A trecut si IELTS-ul...acum incep procese care necesita o calitate mai greu de gasit la Romani... este obligatorie pentru un viitor emigrant, pot sa spun ca face parte din testul lor... rabdarea.
Romanul este tot timpul grabit sa obtina ce vrea...probabil ca asa apar aceste servicii proaste sau dorinta incontrolabila de a fura tot ce poate de fiecare data cand poate. Sunt si exceptii, dar acestea sunt eliminate rapid de sistemul in care traim si care te determina sa adopti un caracter de turma...altfel mori de foame, sarac si fara nimeni...
Totul se invarte in jurul timpului...echivalarea 1 luna si jumatate...sponsorizarea 1 luna...etc. Tu nu stii nimic, nu ai acces la informatii, ei sunt instruiti sa nu dezvaluie decizia pana cand nu este oficiala...etc. Cel mai greu este cand stii ca ai completat un formular, ai adaugat actele solicitate si tot ce mai poti tu sa faci este sa astepti...
Cand imi spunea Horia, fratele, nu il credeam...radeam de el, dar uite ca involuntar sunt in aceasti situatie.
Socializarea intre emigranti...un fel de Yin and Yang, este bine ca poti sa aflii informatii, poti sa ajuti sau sa fii ajutat... aflii noutati, dar exista si o parte negativa.O lovitura psihica puternica si demoralizanta...
Exista, pe toate forumurile, un topic unde vrei sa vezi postari noi dar totusi nu vrei...este cel unde posteaza cei care au reusit inaintea ta, oameni care o sa-ti traiasca visul cat timp tu inca astepti. Acesta se numeste : "AM PRIMIT VIZA!!!". Realizezi ca pana la urma ala este scopul, ala este ultimul pas... sa fii tu cel care posteaza...
Nici la munca nu am un asa "ritual strict" : mail - online tracking portal - forum.
Am reustit sa trec peste echivalare si sponsorizare cu o relativa usurinta... am trimis documentele si am asteptat. Spre deosebire de final application, acolo iti oferea un termen aproximativ. In general 30 de zile...si te consolezi cu gandul ca mai ai pana cand se termina. La aplicatie...nimic, termenul oferit este la nivelul lunilor.
Mai patesti si cum am patit eu, am trimis un mail cu general enquiry si nu am primit un mesaj mai putin linistitor... tocmai am aflat ca mai dureaza 3-4 saptamani...
Noi (eu si celalalt) ne mai relaxam cand mai discutam, mai cautam o cazare, o masina...mai un forum...ne mai clatim ochii cu imagini care speram sa faca parte din viitorul nostru.
Totusi, seara cand stau in pat si ma gandesc ca as vrea acel raspuns mai repede, mai apare un gand, acela ca o sa vina momentul in care trebuie sa las tot ce am realizat eu aici, mic sau mare...toate cunostintele si rudele, familia, prieteni...
La asta se rezuma asteptarea vizei...bucurie si tristete...disperare si calm.. o lupta constanta care se duce in noi, care se poate oprii, cu un final fericit sau unul teribil de trist la alegerea unei persoane la mii de km, care tot ce stim desprea ea este numele si unde munceste...
Tu nu stii nimic...astepti...
Ma duc sa-mi fac de treaba...sa mai treaca o zi, ca eu inca astept.
salut.........man vreau sa-ti spun ca urmaresc cu mare placere acest blog si-mi place foarte mult cum va exprimati in postarile voastre . eu cred sa inclin ca aveti inclinari u si fratele tau spre arta scrisului....de ce nu un viitor scriitor? oricum va urez mutlt succes si sa luati cat mai repede viza care va aduce cu ea bucurie si tristete sau poate numai bucurie.
RăspundețiȘtergereMultumesc Stefan...
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place ce scriem si o sa continuam sa va prezentam povestea noastra.
Te salut cu respect.