celalalt... (...ganduri...)

...am vrut sa va mai povestesc cate ceva....dar nu reusesc...

...este atat de apasatoare asteptarea...

...este atat de emotionanta asteptarea...

...partea cea mai grea a procesului de obtinere a vizei nu o reprezinta dosarul. Nu echivalarea studiilor, nu obtinerea unei sponsorizari din partea unui stat, nu completarea apliatiei online, nici macar exmaneul de engelza IELTS...cel mai greu este sa astepti...
...daca ai norocul, sansa, bafta sa te incadrezi intr-o categorie cu prioritate mare la procesarea dosarului de viza, scapi repede (2-3-4 luni si gata viza), dar daca esti mai baftos (asa ca mine), termenul care ti se da la inregistrarea aplicatiei este de 18 pana la 24 de luni de la data aplicarii...
...am avut noroc, am avut sansa sa le sara in ochi dosarul meu mai repede, si la 10 luni de la depunerea dosarului m-au bagat in seama - m-au anuntat ca a inceput procesarea dosarului meu...acum, cat o sa dureze pana la viza, numai Dumnezeu si cu ofiterii de caz stiu...

...revenind, sa astepti o veste, viza, ceva, un semn ca dosarul tau se indreapta spre directia dorita, te termina psihic...
...totul este pus pe pauza. Toata viata e in stand-by...pentru ce este aici nu va mai fi, ai ales alt drum, alta viata, pe care abia astepti sa o incepi...
...nimic din ce este aici nu te mai bucura atat de tare, nimic nu te mai gadila, nimic nu te mai impresioneaza asa cum o facea inainte sa iei decizia de a pleca in partea cealalta a lumii, pentru o viata mai buna, pentru totdeauna, pentru a lua-o de la capat... de la 0...
...tot ce fac acum filtrez prin prisma plecarii in Australia... Nu imi vine sa imi cumpar ceva nou, decat daca stiu ca imi va folosi si acolo... Nu ma mai atrag planuri de vacanta de Revelion, sau pentru vara viitoare... si toate astea te fac sa te simti in plus aici...

...deja de multe ori simt ca nu mai este locul meu aici...nu ma mai regasesc aici...
...si asteptarea ma omoara...nu pot face nimic, nu ma lasa inima, nici sa consider ca am plecat pe un drum prost (in ideea ca poate nu-mi dau viza, prin cine stie ce intamplare nenorocita), nu pot nici sa imi iau bilet de avion, nici sa incep sa trag obloanele la firma, nici sa imi vind ceea ce nu imi va mai trebui cand voi pleca...

...PAUSE...asteptarea ma omoara...

...imi doresc atat de mult acest nou inceput, visez atat de mult la acest inceput...incat am ajuns sa simt cateodata ca parca tot ce am facut pana acum nu a fost decat sa irosesc timp pretios...de parca as fi putut face acest pas daca nu as fi urmat drumul pe care l-am urmat in ultimii 15 ani...

...ma trezesc dimineata asteptand...toata ziua trece cu un pic de munca, si asteptare...seara o inchei cu o ultima verificare a mailului si a aplicatiei online, asteptand o veste...noapte o dorm in reprize, si ma trezesc, si verific mailul...si asa astept de vreo 3 luni...

...si gandurile imi sunt in asteptare....incotro s-o apuce? ...nu mai vreau aici, nu mai vreau ce e aici, in Romania...vreau Australia, vreau sa am o sansa sa o iau de la 0, sa nu mai repet greselile de aici...sa nu mai incerce tara asta sa ma doboare, vreau sa ma ajute sa ma pun in valoare, sa imi fac o viata mai buna si mai stabila, si aici nu o sa primesc asa ajutor...

pa...am treaba, tre' sa verific  mailurile