferit 41800 pe an, contract pemanent...asta se intampla Vineri...iar Luni la 11 eram deja programat la medicale iar dupa, la pranz, eram asteptat sa semnez contractul...
Va imgaginati ca am zis da instant...eram super-mega-ultra bucuros...iesise soarele pe strada mea!
Sambata aranjam de un gratar si o bauta la niste prieteni dragi in Adelaide...Nu am ajuns la ei bine, nu am apucat sa beau primul pahar de tarie, ca hop imi suna celularul...numar de mobil necunoscut...
Raspund, si nu apuc sa ma dezmeticesc cum trebuie sa ma trezesc cu o alta oferta de munca, de data asta ca desenator...La jobul asta aplicasem cu vreo luna inainte, si nu primisem nici un raspuns pana atunci...
Am stabilit intalnirea pentru Luni dimineata, inainte de a semna contractul cu grecul...ca sa apuc sa vad ce si cum era cu oferta asta...
Tipul, directorul general, aussie de la mama lui, cu experienta in domeniu si cunostinte tehnice solide, m-a atras intr-o discutie de 2 ore foarte interesanta...La sfarsit ma intreaba de bani...
I-am spus de la inceput ca mai am o oferta pe care aproape o acceptasem (i-am povestit de grec, si ca dupa ce termin intalnirea cu el, daca nu ajungem la o intelegere, accept jobul de la grec) cu contract permanent si 41,8k pe an, adica vreo 21 de dolari pe ora, la care tipul imi zice ca-mi va face si el o oferta, tot permanent...dupa cateva minute in care omul s-a calculat si s-a gandit imi propune 55000 pe an! 26 si ceva pe ora!
Nu-mi venea sa cred! I-am spus ca sincer m-a luat prin surprindere...chiar nu ma asteptam la asa noroc! Deodata aveam de ales!
Evident ca am acceptat jobul de desenator! L-am sunat pe grec, i-am multumit si l-am refuzat...
Acum urma distractia cu demisia de la benzinarie! Astia, pana atunci, erau prietenii mei cei mai buni...imi doreau succes la fiecare discutie, mi-au promis ca atunci cand voi gasi job ma vor lasa sa plec fara nici o problema...frectii la picior de lemn.
Acasa, m-am cherchelit un pic, m-am bucurat mai mult, si am pus mana pe telefon...cand l-am sunat pe manager sa-i spun ca am batut plama, si ca incept peste o saptamana jobul nou, l-au apucat pandaliile la telefon...ca contractul cu ei, instruirea, timpul lor investit in mine...ca sunt cel mai bun om al lui si ca vreau sa plec prea brusc, si asa ceva nu se poate...ca macar 2 saptamani sa le dau aviz...
Panica...Nervi...Sictir si nepasare...
Am rasculat romanul din mine, si i-am spus ca am doare-n cur de povestile astea...ca pana atunci am fost calul lor de bataie, pt 15 dolari pe ora (cel mai mic salariu din toata compania)...dar ca s-a terminat si ca plec, simplu...
Acum suntem prieteni...a inteles ca el a sarit calul primul...evident ca totul s-a ptrecut intr-o discutie in care ne-am cerut scuze reciproc...ne-am inteles sa mai lucrez o saptamana la el, ca sa ii dau timp sa gaseasca pe altcineva care sa ma inlocuiasca...e greu cu turele de noapte: esti singur cuc in toata benzinaria, multi bani pe mana, multe treburi de facut, plus ca nopatea vin numai betivi, drogati si aborigeni...
Dar acum s-a terminat...oficial nu mai lucrez la benzinarie de ieri, cand a fost ultima noapte acolo...iar de Luni incept noul job!
Sa fie cu noroc!
