Era intr-o zi, in toamna-iarna lui 2009 (minunat an...nu serios...chiar tare), care parea a fii o zi normala, care defapt ascundea un lucru care urma sa schimbe 2 vieti atat de mult incat credeam ca asa ceva este foarte aproape de imposibil si ca putini sunt cei care chiar fac asa ceva...
Eram cu fratele meu (Horia), care este cu 4 ani mai "expirat" decat mine si sorbeam o bere, cautand solutii la probleme care le intampinam si credeti-ma...erau multe si coplesitoare.
Eu ma gandeam ca vine concediul si cat de mult o sa ma relaxez si ce usor o sa fie, nu din alt motiv decat ca aveam buzunarele goale, deci grutate mica, putine planuri, implicit putine pe cap... urma sa mor de foame, sau cum se zice mai nou...sa tin o cura de slabire...grava...un concediu PERFECT!
Fratimiu, care este administratorul unei companii de proiectare si constructii (este arhitect, dar ii place la nebunie sa-i spui ca este inginer sau mai mult ii place cand ii spui Horea, lesina...), se gandea cum sa mai aduca niste contracte... poate asa isi mai complica viata cu o vacanta peste granita sau cu niste lucruri noi.
Asta este conceptia mea... in Romania trebuie sa intelegi ca traiesti altfel decat in alta parte... aici sa mananci este toxic deci trebuie sa mananci cat mai putin, sa-ti faci o vacanta este deja un moft...mai bine stai acasa la televizor si urmaresti emisiunile educative de pe Acasa TV sau Kanal D, sa ai bani...deja esti nesimtit si atunci vine statul si te scapa de ei, nici nu-ti dai seama cand.
Din vorba in vorba, al meu frate spune "fraza". Fraza care nu o sa o uit, mi-a ramas in cap si probabil ca o sa imbatranesc cu ea. Nu o regret...pentru ca in timp am ajuns sa-mi dau seama ca este cel mai bun lucru care l-a zis in viata lui... "Ba fatalaule, hai dracu sa emigram in Australia!"
5 secunde am crezut ca rade de mine, atat a durat pana mi-am intors privierea si i-am vazut fata. Era serios... A mai durat 2 secunde sa iau o decizie : 1 secunda sa analizez viitorul meu in Romania si 1 secunda sa trag aer in piept pentru a putea produce acel zgomot : "Hai...".
In seara aceea am descoperit cel mai bun prieten al emigrantului "emigrare.info" si am inceput sa citim sa studiem si sa invatam...sa vedem despre ce este vorba, ce trebuie sa facem si cum sa pornim pe calea pe care tocmai am ales sa mergem.
Ce nu stiam este ca acel "Hai..." era doar un cuvant si ca ne hotarasem sa facem un lucru care cerea implicare, timp, rabdare si bani...
"Propunerea" a fost usoara pentru ca asta este facuta cand nu stii multe, nu cunosti adancurile si detaliile...la fel si cu "analiza" care la momentul discutie se rezumase la o balanta in care atarna un vis de mai bine si situatia si viitorul din aceasta tara. "Decizia"...asta a fost cea mai usoara, aici nu a trebuie decat un cuvant...
Acum ca am ajuns foarte departe, imi dau seama ca singurul lucru care nu l-am facut cum trebuie nu are ce cauta in lista celor 3 si ca defapt este acela ca am asteptat pana atunci sa ne hotaram...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu